La Mulți Ani 2013!

Dragii mei

Iată că a mai trecut un an peste noi, un an cu problemele lui, cu bucurii, cu dezamagiri, cu suișuri, cu coborâșuri, am evoluat cu nonșalanță între agonie și extaz , un an in care am avut parte de speranțe împlinite sau, dimpotriva, de amânarea îndeplinirii unor dorințe manifeste.

Privind acum, la moment retrospectiv, pot afirma ca , per ansamblu, am avut parte de un an 2012 destul de generos, în care momentele pozitive au fost majoritare. Dacă este sa dăm crezare calendarului mayaș, tocmai ce am trecut de sfarșitul lumii, un sfârșit care se amână, iată, până când un alt savant distrat va descoperi noi semne ale Marelui Final. Dar cum mai aproape ne este maieul decât camașa, până atunci o sa intrăm in anul 2013, un an care stă încă sub semnul contracției economice. Este nevoie de întreaga noastră capacitate fizico-intelectuală pentru a merge mai departe cu bine.

Primiți din partea mea cele mai calde urări de Sănătate, Fericire, Bucurie și Noroc, pentru că, nu-i așa, și pasagerii de pe Titanic au fost sănătosi dar nu prea au avut parte de noroc.

La Multi Ani 2013!

Marius Crunțeanu

Mărturie despre Nichifor Crainic

Iată ca, după zeci de ani, încă mai avem prilejul de a auzi din gura unor supraviețuitori ai regimului concentrationar comunist din România, întâmplari din interiorul închisorilor politice. Mi-a atras atenția un interviu, publicat in ziarul Adevarul, cu fostul deținut politic Ilie Tudor, tatăl rapsodului Tudor Gheorghe. Printre altele, hâtrul oltean îl evocă și pe Nichifor Crainic, fostul director al revistei Gândirea, inițiatorul curentului gândirist în cultura română, axat intrinsec pe autohtonism, neo-ortodoxism şi naţionalism benign. 

L-aţi cunoscut? (pe Nichifor Crainic)

Sigur. Eram în curtea închisorii, să ne pună mâncare. Un caraliu, care-l recunoşte, zice: „O, tovarăşu’ Crainic! Dacă scrii pe o hârtie că nu există Dumnezeu, îţi umplu gamela!“. Crainic: „Dă-mi hârtie şi creion!“. „Nu te umili“, mă rugam de el. „Mi-e foame, Tudore!“ Şi a scris pe hârtie aşa: „Nu, cred în Dumnezeu!“. Nu ştiau ăia ce e virgula! Era mâncău săracul, avea 120 de kilograme când l-au adus. Se şi râdea la Aiud.

O alta personalitate evocată de catre Ilie Tudor este cea a marelui filosof Petre Țuțea, și el ajuns în temnițele regimului comunist. Redau fragmentul din interviu.

Aţi cunoscut, în temniţele Aiudului, personalităţi marcante ale neamului. Petre Ţuţea, spre exemplu, cum era?

Era perioada cu Laica, pe care au trimis-o ruşii în spaţiu. „Ce Dumnezeu, ce credinţă? Am ajuns pe Lună şi n-am dat de niciun Dumnezeu! Ce sunteţi, mă, aşa proşti?“, tot zicea colonelul Gheorghe Crăciun, de la Aiud. Al doilea în spatele meu era Petre Ţuţea: „Domnule colonel, nu vă supăraţi, pot să vă pun o întrebare?“. „Da, bă, filozofule, ia!“ „Aţi crescut la ţară sau la oraş?“ „La ţară.“ „Şi-aţi avut porci?“ „Da’ ce gospodar n-are porci?“ „Şi-aţi văzut dumneavoastră porci să se uite în sus?“. Aiudul, să ştii, a avut umorul lui!

 

Biciuitor de-adreptul umorul din interiorul închisorilor comuniste!

 

Crăciun Fericit!

Pentru credicioșii creștini exista doua momente definitorii de-a lungul anului; Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos și Învierea lui dintre morți. Ne regăsim in perioada Sărbatorii Nașterii Mântuitorului, prilej de bucurie pentru fiecare credincios deoarece, prin trimiterea pe Pamânt a propriului Său Fiu, Dumnezeu ne-a aratat ca îl interesează recuperarea sufletelor noastre, a păcătoșilor.

