marți, 30 octombrie 2012

Despre curatenia morala

Un poem superb prin simplitate si mesaj. Apartine poetului Ioan Morar si a aparut in volumul "Nerusinarea" (2002)

Daca as avea doua trupuri,
Unul l-as pastra curat.
 
Cati dintre noi nu avem aceasta problema? Pacatuim, interesat, pentru ca modul in care este croita societatea in care traim ne indeamna sa facem acest lucru. A devenit o conditie a supravietuirii. Dar exista si momente in care te intrebi daca merita. Intr-o oarecare masura raspunsul este unul pozitiv, daca reusesti sa intorci, sub forma de bine, catre semenii tai, macar o parte din castigul pe care il obtii mergand la limita legilor moralei crestine.

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Patriotism si nationalism economic. Notiuni desuete sau ele reprezinta chiar viitorul?

Acum ceva timp - sa tot fie vreun an de atunci - discutam cu un prieten care imi spunea, foarte entuziasmat, ca merge sa isi faca cumparaturile dintr-un supermarket cu origini teutone, nou-deschis pe atunci , deoarece acolo gaseste marfa nemteasca. Bine, ii spun, dar produsele romanesti ce au? Pai nu sunt nemtesti, nu au aceeasi calitate, imi raspunde amicul meu. Treaba aceasta cu calitatea este discutabila, in masura in care, de obicei pe piata romaneasca, deloc pretentioasa, ajung  junkuri, produse care se gasesc la finalul perioadei de garantie. 
Adevarul este ca piata romaneasca, generoasa si ofertanta ca si marime, este permanent invadata de produse venite din alte colturi ale lumii, la preturi care concureaza - de cele mai multe ori neloial - producatorii autohtoni, atatia cati au mai ramas. Vina pentru aceasta stare a lucrurilor revine, intr-o proportie mai mare sau mai mica, tuturor guvernarilor care s-au succedat in perioada post-decembrista. Au existat mult prea putine masuri active, menite ai proteja pe cei care fac productie in Romania. In Statele Unite, in plina criza, un program de tipul “Keep It Made In America" a dat rezultate spectaculoase. E adevarat, trebuie creat un cadru legal pentru lobbyul de sustinere a unor asemenea proiecte. Presiunea trebuie sa creasca constant asupra diriguitorilor din economie, pentru a avea rezultate.

In Germania si Austria, tari in care ajungem destul de des noi, cei din Banat, este o adevarata mandrie sa afisezi la raft faptul ca respectivul produs a fost manufacturat in landul sau tara respectiva. Exista deja o anumita presiune din partea comunitatilor de afaceri din acele zone pentru ca accesul produselor locale in supermarketuri sa fie inlesnita si incurajata, in dauna celor venite din alte tari sau chiar din alte landuri. Acest lucru are ca efect pastrarea bogatiei, a banilor la nivel local pentru a fi reinvestiti in respectiva zona. Din pacate orice initiativa legislativa in directia aceasta a fost luata in raspar, atat de catre presa cat si de o patura destul de importanta, formata din cei cu interese directe in conservarea conditiei de consumator a Romaniei dar si, din nefericire, din persoanele neinformate asupra avantajelor ce ar decurge din cresterea ponderii productiei in economia nationala.

Se intretine artificial ideea ca intreprinderile autohtone nu sunt rentabile. Acest fapt este infirmat de multimea de societati din alte tari care produc in lohn, operatiuni care nu reprezinta altceva decat o vanzare de manopera si nimic mai mult. Cu cat guvernantii nostrii vor intelege mai rapid aceasta situatie, cu atat mai repede vom parasi conditia de cenusareasa a Uniunii Europene. Conditia de piata de desfacere nu trebuie sa o mai incurajam.

miercuri, 24 octombrie 2012

Despre interese si implicare. O povestioara

De cate ori in viata nu suntem tentati de a trece foarte usor peste cea ce se intampla in imediata noastra apropiere, asumandu-ne implicit ideea ca pe mine nu ma afecteaza? De prea multe ori, sunt convins. Traim in microuniversul nostru, ermetizati, constient sau nu, fata de aproape tot cea ce are loc langa noi. Nu ne mai intereseaza suferintele, traumele, trairile sufletesti sau lipsurile materiale ale celor cu care venim, in mod inerent, in contact. Avem impresia ca problemele noastre personale sunt cele centrale, in jurul carora se invarte Pamantul, nelasand loc altora, poate mai nenorociti decat noi, sa isi exprime dramele, sa defuleze pentru a-si usura sufletul. Privim mult prea permisiv la nedreptatile care li se fac unor semeni de-ai nostrii. Tacem nepermis de des atunci cand vedem aceste situatii. Dar oare este corecta aceasta atitudine? Citeam zilele trecute o popovestioara extrem de interesanta, care ne arata cat suntem noi, cei asa-zisi fara probleme, de expusi in cazul in care semenul nostru este amenintat. Va rog sa o cititi, are mult talc in ea.

