PNL, pe calea cea dreapta

                                                                          ***

Judecand strict dupa disperarea mandolinelor prezidentiale, care acum se dau cu capul de pereti de grija PNL si a puritatii sale doctrinare, trebuie sa spunem ca DA, Crin Antonescu a reusit sa dinamizeze viata politica romaneasca, acum, la inceput de an 2011. In masura in care Opozitia va reusi sa dicteze temele de dezbatere, daca se va reusi racolarea de noi parlamentari pentru grupurile parlamentare ale partidelor non-guvernamentale, dar mai ales daca UDMR - ul va parasi corabia guvernamentala, atunci, DA, s-ar putea ca anul acesta sa avem parte de prefaceri importante in campul politic romanesc.

L-am auzit pe Crin parand cu eleganta asertiunile privind trecutul de colaborator al Securitatii, deloc onorant pentru Dan Voiculescu. "Trecutul lui Voiculescu e o problemă mult mai mică faţă de prezentul puterii PDL-Băsescu." Oh Crin, de ce dracu nu ai jucat tu finala cu Basescu in 2009? Sau macar de ce nu l-ai invatat si pe Geoana cum trebuiesc parate atacurile basesciene? Incerc sa imi imaginez cum ar fi raspuns presedintele PNL la acuzele lui Basescu in legatura cu intalnirea cu Vantu. Cu siguranta ca actualul sef al statului ar fi avut parte de un contraatac fulgerator, plin de spirit, care l-ar fi lasat iarasi in offside, precum a fost si in cadrul intalnirii de la Cluj.

Si acum o veste proasta; personal nu cred ca UDMR - ul se va rupe de actuala coalitie. De ce? Pentru ca, pentru intaia data maghiarii au posibilitatea de a negocia de pe pozitii de forta cu partenerii din guvern. Ori acceptati cererile noastre, ori treceti in opozitie, pare sa le transmita continuu Marko Bela pedeleilor. Iar interesul de jaf, tipic pentru un partid-lacusta precum este PD-L, ii vor face pe acestia sa cedeze continuu cererilor maghiarilor.



Insa opozitia se va structura, va deveni tot mai puternica, iar in 2012 ecuatia va fi mult mai simpla. Tinand cont de actualele evolutii politice, este foarte posibil ca ACD si PSD sa poata forma foarte lesne guvernul fara aportul UDMR. Ba mai mult, exista posibilitatea ca maghiarii sa nu mai intre in parlament. Pentru ca, din calculele maghiarilor lipseste componenta sociala. Ori, si etnicii maghiari au fost direct afectati de masurile aberante promovate de catre actuala guvernare. Desigur, ciorba nationala poate fi oricand reincalzita. Insa exista cineva care sa fie sigur de faptul ca o victorie pe plan etno-comunitar va tine de foame maghiarilor din Romania?

Neincrederea in sistem. Cazul Sanatatii

***

Fara sa par animat de un spirit comunist, imi pun si eu intrebarea de ce exista in tara noastra o atat de mare lipsa de incredere in sistemul public de sanatate. Incepand de la capul tarii, mai toate VIP - urile vietii publice romanesti prefera tratamentele in strainatate. Sa ne aducem aminte; in 2006 seful statului Traian Basescu, a ales o clinica din Viena pentru a se opera de o banala hernie de disc. In noiembrie acelasi an, Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministru in exercitiu, a plecat in Franta pentru a se opera la genunchiul ranit intr-un accident de motocicleta. Omul de afaceri Cristian Tantareanu s-a operat de cancer tot in Franta. Fosta realizatoare TV si actual deputat PDL Teo Trandafir, a ales Viena pentru a-si reface sanatatea zdruncinata de un regim alimentar neadecvat in timpul sarbatorilor de iarna. Pana si o fata de doi bani precum Andreea Spataru a ales sa aduca pe lume un copil intr-o clinica din SUA. Mai zilele trecute mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania a fost transferat tot la Viena unde, se pare, va fi operat.

Acestea sunt doar cateva cazuri pomenite in presa romaneasca. Buuun. Se naste acum intrebarea legitima; de ce doar ei au acces la asemenea servicii medicale? De ce omul de rand, cel care cotizeaza la bugetul Sanatatii luna de luna din venitul lui modest, trebuie sa suporte conditii de spitalizare precum cele din fotografia de mai sus? Suntem cu totii constienti de faptul ca in Romania, in spitalele noastre, se moare cu zile. Oameni care ajung pe propriile picioare in clinicile noastre insalubre, ajung acasa intre patre scanduri din cauza infectiilor blestemate si a bolilor contactate in unitatile spitalicesti.

