luni, 20 decembrie 2010

Petre Tutea. Cateva mostre de intelepciune

***
Imi place Tutea. Imi place atat ca si filosof cat si ca om. Chiar si fizic. Seamana foarte mult cu tatal meu. Pana si inflexiunile vocale sunt comune intre cei doi. Facand ordine, in casa batrana, unde imi petreceam vacantele, am dat de cateva lucrari de-ale lui Tutea, carti pe care le dovoram de-a dreptul in anii de liceu. Liceu de mate-fizica. Tutea reprezenta o mult-dorita evadare din lumea cifrelor. Am gasit cateva citate care sunt inca foarte actuale. Va rog sa ma scuzati daca devin sentimental si doresc sa impartasesc cu voi din comoara intelepciunii acestui titan al secolului XX.

"Toate formele de stânga violează cotidian ordinea naturală a lui Dumnezeu."

"Eu sunt economist liberal. În spatele liberalismului stă tirania Evului Mediu, iar în faţă – haosul roşu".

"Cred că ar fi totuşi optimă o conducere conservatoare realizată, însă, într-un climat democratic. Adică un partid conservator, tradiţionalist, naţionalist, într-un climat liberal. Adică să nu facă din conservatorism instrument de tiranie, că eu nu pot să accept în numele nici unei idei, chiar dacă este un ideal, mă rog, roz sau suprem, să asupresc nici o celulă dintr-un om".

"Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii"

"Atît extrema stînga, cît si extrema dreapta sînt falimentare. Comunismul, de pilda:premisa lui majora e egalitatea reala, absoluta a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu exista egalitate - nici în regnul mineral, ca aurul nu e egal cu carbunele, nici în regnul vegetal, ca plantele nu sînt egale, si nici în regnul animal, ca pisica nu e egala cu leul, cel putin ca forta. Si nici în specia om nu functioneaza, cu atît mai mult, principiul egalitatii. E damnat esential comunismul prin premisa lui majora: egalitatea reala a oamenilor, care este o utopie. Si înca... da, vorba lui Berdiaev, cusurul utopiilor nu sta în constructia lor, ci în faptul ca toate sînt realizabile. E un paradox, însa este adevarat ca paradoxul este limita pîna la care poate merge inteligenta umana, dincolo de care apare nimicul."

"Isus Cristos este eternitatea care puncteaza istoria." 

 
In nimicnicia mea, subscriu fara nici un comentariu.

miercuri, 24 noiembrie 2010

PNL si esenta pura a liberalismului

***
Partidul National Liberal trece printr-o perioada de limpezire ideologica. Logica integratoare a acestei viziuni asupra trecerii de la un stat social epuizat catre un stat liberal viguros o reprezinta si noul program politic al PNL intitulat "Pentru o noua economie". Mi-a atras atentia intr-un mod foarte placut rolul alocat Statului intr-o atat de dorita organizare liberala a ansamblului institutiilor statale.

Redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale precum şi întărirea rolului său ca garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor constituie fundamentul opţiunilor noastre „Pentru o nouă economie”.

Într-o societate democratică, statul minimal trebuie să aibă trei funcţiuni principale: a) stabilirea cadrului legislativ şi supravegherea respectării acestuia; b) realocarea prin politici publice a impozitelor; c) siguranţa naţională.

Intr-adevar comisia condusa de catre Varujan Vosganian a reusit sa puncteze chirurgical cum ar trebui sa arate un stat modernizat. Tot am auzit in ultimii ani despre modernizarea statului roman. Iata principiile! De aici trebuie pornit. Cand se va ajunge la deplina intelegere a necesitatii aplicarii acestui set de valori atunci vom fi cu totii mai fericiti.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Flagrant cu figuranti de vineri

***
Aseara mai toate televiziunile au exploatat la maxim subiectul oferit moca de catre DNA, subiect circumscris celebrului ciclu al arestarilor de vineri seara, serial care se difuzeaza cu succes in aceasta tara de vreo cinci ani. Actori principali? Secretarul de stat de la Interne, Dan Fatuloiu si omul de afaceri galatean Catalin Chelu. Subiectul? Afacerisul dorea sa il miruieasca pe domnul chestor-sef cu vreo doua X6 gemene, doua viloaie si niscaiva maruntis, vreo 50.000 de euro acolo. Varianta oficiala? Chestoroiu nu doreste sa se manjeasca si se autodenunta.