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet. "Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci. Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse. "Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!" Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".

Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare" Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Vaca i-a raspuns: "Vai, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel." In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana.

In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase. Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul. Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Din aceasta poveste se poate desprinde macar o concluzie: Toti suntem intr-o calatorie numita Viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

miercuri, 17 octombrie 2012

Politica poalelor in cap si a degetelor in priza

Traim pe zi ce trece senzatia deranjanta ca lumea politica, cea care ar trebui sa dea directia si ritmul devenirii societatii romanesti, este tot mai decuplata de realitatea imediata, cea traita de catre marea majoritate a romanilor. Prea multi dintre cei care se joaca de-a politica, se inchipuie zei vesnici intr-un Olimp tot mai indepartat si, din pacate,  tot mai izolat de muritorii de rand.

Parintele Nicolae Steinhardt, intr-o scriere aproape profetica, descria exact cele trei fenomene ale epocii pe care o traim: invazia verticală a barbarilor, domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.

Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.

Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac cea ce stiu ei, prostii, ca nişte ingnoranţi ce se află.

Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.

Pentru orice om normal, ca si cetatean cu drept de vot este frustrant sa constati care sunt alternativele intre care va trebui sa aleaga, in 9 decembrie. Prea putini politicieni cu vocatie a binelui public si prea multi interesati doar de accesul la resurse. Intr-un tara in care impozitele directe sau indirecte nu contenesc ca sa creasca, este siderant sa auzi ca mai tot timpul nu exista bani suficienti la bugetul de stat. Cele doua blocuri politice majore de pe scena politica romaneasca au ajuns sa se legitimeze aproape exclusiv pe baza acceptibilitatii de care se bucura la Inalta Poarta de la Washington/Bruxelles. Ori nu acesta era sensul mandatelor de reprezentare pe care le-au primit din partea poporului. Romania e miza reala, nu constructiile mai mult sau mai putin fanteziste pan-europene sau euro-atlantice.

Atat Congresul Partidului Popular European cat si marele miting al USL, evenimente care au avut loc aproape concomitent la Bucuresti, nu au prilejuit altceva decat ca, atat ARD cat si USL, sa se laude cu "fratii" lor mai mari din Europa. Jenant spectacol. Dezbinarea interna care macina de ceva vreme esenta statului national-unitar roman, a lasat loc ingerintelor directe ale celor care au ajuns sa dicteze in colonia Romania. Pentru ca statutul tarii noastre in cadrul atat de doritei Uniunii Europene nu este unul de partener cu drepturi egal ci acela de țucălar al mai-marilor zilei.

In aceste conditii devine tot mai imperios necesar ca macar o parte dintre cei care vor primii votul nostru la 9 decembrie sa fie realmente interesati de problemele comunitatilor pe care le vor reprezenta la Bucuresti. Un principiu generos, cel al subsidiaritatii, care si-a dovedit eficienta si in alte tari, ar trebui aplicat in totalitate, pana la ultimul nivel de agregare comunitara. Consiliilor judetene, primariilor, consiliilor locale trebuiesc sa li se  atribuie un anumit grad de independenţă fata de puterea centrala. Pe acest fundament trebuie construita o noua Constitutie, care trebuie, printre multe altele, sa redimensioneze rolul Statului la nivelul comunitatilor locale. Se poate realiza oare acest lucru?

duminică, 14 octombrie 2012

Cu Parintele Teofil Paraian despre Suferinta si Fericire

In anii '90 Televiziunea Romana, prin intermediul Redactie Istorie-Religie, a  realizat o serie de interviuri cu  marii nostrii monahi, cei educati in perioada interbelica intr-o ortodoxie respirabila intre hotarele Romaniei Mari. Teofil Paraian, cel supranumit "Parintele bucuriei",face parte dintr-o intreaga pleiada de mari
duhovnici, care ii mai cuprinde pe Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Parintele Calciu, Dumitru Staniloaie si altii.