CRĂCIUN FERICIT SA AVEȚI, ALATURI DE FAMILIILE VOASTRE ȘI DE TOȚI CEI DRAGI.

Timișoara, Decembrie 1989. Eroii nu mor niciodată

Iată că am ajuns și in aceea perioadă a anului care, pe noi, cei din această zonă a țării, ne sensibilizeaza la modul cel mai profund. Începând cu data de 16 Decembrie, în fiecare an, ne aducem aminte cu pioșenie de cei care nu mai sunt printre noi datorită faptului că ei au crezut in Libertate și Democrație, au crezut în schimbarea in bine și, poate, atunci când alții erau mai lași, au considerat că este de datoria lor  gestul de a nu mai da înapoi.

Dar ce s-a întâmplat atunci, în acea zi de 16 Decembrie? Iată o relatare destul de fidelă. În jurul bisericii reformate din Piaţa Maria, credincioşii reformaţi demonstrează paşnic, cu lumânări în mâini, păzindu-l pe pastorul Laszlo Tökés care urma să fie eva­cuat. Apare primarul Petre Moţ care, împreună cu Laszlo Tökés, încear­că să liniştească lumea din stradă. Reformaţilor li se adaugă oameni ai Timişoarei de toate vârstele, pro­fesiile şi credinţele, adunaţi spontan într-un act generos de solidaritate şi expresie a dorinţei de libertate şi de­mocraţie.

O parte a mulţimii se în­dreaptă spre Căminele Studenţeşti spre a aduna noi demonstranţi. Se ajunge la sediul Comitetului Judeţean PCR unde au loc altercaţii cu autorităţile. Se operează primele arestări.După-amiaza se întâmplă ine­vi­tabilul: în jurul orelor 16,00 – 17,00 se adunaseră deja peste 400 de per­soane. Sunt blocate două tramvaie de către un grup de tineri care strigă pentru prima dată “Jos cu Ceauşescu!”. După un moment de debusolare, mulţimea începe să strige: “Jos cu Ceauşescu!”

Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, apoi în Piaţa Operei, scandând o serie de lozinci anticomuniste.Pe drum sunt distruse pancar­dele de propagandă care împânzeau oraşul. Acum se naşte drapelul revoluţiei, steagul din care a fost decupată stema comunistă. Manifestanţii sunt din nou întâmpinaţi de forţele de ordine, miliţieni, militari sau civili înarmaţi. Cu toată rezistenţa, sunt nevoiţi să se retragă. O mare parte sunt arestaţi, bătuţi şi duşi în arestul Miliţiei. Alarmat de ceea ce se întâmpla la Timişoara, Ceauşescu orga­ni­zează de urgentă o teleconferinţă cu factorii de decizie de acolo. Va da ordin să se deschidă foc fără so­maţie împotriva civililor. Ordinul va fi dus la îndeplinire şi la Timişoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiaşi zile.Conform declaraţiilor victi­me­lor, cei care au deschis foc asupra mulţimii au fost cadre ale M.A.P.N., ale Ministerului de Interne şi ale Securităţii.

Centrul oraşului este acoperit de sute de demonstranţi. Se în­mulţeşte şi numărul securiştilor în civil. Semnele bătăliei pluteau în aer.Pe treptele Catedralei se adună un grup de copii şi tineri civili care încep să scandeze: “Jos Ceau­şes­cu!, Libertate! Vrem o ţară liberă!” Dintr-un transportor blindat se trag rafale care seceră mulţimea. Actul crud şi absurd care a avut loc sub privirile timişorenilor a întărâtat şi mai mult. În diverse zone începe o luptă deschisă cu cei care au decis să susţină în continuare un regim compromis. Se aruncă cu pietre şi cu sticle incendiare înspre maşinile şi transportoarele din care se trăgea.

Aceasta este o relatare comprimată a primelor zile ale revoltei anticomuniste de la Timișoara. După cunoștiințele mele, comuna noastră, Sînandrei, a adus și ea o jertfă pe altarul libertații, în acel decembrie însângerat. Este vorba de doamna Steliana Flueran, erou-martir, decedată în data de 25 decembrie 1989 la Spitalul Victor Babeș, după ce fusese împușcată în curtea Uzinei Textile Timișoara (UTT). Ajunsese la spital cu diagnosticul plagă toraco-abdominală datorată patrunderii unui glonț de mitralieră.