Chelu asta - parca venit cu pluta - vine cu inca un prieten cu cele doua beemere in parcarea Ministerului Administratiei si Internelor pentru a le preda lui Chestoroiu. Ba mai mult, in masini se afla si suma de bani mai sus mentionata basca actele de proprietate pentru cele doua vile. Flagrantul perfect ai spune. Da, daca chiar ar fi fost un flagrant. Pe mine ma pune insa pe ganduri cateva aspecte legate de aceasta actiune.

1. Cat de idiot a fost Chelu ca sa vina cu tot materialul de probatoriu in gura lupului, adica in parcarea MAI? Asta este ca si cum ai merge in cartierul protestant al Belfastului cu statuia Sfantului Patrick la subsoara. Greu de crezut ca un om care a realizat cateva milioane de euro de-alungul anilor, este atat de tampit sau de disperat incat sa comita acest gest fara un interes imediat.

2. Catalin Chelu este creditat atat de catre Forbes Romania cat si de Capital, cu o avere de maxim cincisprezece milioane de euro. Retineti, avere cumulata nu cash in banca. Cu alte cuvinte aici intra bunuri imobile, terenuri, actiuni, etc. Ce fapta poate sa fi comis acest om incat sa cedeze un milion de euro sub forma de mita, unui secretar de stat din guvernul Romaniei? Trebuie sa fie vorba de o fapta destul de grava, daca ne raportam la un mercurial al mitei pe care il putem alcatui ad-hoc, luand ca baza de plecare caltabosii lui Remes. Ori in presa nu s-a vehiculat nimic in acest sens.

3. Ma uitam si la cum se desfasurau percezitiile la cele doua masini ale lui Chelu, in parcarea MAI. Va aduceti aminte cum se realizeaza flagrantele in Romania de obicei? Televiziuni, mascati, show mediatic, etc. Pai joi la Lovrin, impotriva unui hackeras de 18 ani care a scris unele lucruri reprobabile pe siteul Inspectoratului Scolar Timis, a intervenit DIICOT, mascatii, Crima Organizata si inca cateva institutii. In cazul lui Chelu era prezent la perchzitie un omulet anost, care incerca sa ingaime ceva in fata camerelor de luat vederi.

Si ar mai fi cateva aspecte demne de semnalat dar ma opresc aici cu enumerarea lor. FA-CA-TU-RA! Ultima stire care circula in presa este aceea ca amandoi s-au autodenuntat, in prealabil. Interesant. Nici un vinovat, doar un show media de prost gust.


miercuri, 17 noiembrie 2010

Ţara lui Şoric

***
Drama consumata duminica la Piatra Neamt, soldata cu moartea unui om si ranirea altuia, ne readuce in atentie (oare a cata oara?) interdependentele, legaturile invizibile pentru profani, care exista intre lumea interlopa si autoritatile statului. Pentru ca gloantele trase de numitul Falau, cele care i-au curmat viata interlopului Mararu, ne-au devoalat legaturile primejdioase care existau intre seful politiei locale, comisarul Soric, si liderul unui clan de interlopi. Aceste legaturi sunt primejdioase in primul rand pentru cetateanul obisnuit, cel care sustine din impozitele platite catre stat un aparat politienesc care ne-a aratat de prea multe ori in ultima vreme ca sufera de o impotenta endemica.

Cetateanul nu mai este aparat in fata agresiunii lumii interlope, deoarece chiar unii sefi ai Politiei au dat mana cu infractorii. Nu cu multa vreme in urma presa a mai relatat un caz asemenator cu cel al lui Soric, in rolul principal aflandu-se atunci seful Politiei Municipale din Slobozia, Iosif Chirica. Atunci imaginile surprinse au fost mult mai compromitatoare pentru Politia Romana in ansamblu, deoarece ele il aratau pe acest domn comisar mort de beat in casa unui infractor de drept comun. Multi dintre noi au fost, poate, surprinsi de declaratia de azi a lui Soric. "Mararu, de ce este atât de interlop? Că dădea bani şi lua camătă? Sunt procurori care dau bani..." Stupefiante aceste vorbe, mai ales ca ele vin din gura unui sef de inspectorat judetean de Politie. In optica acestui Garcea camata nu mai este o infractiune, chiar daca ea este condamnata prin lege. Ori Politia trebuie sa vegheze tocmai la respectarea acesteia.