Daca in fragmentul video de mai sus Părintele Teofil ne vorbeste in principal despre Suferinta, tot el propunea spre meditație o scară a fericirii, în cinci trepte, după cinci termeni (și nume, în același timp) grecești: 1. teopist - 2. teodul - 3. teognost - 4. teofil - 5. macarie.
1. Cineva care vrea să fie fericit trebuie să fie credincios (TEOPIST).
2. Cine are credinţă în Dumnezeu se sileşte să împlinească voia lui Dumnezeu şi devine rob al lui Dumnezeu (TEODUL).
3. Pe măsura împlinirii poruncilor lui Dumnezeu omul devine cunoscător de Dumnezeu (TEOGNOST).
4. Şi cine cunoaşte pe Dumnezeu acela îl iubeşte pe Dumnezeu (TEOFIL).
5. Iar cine-i iubitor de Dumnezeu sigur e fericit (MACARIE).

miercuri, 10 octombrie 2012

Un dos de palma peste obrazul Bisericii. De la Mandruta Lucian

Dupa ce a fost trecut pe linie moarta de catre Antenele familiei Voiculescu, face ce face dl.Mandruta si tot cu mucii in fasole reuseste sa dea. Probabil si pentru a iesi din conul de umbra de dupa licentierea sa din randurile realizatorilor TV, dl.Mandruta ia in vizor o institutie care nu exceleaza deloc la capitolul PR: Biserica Ortodoxa Romana.
Nu are rost sa discutam aici calitatile morale ale omului Mandruta, este exclusiv viata dansului si face parte implicit din sfera privata a existentei sale. Insa in momentul in care un asemenea om se erijeaza in instanta morala, deja exista o problema. Se pune intrebarea de unde exista atata perversitate in mesajul sau referitor la Biserica? Pentru ca doar in aceasta cheie, cea a perversitatii, poate fi interpretata contrapunerea biserici versus spitale, preoti versus doctori, etc. Oare de ce nu vorbeste dl.Mandruta de coruptia endemica din tara noastra, cea care ascunde fiscului miliarde de euro din calea impozitarii? Pentru ca, indiferent de culoarea politica a guvernelor care s-au succedat, economia neagra, cea care genereaza coruptia, s-a situat invariabil la 40-60% din totalul activitatilor generatoare de TVA si alte impozite directe sau indirecte.  Ori asupra acestui subiect se pastreaza o tacere cel putin suspecta.  Este foarte facil si, poate, putin trendy, sa lovesti in Biserica deoarece, se stie, ea niciodata nu va putea sa iti raspunda la fel de contondent.

Dar biografia d-lui Mandruta lasa loc si de alte interpretari. In anul 2000, el trimitea faxuri disperate catre fan-clubul si managerii lui Bryan Adams, pentru a determina anularea concerului muzicianului canadian intr-o tara, Romania, pe care el o considera comunista. Amanuntele aceste tarasenii aici. Apoi, sa ne gandim in umbra carui politolog a crescut criticul de azi al Bisericii. Sa ne aducem aminte ca vreme de multi ani el a realizat o emisiune, pentru postul ProTV, cu stalinistul Silviu Brucan. La sfarsitul anilor '40, in prima perioada a comunismului, Brucan cerea literar pedeapsa cu moartea pentru liderul PNT, Iuliu Maniu. Sa nu mai vorbim de influenta nefasta avuta de acesta asupra politicii romanesti, dupa evenimentele din decembrie 1989.

Lucian Mandruta are sansa unei exprimari libere, directe, in timp ce Biserica comunica mult mai greoi. Daca este ceva de reprosat Bisericii, acesta e acel lucru. Perceptia publica asupra acestei institutii se formeaza si prin lecturarea unor texte precum cel scris de catre fostul conviv al lui Silviu Brucan.

duminică, 7 octombrie 2012

Un succes imbatator: Timisoara, campioana Romaniei la rugby!