Istoria acelor zile încă nu a primit o formă finală. Considerate de către unii autori o veritabilă lovitură de stat si nimic mai mult, evenimentele din Decembrie 1989 - cel putin partea care a avut ca si actori principali pe locuitorii din Timișoara și împrejurimi - s-au evidențiat printr-un puternic caracter anticomunist. Atunci timisorenii nu au cerut o schimbare la vârful PCR ci abandonarea totală a organizării pe baze comuniste a societații românești.

 

Intalnire intre agentii..;)

O poza "furata" din galeria de Facebook a prietenului Claudiu Leustean; CIA + FBI = Love. Unde altundeva decat in Oltenia? ;) Prea multe bancuri imi trec prin minte...

Maxima zilei. Stelian Tănase despre USL

Astazi, pe lângă anunțul făcut de catre premierul Victor Ponta in legătură cu majorarea taxelor si impozitelor, începând de la 1 ianuarie 2013, mi-a mai atras atenția o fraza plină de duh, rostită de către politologul si scriitorul Stelian Tănase. Acesta, el însuși un fan declarat al construcției politice numite Uniunea Social-Liberală, exprimă o situație care, mai mult ca sigur, va avea loc. Scrie Tănase: Liderii USL nu vor avea fundul atât de mare pentru câți vor dori să îl pupe! Ca la moaștele Sfintei Parascheva, ce mai! Recomand spre lectură întreg articolul semnat de către scriitorul bucureștean pe blogul lui deoarece contine teribil de multe adevăruri.

Periculos...

In toate estimarile exit-poll din aceasta seara, 09.12.2012, USL este creditata cu peste 55% din optiunile celor care au facut efortul de-a se deplasa la urne. Cumulat cu minoritatile, altele decat cea maghiara, bașca prietenașii care au candidat sub steag străin și care iși vor scoate măștile in foarte scurt timp,  ne arată că alianta social-democrată va obtine foarte facil o majoritate absolută. Periculos...În aceste condiții vom avea parte de o altă Constituție făcută cu dedicație, pentru un moment dat sau pentru un singur om politic. PSD a mai patit-o odata in 2003, cu modificarile la legea fundamentala croita pentru Adrian Nastase, care i-a venit ca o manusa lui Traian Basescu.

USL va mai avea o mare problema in explicarea ratiunilor pentru care copresedintele Victor Ponta insista pentru o colaborare parlamentara sau guvernamentala (inca nu e clar)  cu UDMR, formatiune politica care nu a impartasit deloc viziunea politica a USL in ultimii doi ani. Ba mai mult, apelul facut de catre liderii UDMR la propriul electorat, in vederea boicotarii referendumului privind demiterea lui Traian Basescu, i-a permis acestuia din urma sa isi conserve functia de presedinte (sau ce o fi el) al Romaniei.

Dar pana la urma haideti sa vedem care vor fi rezultatele oficiale si, de ce nu, sa urmarim care vor fi solutiile-minune ale USL pentru societatea românească. 

Sistemul electoral majoritar-proportional. Cum se desemneaza reprezentanții pe colegii electorale?

În România, ca şi în alte ţări, în ultimii ani, dilema majoritar - proporţional a dominat disputa referitoare la transformarea sistemului electoral. Ambiguitatea termenului uninominal, preferat în discuţia publică, despre cel mai adecvat sistem electoral, sugerează o atitudine ostilă listelor de partid. Cel mai adesea, sistemul uninominal desemnează, în fapt, o procedură electorală majoritară ce funcţionează după formula “câştigătorul ia totul”. În schimb, sistemul de reprezentare proporţională are ca obiectiv o alocare egală a locurilor înlegislativ în baza voturilor obţinute. Deci, are ca merit echitatea reprezentării, şi, cu toate acestea, are unele dezavantaje pentru care este criticat cum ar fi faptul că produce o fragmentare partidică şi nu rezolvă problema stabilităţii politice şi ca urmare rigorile unei guvernări eficiente. (sursa)

Regula "câştigătorul ia totul" se aplică doar în colegiile în care un candidat a obţinut mai mult de 50% plus unu din numărul de voturi. Doar aceşti candidaţi vor fi siguri de accederea în Parlament. Restul colegiilor, în care nimeni nu a trecut de pragul de 50%, vor intra într-un proces complicat de redistribuire a voturilor în două etape, proces care este guvernat de regula păstrării proporţionalităţii.