Totusi, in sprijinul lui Soric, trebuie sa va spun ca aceasta declaratie poate fi privita ca fiind una daca nu normala, atunci macar realista. Pentru ca in Romania, dragii mei, granita dintre legal si ilegal este ilizibila pana si pentru cei care - se presupune - au o minima pregatire in cea ce priveste cunoasterea legilor tarii. Situatia de la Piatra Neamt era una absolut normala pentru mintea lui Soric si ar fi ramas una tolerata de catre sefii lui de la Bucuresti daca, duminica, nu se intampla nenorocirea din cafeneaua din centrul orasului. Din pacate pentru el, Soric nu a reusit sa se distanteze suficient de prietenia care il lega se seful clanului Mararu, iesind in fata presei cu aceasta declaratie absolut aiuritoare si cu o atitudine demna de filmele indiene.

Lacrimi, lacrimi...Imi pare rau dar nu lacrimi vreau sa vad eu din partea unui politist. Eu as dori sa vad actiune, actiune impotriva clanurilor mafiote care au impanzit tara aceasta. Dar de la oameni precum Soric - sef de inspectorat care locuieste gard in gard cu seful mafiei locale, imprumutand si bani de la acesta - nu am cum sa ma astept la asa ceva. Pentru a nu trimite in metastaza cancerul care o mananca, tara aceasta are nevoie de o operatiune judiciara facuta dupa modelul italian "Mani Pulite". Dar pentru aceasta este nevoie de vointa si de oameni care sa aibe constiinta faptului ca imbraca haina statului cu un anumit scop. Pana atunci vom mai avea parte de Sorici. Multi...

marți, 12 octombrie 2010

Pseudo-Romania

***
Cu siguranta ca fiecare dintre noi si-a pus candva intrebari referitoare la devenenirea acestei tari, la directiile demne de urmat pentru a arde diferentele pregnant sesizabile dintre Romania si celelalte tari europene. De cele mai multe ori sictirul, lehamitea, ne fac sa ne spunem ca asta este blestemul nostru, specificul nostru national,sa ne regasim intotdeauna la cea mai mare distanta de premiantii clasei. Insa de-alungul Istoriei noastre recente au existat tentative de a racorda Romania la realitatea europeana. Insa, in dulcele nostru stil clasic, noi am preferat heirupismul in dauna unei dezvoltari asezate, organice, a unei societati care, inca, cauta sa se desprinda de Feudalism. Pentru ca, precum Mongolia care a fost comunizata fara a mai cunoaste stadiul capitalismului imperialist, asa si mare parte a romanilor au ars etapa acumularilor de capital, ajungand direct, dupa 1945, in comunismul cel mai profund.

Junimistii sfrasitului de secol XIX au pus exact diagnosticul societatii romanesti, atunci cand Titu Maiorescu a enuntat pentru intaia data teoria formelor fara fond. Un alt conservator al acelor vremuri, marele nostru dramaturg IL Caragiale ne spunea verde-n fata ca Romania este tara lui Pseudo, locul unde seriozitatea este o pasare rara, totul rezumandu-se la fatada, la imagine. A avansat Romania de la acel punct? Ma indoiesc de acest fapt, mai ales atunci cand ma uit si vad ce se intampla in jurul meu. Proiectul social romanesc este unul prizonier finalului de secol XIX. Democratizarea in Romania postdecembrista nu a insemnat altceva decat reinvierea personajelor lui Caragiale.

Avem parte de democratia, de parlamentarism, de separatia puterilor in stat, de independenta Justitiei, de responsabilitate ministeriala? Teoretic da. Practic, totul se desfasoara sub semnul lui Pseudo. Avem o pseudo-democratie, pseudo-parlamentarism, pseudo-independenta a Justitiei. Iar omul de rand a inceput sa perceapa aceasta realitate. Ultimul barometru de opinie realizat de catre CCSB la comanda Pro Democratia vine sa reitereze acest aspect. Romanii, in proportie de 80%, cred ca alegerile sunt fraudate. Intr-o tara membra a Uniunii Europene, atentie! Spoiala aceasta de democratie nu mai reuseste sa insele foarte multa lume.