Zilele trecute, pe email am primit recent o oferta destul de interesanta; ingrijirea sanatatii la Spitalul Universitar din Viena, celebrul AKH. Ce presupune asta? Pai acolo vorbim de o asistenta la maxim trei pacienti, dieta personalizata, traducerea rapoartelor medicale, obținerea prețului optim al operației, transportul la clinică, escortarea familiei, asigurarea cazării si repatrierea. Vorbim deja de turism medical. Din pacate acest nou tip de turism se adreseaza in exclusivitate celor cu bani, adica unei minoritati din societatea romaneasca. Restul cetatenilor sunt abandonati in bratele unui sistem de sanatate bolnav, incapabil de a face fata provocarilor actuale.

Vazand insa acest exod al VIP - urilor catre clinicile straine, ma intreb si eu, ce m-ar motiva pe mine si pe altii ca mine, sa aleg sa ma tratez in Romania? Si daca aceasta intrebare pare fara sens, revin si ii interoghez pe mai marii zilei, de ce sa mai platim contributiile pentru Sanatate? Ce face Statul cu acesti bani? Se duc ei in sistem sau direct in buzunarele clientelei de partid?

Schengen NEIN!

***

Un lucru intuit de mai multi observatori atenti ai fenomenului socio-politic romanesc s-a intamplat ieri. Germania si Franta, principalele motoare ale Uniunii Europene, si-au declarat oficial opozitia fata de integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen. Bocitoarele nationale si-au intrat in rol, in prim plan avandu-l pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Acesta din urma, in dulcele stil clasic impamantenit pe malurile Dambovitei, s-a rasti la cele doua state europene afirmand ca "statul român nu va accepta o discriminare fie şi din partea celor mai puternice state ale UE, un precedent de încălcare a Tratatului poate duce la alte abuzuri." Buuun. Asta este in mod clar un discurs pentru uz intern in care al nostru el presidente refuleaza foarte multe frustrari, de la izolarea pronuntata in care se regaseste pe plan extern pana la gesturile de respingere facute catre el de catre Sarkozy.

Problema cea mai mare pentru seful politicii externe romanesti o reprezinta faptul ca Romania la aceasta ora nu are o strategie adevarata in acest sector. S-a mizat pe Statele Unite pentru rezolvarea problemelor noastre care tin de Uniunea Europeana. Am cultivat unilateral o relatie cu America, pe care noi am considerat-o privilegiata in timp ce lor li s-a rupt de aceasta tara, considerandu-ne un popor de mana a doua. Pentru ca oare cum am putea judeca nefericita intamplare a raposatului Teo Peter? Vinovatul principal, puscasul marin american a fost absolvit de orice vina de catre o instanta americana dupa un proces care a avut loc sub jurisdictie americana.

De fapt Basescu incearca sa joace, in cadrul clubului european, rolul de maverick politic pe care l-a jucat Ceausescu in cadrul Pactului de la Varsovia, luand ca punct de sprijin exterior pentru jocul sau tocmai Statele Unite. Ori actualmente situatia este cu totul alta fata ade anii '60-'70. Bruxelles-ul nu este Moscova si nici Uniunea Europeana nu este Uniunea Sovietica. Nu se poate ca pentru nevoile tarii sa te adresezi unei puteri non-europene, daca acele nevoi pot fi satisfacute in interiorul Uniunii. Nu poti sa fi frate cu Sarkozy si Merkel in timp ce, pentru dotarea fortelor aeriene romane, preferi un invechit F16 in dauna modernelor Eurofighter Typhoon sau Saab Grippen. Nu se poate sa dai afara din tara un concern de talia lui Vinci si, in acelasi timp, americana Bechtel sa sifoneze din saracia noastra, miliarde de euro. Nu se poate ca, in cadrul lucrarilor Adunarii Generale a ONU sa ignori intotdeauna consemnele de la Bruxelles si sa te pozitionezi mai tot timpul de partea optiunii americane.Poti cel mult sa speri ca, candva, in viitorul foarte apropiat, sa devii al 51 - lea stat al federatiei americane. Numai ca, in teorie cel putin, nu asta ne-am propus noi.

Pai atunci de ce sa te mai astepti la sprijin din partea celor doua mari state europene? Unde am putea identifica motivatia necesara pentru ca Germania si Franta sa accepte ca niste desculti sa se joace pe covoarele de la Bruxelles? Intrebarea este una retorica, desigur dar problema este una reala.