Iata ca, dupa douazeci si unu de ani de la anteriorul triumf national in sporturile de echipa, obtinut atunci de catre Politehnica Timisoara la handbal, o alta formatie din Timisoara reuseste sa se impuna in intrecerea interna, de data aceasta la rugby. Este vorba de RCM MVT Universitatea Timisoara, cea care a reusit sa invinga redutabila formatie maramureseana CSM Baia Mare, campioana ultimelor trei sezoane. Meciul a avut loc pe teren neutru in Capitala, pe stadionul Arcul de Triumf, in fata a 3500 de spectatori, printre care si aproximativ 250 de suporteri veniti din Banat.
Cifrele seci ale disputei ne spun ca punctele echipei nooastre au fost aduse de catre Calafeteanu si Conache, scorul final fiind de 16-6 in favoarea RCM. Meciul in sine a fost unul foarte darz, de angajament, ridicandu-se la nivelul unei finale de campionat national. Din punct de vedere tehnico-tactic, antrenorul sud-african Chester Williams a aranjat admirabil echipa in teren, insufland jucatorilor macar o parte din vointa si rautatea pozitiva care a facut din el un component de baza al nationalei Springboks, cea care a devenit campioana mondiala in 1995, intr-o finala jucata impotriva Noii Zeelande. Aici putem vedea cat de important este sa legi un nume de succes de devenirea unei echipe care isi doreste performanta.
 
Timisoara nu a mai trait de mult timp un asemenea moment. A existat promisiunea eterna a clubului de fotbal Politehnica Timisoara, cea care in perioada actionariatului BKP isi propunea an de an castigarea titlului. Desigur, intre dorinta si realitate se poate casca oricand un hau, lucru ce s-a intamplat mai intotdeauna clubului condus de catre tristul domn Marian Iancu. Multa vorbarie, putine realizari. Spre deosebire de echipa de fotbal manageriata de la Bucuresti,  RCM MVT Universitatea Timisoara reprezinta si un succes managerial local. Dl. Dan Dinu, omul care asigura stabilitatea financiara in cadrul clubului, a avuut grija se  se inconjoare de o echipa de profesionisti, dintre care ii amintesc fugar aici  pe Sorin Doda, Adi Cireap, Dan Borzas , Ciprian Stefanescu.
 
Eroii acestei fericite aventuri: Cătălin Fercu, Mădălin Vlad Lemnaru, Ben Dominic Tuiatua, Paul Kinikinilau, Viliami Tu’akalau Moala, Jody Gavin Rose, Valentin Nicolae Calafeteanu, Petru-Vladimir Bălan, Otar Turashvili, Horațiu Eugen Pungea, Dorin Lazăr, Marian Drenceanu, Sandu Stelian Burcea, Vasile Sorin Rus, Daniel Carpo, Marian Eugen Căpățână, Gigi Militaru, Samuel Mariș, Mateaki Kafatolu, Laurențiu Marian Tănase, Johnny Șola, Florin Fântânaru și Gabriel Conache. Felicitari campionilor!
 
Maine Banatul va fi in sarbatoare! De la ora 18, in Piata Unirii, jucatorii si stafful tehnico-administrativ vor prezenta banatenilor trofeul castigat. Este un motiv de petrecere si de speranta, poate ca strategia reusitei de la rugby va fi preluata si de reprezentantele Banatului din alte sporturi.

Stapanul cadoului

Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar. Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.
Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
 
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"
"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."
 
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

joi, 4 octombrie 2012

Vin alegerile parlamentare. Cum procedam?

Nu mai este mult timp pana cand va demara, in mod oficial, campania electorala pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie. In aceasta perioada au loc ultimele negocieri in randurile formatiunilor politice, in vederea desemnarii unor candidati care sa maximizeze sansele acestor partide, de a castiga cat mai multe colegii, atat la Senat cat si la Camera Deputatilor. Nici judetul Timis nu se poate sustrage acestei evolutii, mai toti doritorii de locuri in Parlament aflandu-se la momentul cantaririi realiste a propriilor posibilitati.