Romanii au inceput sa il vada pe Pseudo si, cu siguranta, vor reactiona. Intai mai plapand, iar mai apoi din ce in ce mai viguros. Pentru ca, in douazeci de ani scursi de la evenimentele din decembrie 1989, clasa politica nou-edificata a avut tot timpul din lume pentru a le demonstra romanilor ca se ridica la nivelul asteptarilor lor. Nu este mai putin adevarat ca indobitocirea cetatenilor acestei tari a reusit plenar. Poporul roman, in majoritatea lui, este format din idioti incapabili de a-si folosi propriul organ al gandirii. Este o realitate cruda. Rolul nostru, al celor care se exprima public, este acela de a modela niste constiinte pervertite. Va fi o munca de Sisif, insa personal, prefer sa fiu injurat de catre un om care imi vede greselile reale decat sa primesc acelasi tratament din partea unui nevertebrat care doar reproduce ce aude.

Tara lui Pseudo este o realitate. Romania noastra este chiar tara aceasta. Noi suntem doar niste pseudo-cetateni, condusi de catre pseudo-politicieni in baza unor pseudo-legi aplicate de catre o pseudo-Justitie. Iar in fruntea tarii troneaza un psedo-presedinte, expresie a pseudo-inteligentei acestei natii.

duminică, 10 octombrie 2010

O speranta devenita certitudine: Costel Pantilimon


Desi pentru mine fotbalul nu mai reprezinta demult o miza in sine, partidele importante pentru echipele romanesti sau pentru nationala inca le traiesc la intensitate maxima. Aseara am fost conectat la maxim la miza partidei dintre reprezentativa Frantei si Romania noastra. Dupa epuizarea timpului de joc si in urma rezultatului cunoscut, recunosc, cu un ochi si jumatate am plans iar cu o jumatate am ras. De ce am ras?Pentru ca un pariu mai vechi de-al meu, Costel Pantilimon, tinde sa devina o certitudine. Felul in care a reusit sa inchida pentru mai mult de optzeci de minute poarta echipei nationale ma face sa cred ca Bogdan Lobont se gaseste tot mai aproape de iesirea definitiva din vederile selectionerului.

Ma bucur pentru Panti. Omul acesta a inceput de foarte de jos, avand si o situatie familiala destul de dificila. De ce? Pentru ca el provine dintr-o familie in care, atat tatal sau cat si mama sa, sunt surdo-muti. Va dati seama cat de dificila a fost trecerea de la o lume a tacerii catre tumultul de pe stadioane? Imi inchipui cat de greu i-a fost lui Pantilimon sa inceapa sa comunice cu proprii fundasi, in vacarmul caracteristic meciurilor de fotbal cu miza. Imi aduc aminte ce spunea Gabi Boldici, fostul lui antrenor de la Poli, despre el. Talent imens, talie fizica impresionanta insa...cam mut! Asa ca Boldici a insistat foarte mult pentru ca Panti sa vorbeasca, sa comunice foarte mult cu proprii coechipieri pe faza de aparare. Si a fost bine ca a facut acest lucru.
Pantilimon este un talent innascut dar inca insuficient slefuit. Cred ca are nevoie de o noua provocare, afara, la un club puternic din Europa. Aud ca Arsenal si Manchester United se intereseaza de pretul lui. Arsene Wenger chiar a fost prezent pe Stade de France special pentru al urmari pe Pasarila. Probabil ca in pauza de iarna va parasi Timisoara. Si este normal sa se intample asta deoarece el are nevoie sa treaca la un alt nivel. Si este bine sa faca pasul acum, la 23 de ani, deoarece mai tarziu s-ar putea sa pupe doar Azerbaidjanul cel mult!
Presa a incercat sa il traga spre hatisuri de cancan, prezentandu-l pe Panti ca pe un fost coleg de scoala a fufei care raspunde, momentan, la numele de Monica Columbeanu. Nu a cuplat deloc la aceste "dezvaluiri", preferand sa nu isi aminteasca public daca a cunoscut-o sau nu pe respectiva doamna. Dar nu a uitat de unde a plecat si cine l-a ajutat. "Pe la 8-9 ani, tata mi-a zis că ar fi bine să mă fac portar. Mi-a explicat că sînt destul de înalt şi că în poartă e mai uşor. Simţea că n-am şanse să ajung prea departe ca jucător de cîmp. L-am ascultat pe tata, şi uşor-uşor a început să-mi placă să mă tăvălesc. Eram curajos! Plonjam fără să ţin cont că jucăm pe ciment, pe zgură sau în sală, pe parchet. Eram plin de julituri, dar n-am renunţat nici o clipă. Aşa m-am călit"
Asa a devenit un caracter adevarat - am spune noi acum. Dupa meciul de la Paris, cu siguranta ca multe usi i se vor deschide, vor exista alte perspective, vor exista cluburi puternice din Anglia sau Italia care ii vor solicita serviciile. El trebuie sa ramana la fel de modest si sa munceasca de doua ori mai mult decat acum. Bravo Panti, bravo Pasarila, bravo Moldovene, noi, cei din Timisoara te vom aprecia intotdeauna pentru cea ce esti.

miercuri, 29 septembrie 2010

Stangismul, Crizatul sociopat si Coposu


***
Dan Ungureanu. Va spune ceva acest nume? Mie da, deoarece in timpul facultatii am urmat un curs de limbi clasice cu acest domn. Nu pot sa va spun cat de greu imi era sa stapanesc colegii ca sa nu faca misto toata ora de el. Usor efeminat, fara tact pedagogic, cu o lucrare de doctorat inceputa la Sorbona si care nu se mai termina de ceva timp, dl. Ungureanu avea blamabilul obicei de a pune note "din burta" pentru noi, toti studentii, doar ca sa nu aibe prilejul de a sta fata in fata cu noi. Nu am mai auzit de ceva vreme de dansul si nici nu i-am cautat numele deoarece, din punctul meu de vedere, dintre toate cadrele universitare,  era trecut la categoria "si altii".

Zilele acestea parcurgeam paginile online ale revistei Cultura, cand dau de asta. Dan Ungureanu, asistentul universitar de acum ceva anisori, fiul ilustrului critic literar Cornel Ungureanu, il facea praf pe Corneliu Coposu. Nu ii ataca mostenirea politica, nu discuta ideile promovate de catre acesta, el se erija doar intr-un salbatic atac la persoana unui om trecut la cele vesnice acum cincisprezece ani. Redau mai jos caracterizarea lui Corneliu Coposu in acceptiunea tinerelului decrepit Dan Ungureanu:  "În 1945, Corneliu Coposu nu era bătrînul distins din 1990. Era un tînăr mardeiaş de un metru 90 şi 130 kilograme. La treizeci de ani n-avea decît două cefe şi două guşi şi era fost campion de haltere. Era nepot de departe al lui Alexandru Vaida Voevod. Era înrudit şi cu fraţii Zaharia şi Romulus Boilă. Îi era rudă prin alianţă şi lui Iuliu Maniu, al cărui secretar-bodyguard era. Partidul Naţional Ţărănesc, după 1919, era o afacere de familie, în curs de consangvinizare. Principalele sale merite politice erau, în 1937, fălcile harnice, o burtă cu circumferinţa de un metru şi 37 cm, succesele la box şi haltere, ca şi calitatea de nepot al lui Iuliu Maniu – care, printre altele, l-a scăpat de frontul de la Stalingrad."

Categoric dl. Ungureanu are perfecta dreptate cand judeca Romania anilor '30-'40 prin prisma minimei morale care a caracterizat existenta societatii romanesti de-alungul Istoriei. Insa judecarea politicianului Corneliu Coposu exclusiv prin prisma calitatilor atletice il descalifica. Corneliu Coposu, alaturi de toti cei amintiti in acest text, au fost cei care au fost intemeietori de tara noua, cei care au integrat Romaniei regiunile istorice transilvano-banatene, rapite romanismului timp de mai multe secole. Sunt merite incontestabile ale acestei generatii de politicieni, incontestabile pentru oamenii normali, pentru ca un limbric de stanga precum dl. Ungureanu aruncatul cu fecale pe pereti a devenit sportul mintii lui.