Din pacate anumite metehne politicianiste isi fac inca resimtita prezenta. Una dintre cele mai contraproductive dintre acestea o reprezinta numirea unor candidati de catre "Centru", recte prieteni apropiati sau asociati directi ai liderilor de la Bucuresti ori chiar presedinti ai unor formatiuni politice in persoana. Care sunt plusurile pe care acesti domni si doamne de import le pot aduce pentru zona in care sunt trimisi sa candideze ramane inca un mare mister. Afectate de acest flagel par a fi atat USL cat ARD. Astfel, in cadru PNL exista o disputa directa intre localnicul Ovidiu Draganescu, fost prefect al judetului in vremea guvernarii Tariceanu, si Beni-Oni Ardelean, un hunedorean aciuat prin Bucuresti, a carui principala calitate care il recomanda pentru demnitatea de deputat pare a fi aceea de pastor neoprotestant. Legaturi directe cu Timisul nu a avut niciodata. In acest veritabil razboi rece a intervenit si dl. Cristian Busoi, cel care, neavand altceva mai bun de facut, declara azi ca dl.Draganescu nu poate candida deoarece nu indeplineste criteriul de vechime in partid. Mai mare rasul! Problema nu o reprezinta declaratia in sine, ea poate fi catalogata rapid ca fiind o ineptie! ci persoana care o face, adica dl.Busoi.

ARD - ul timisean - in masura in care acesta chiar exista - are si el propriile probleme interne cauzate de desantul de la Bucuresti a presedintelui PDL Vasile Blaga, care isi doreste un colegiu senatorial in Timis, si a revolutionarului Teodor Maries, care vrea sa fie ales deputat in judetul nostru, sosit fiind aici pe filiera Forta Civica a fostului premier M.R. Ungureanu. De asemenea lucrurile nu sunt foarte clare nici in cea ce priveste colegiile care vor fi acordate candidatilor proveniti din PNT-CD ul domnului Pavelescu, cel aliat cu PDL si Forta Civica. Ma indoiesc ca dl.Adrian Orza va accepta un rol de sparring-partener in colegiul in care isi va depune candidatura.

PP-DD merge inainte cu o conducere judeteana destul de bine sudata la cel mai inalt nivel, cu interese clar definite si cu obiective realizabile. In conditiile in care isi vor alege realist colegiile si vor reusi sa acopere eficient perioada de precampanie/campanie, este foarte posibil ca domnii Adrian Diaconu si Ilie Bertea sa lase Timisoara in favoarea vietii politice din Capitala. Legati fiind de aceasta zona, candidatii principali ai Partidului Poporului se pot legitima foarte usor in fata electoratului local. Pana la urma oamenii locului doresc sa isi trimita la Bucuresti personalitatile locale si nu cele de import.  Desigur, in cazul PP-DD inca reprezinta o necunoscuta modul in care banatenii vor percepe actiunile economico-politice ale lui Dan Diaconescu, de la Bucuresti. In 2-3  saptamani vom avea o imagine destul de apropiata de realitate pe acest subiect.

Marea surpriza o reprezinta intentia cunoscutului jurnalist, realizator radio-TV si consultant politic Vio Bota de a candida pentru un loc de deputat pe Colegiul 8 Jimbolia. Avand radacinile in aceasta zona si putand miza pe aportul si ajutorul direct al unor edili sau oameni din administratie din localitatile care compun acest colegiu, Vio Bota poate incurca multe calcule, atat ca si candidat independent cat - mai ales - ca reprezentant al USL. Problema pe care o ridica candidatul Vio Bota pentru ceilalti competitori este aceea ca el poate readuce in jocul politic, cel putin in postura de votanti, oameni care pana acum se declarau scarbiti de cea ce se intampla pe scena noastra politica. Insa o candidatura independenta, fara sprijin de partid, reprezinta o intreprindere destul de aventuroasa.

Cum procedam noi, ca si electori, in 9 decembrie? Haideti sa ne promovam personalitatile locale si sa lasam marfa de import sa mai stea o tura. Trebuie sa ne gandim la faptul ca noi trebuie sa ne desemnam proprii nostrii reprezentanti, nu pe cei impusi de la Bucuresti. Deputatul sau senatorul nostru trebuie sa fie oglinda colegiului care l-a ales, avocatul direct al tuturor cetatenilor din zona arondata. Alesul nostru trebuie sa aibe darul comunicarii, al elocintei. Ne-am saturat de reprezentantii regnului necuvantatoarelor, acei deputati sau senatori care au vorbit o singura data in plen, atunci cand au depus juramantul. El trebuie sa initieze interpelari in favoarea cetatenilor din propriul colegiu, sa fie autor sau coautor al unor initiative legislative. Alegeti cu propriul vostru creier pe cel care se pliaza acestor insusiri. Colegiile sunt uninominale.