"Aura lui Corneliu Coposu s-a păstrat fiindcă a murit în 1995, fără să fi ajuns la putere. Coposu şi-a început cariera politică prea tîrziu ca să fie implicat în scandalul Škoda, prea tîrziu ca să-l fi adus înapoi pe Carol, să pactizeze cu legionarii, prea tîrziu ca să tragă în greviştii de la Griviţa şi Lupeni. Şi-a terminat-o prea devreme ca să-l dea afară pe Valerian Stan şi pe ministrul Dăianu, prea devreme ca să dea explicaţii privindu-l pe colonelul contrabandist Truţulescu, prea devreme ca să fie responsabil pentru recesiunea indusă de guvernul ţărănist. Între două generaţii de ţărănişti interlopi sau lamentabili, a apucat să facă puşcărie. Inocenţa lui a fost întîmplătoare. Canonizarea lui e cabotină.Să-l lăsăm pe Coposu să se întoarcă acolo unde s-a dus şi partidul ţărănesc, creştin şi democrat : în nimic."

Oare cum poti judeca un om la scara Istoriei prin prisma propriilor tale exaltari si puneri in epoca? Ce s-ar fi intamplat cu Dan Ungureanu daca s-ar fi nascut la curtea imparatului Tiberius? Ar fi devenit un nou Caligula? Practica outelor imperiale ar fi dobandit-o cu siguranta. Exista oameni pe care nu trebuie sa ii iei in serios nicidata. Dan Ungureanu face parte din aceasta categorie. Pretul celebritatii intelectuale in Romania zilelor noastre se traduce prin aruncatul fecalelor in sus. Chit ca iti vor ateriza pe propriul cap, macar dobandesti vizibilitate.

joi, 23 septembrie 2010

Mostra de "civilizatie" romaneasca la granita dintre Austria si Ungaria. Asa nu!

///
Sambata, 18.09.2010 ma intorceam dinspre Frankfurt  - unde am vizitat targul Automechanika din Messe - catre Timisoara, impreuna cu colegul meu Gabi. Ca orice roman care se respecta, ultima alimentare cu carburant a masinii, inainte de Romania, am facut-o la statia Shell din Nickelsdorf, localitatea austriaca aflata la granita cu Ungaria, ultima de pe traseul cisleitan al Ostautobahn A4 dintre Viena si Budapesta.  Prefer sa alimentez aici deoarece in Ungaria tot timpul exista probleme de paritate intre euro si forint, mai ales la statiile de benzina. Deh, metehne vechi si la vecinii nostrii maghiari. Cu toate acestea insa, autostrazile din Ungaria exista si sunt de cea mai buna calitate.

Intram spre pompa de benzina...aglomeratie maxima. Multi romanasi care fusesera la cumparaturi in Parndorf, destui ucrainieni si austrieci. Alegem ca si tinta pompa nr.3, unde parca lucrurile se desfasurau mai alert. Paralel cu noi, la pompa nr.2 opreste o motocicleta chopper BMW cu numere de Germania cu un echipaj format dintr-un el si o ea, nemti get-beget. Noi inca mai asteptam la rand, ei alimenteaza iar tipul merge catre ghiseu sa plateasca. In spatele motocicletei se iteste un MB Sprinter cu numere de Bucuresti, insa firma proprietara era din Pitesti, Arges. Se porneste nene cretinul asta sa claxoneze ca un dement, doar-doar tipa isi va trage motocicleta din fata lui. De parca ar fi putut alimenta!

Tipa se sperie, scapa casca din mana. Ii atrag atentia Dobitocului sa nu mai claxoneze deoarece se face de ras, atat el cat si drapelul inscris pe numarul de inmatriculare. Tembelul se revolta: "Cine esti tu sa imi dai lectii?" Cu greu s-a linistit animalul. Vreau sa va spun ceva: in Germania si Austria se foloseste foarte putin claxonul. Oamenii sunt mult mai calmi, mai senini, mai putin pusi pe harta. Insa gibonul vroia el sa se incoarde in fata femeii aleia. Si dai claxoane, nene!

Ce sa facem cu astia care ne fac de ras de fiecare data cand ies din tara? care ar trebui sa fie pedeapsa pentru asemenea ipochimene? Astept opinii si sugestii.

miercuri, 28 iulie 2010

Duetul Iliescu-Nastase si Labus zis si El Che

L-am ascultat aseara in emisiunea lui Mihai Gadea pe cel care ar trebui sa conduca PSD - ul. Discurs fad, idei putine, irascibilitate ridicata. Nu stiu ce se poate astepta de la Labus, cel care a reusit sa se umple de penibil aparand in public cu portretul lui Che Guevarra pe tricoul sau cel rosu. Ponta este o cauza pierduta pentru pesedisti. Lipsa de viziune politica, absenta preocuparii reale pentru viata de zi cu zi a cetatenilor acestei tari ii descalifica pe social-democrati din postura de reprezentanti ai norodului muncitor.


De facto, actualul PSD este condus de tandemul Iliescu-Nastase. Ponta nu este altceva decat un papitoi incapabil de a articula o strategie demna de urmat de catre aceasta tara dupa ce momentul Basescu se va fi consumat. Labus a luat tot ce a fost mai prost la Geoana; INDECIZIA! Macar Geoana, in ceasul al doisprezecelea, s-a raliat unui proiect de anvergura nationala precum cel reprezentat de Klaus Johannis in toamna anului trecut.

La umbra unei cresteri iluzorii a cotei de popularitate, micul El Che de Targu Jiu viseaza la un partid de peste 50% din totalul voturilor romanilor fara sa realizeze faptul ca PSD - ul, nici in cele mai bune momente ale sale, nu a reusit sa adune mai mult de 37-38% din sufragiile valabil exprimate. Fiind prost consiliat (citeste purtat aiurea de zgarduta), Labus o ia pe aratura, refuzand participarea la o actiune finala care sa vizeze rasturnarea de la putere a PD - ului si a lui Traian Basescu. Calculul tatucilor Nastase si Iliescu este unul destul de simplut; tacem din gura, lasam pe fraierii astia sa se erodeze la guvernare, castigam alegerile din 2012 cu peste 50% si formam un guvern monocolor.

Numai ca exista cateva imponderabile greu de controlat, prima numindu-se factorul Antonescu. De data aceasta liderul liberal a sesizat din timp jocul la doua capete a PSD - ului, acuzand ferm, in public, politica de ploconire a social-democratilor in fata cotroceanului. Motiunea de cenzura initiata la inceputul verii de catre oamenii lui Iliescu si Nastase nu a insemnat nimic altceva decat o strategie de imagine. In nici un moment PSD - ul nu a dorit cu adevarat caderea guvernului Boc.

duminică, 11 aprilie 2010

Tragedia poloneza. De la Katyn la Smolensk


***
Polonia reprezinta tara cu care Romania a avut, probabil, cele mai multe similitudini de-a lungul Istoriei. Am fost vecini, am fost adversari, am fost aliati dar am rezistat unii langa ceilalti. In aceste zile polonezii traiesc drama amputarii conducerii de facto a statului polonez. Pentru ca oare in ce nota putem interpreta disparitia tragica a sefului Statului, a sefului Armatei, a sefului Serviciilor Speciale si a guvernatorului Bancii Nationale? Daca cineva ar fi incercat un atentat impotriva fiintei Statului polonez, acesta nu ar fi reusit mai plenar.

Polonia nu mai are Presedinte, nu mai are sef militar al Armatei, nu mai are conducator al Serviciilor Speciale si nu mai are guvernator al Bancii Poloniei. Ca un facut, ca o tragedie a Istoriei, ca o ironie in timp, iata,  la saptezeci de ani dupa momentul Katyn Polonia resimte o noua drama. Acum saptezeci de ani victimele Rusiei sovietice erau ofiterii armatei poloneze. Acum rusii lovesc din nou. E adevarat, indirect, prin Tupolevul care a ratat aterizarea, prin lucratorii care au dirijat traficul aerian in acea fatidica zi, deasupra Smolenskului si prin Vladimir Putin, omul despre care Lech Kaczynski avea cea mai proasta parere.

Ce poate fi mai ironic si mai biciuitor pentru polonezi decat o comisie de ancheta condusa de catre fostul kaghebist din Leningrad, pus acum sa cerceteze circumstantele mortii unui adversar implacabil al comunismului de sorginte sovietica, al carui exponent - in anii '80 - a fost si actualul premier rus?

In mod natural continuatorul ideilor conservatoare impartasite de catre Lech nu poate fi decat fratele sau geaman si tovarasul de lupta Jaroslav Kaczynski, una dintre figurile de prima marime ale partidului Prawo i Sprawiedliwość (Lege si Dreptate). Nu cunosc perioada de care acesta va avea nevoie pentru a se reface mental si psihic, insa Jaroslav tinde sa devina alegerea fireasca a polonezilor.

Insa acum polonezii isi plang elita disparuta la Smolensk, langa Katyn. Sa le respectam doliul.