Prima etapă de redistribuire are la loc la nivel judeţean. Să presupunem că un judeţ are 10 colegii de deputaţi, din care două au fost adjudecate cu peste 50%. Cei doi câştigători primesc mandatele, celelalte opt se redistribuie în funcţie de procentul obţinut de fiecare partid în respectivul judeţ (inclusiv voturile obţinute în cele două colegii deja adjudecate), conform principiului proporţionalităţii, prin regula de trei simplă. Astfel, dacă USL are 55% din voturi va fi îndreptăţită la 4,4 mandate, PDL la 25% la 2 mandate, iar PPDD, cu 20%, la 1,6 mandate. La nivel judeţean, se reţine doar partea întreagă a fiecărui număr, numit coeficient electoral, astfel încât USL va primi patru mandate din cele opt aflate în joc, PDL două, iar PPDD unul singur. Mai rămâne un singur mandat în joc, iar acesta va fi acordat în urma redistribuirii naţionale care va ţine seama partea de după virgulă coeficienţilor electorali.

Introducerea coeficientului electoral face ca în Parlament să intre oameni care au obţinut locurile 2 sau 3 deoarece există teoretic posibilitatea ca împărţirea pe baza coeficienţilor să nu ţină seama de cine au fost aceia care au obţinut cele mai multe voturi într-un colegiu sau altul. De exemplu, candidaţii USL pot obţine cel mai mare număr de voturi în 7 din cele 8 colegii care intră la prima redistribuire, dar vor primi doar 4 mandate, în alte trei colegii mandatele mergând fie la PDL, fie la PPDD. Acest lucru se repetă şi la redistribuirea la nivel naţional.

O altă ciudăţenie este modul în care sunt desemnaţi câştigătorii din cadrul aceleiaşi partid. Astfel la desemnarea câştigătorilor USL pentru cele patru colegii care revin Uniunii în respectivul judeţ nu iau în calcul procentajele care au fost obţinute, ci numărul de voturi. Anomalia apare ca urmare a faptului că unele colegii sunt mai mari decât altele, cei care candidează în colegii cu o populaţie mai mare fiind avantajaţi. De exemplu, un candidat x care a obţinut 10.000 de voturi reprezentând 40% din numărul de voturi exprimate în acel colegiu va pierde mandatul în faţa candidatului y care a obţinut 11.000 de voturi într-un colegiu mult mai mare, dar care reprezintă doar 32%.

La redistribuirea la nivel naţional  se păstrează regula proporţionalităţii până în punctul în care vor fi trimişi  în Parlament oameni care au pierdut în colegii până când se va ajunge la păstrarea proporţiei între voturile primite de fiecare partid la nivel naţional. Spre exemplu, USL poate obţine 50% din voturi la nivel întregii ţări, dar candidaţii săi pot obţine 55% din colegii cu mai bine de jumătate din voturile exprimate în fiecare colegiu. De asemenea, Uniunea va mai primi un număr de colegii care intră la distribuire, fapt ce ar putea duce la o suprareprezentare a USL de până la, să spunem 75%. Pentru a preîntâmpina o asemenea situaţie, legea prevede posibilitatea acordării unui număr de două mandate în acelaşi colegiu pentru cei clasaţi pe locuri inferioare astfel încât să fie respectată proporţionalitatea până când se va ajunge ca numărul de parlamentari ai USL să nu depăşească, precum în cazul nostru ipotetic, pragul de 50%. (sursa)

România ca o broască

Cu ani în urmă, oamenii de ştiinţă au făcut un experiment simplu pe o broască. Ei au aruncat broasca într-un vas cu apă fierbinte. Imediat broasca a sărit afară din apă. Apoi au pus broasca într-un vas cu apă rece. Broaştei i-a plăcut şi a rămas în vas. Apoi, oamenii de ştiinţă, au aprins focul sub vasul cu apă. În timp ce apa se încălzea, broasca s-a relaxat şi a aţipit. Broasca s-a simţit atât de confortabil, încât a rămas în vas, până când a fiert.

Scurta povestioara de mai sus (The boiling frog )  face parte din cultura politica anglo-saxona si are darul de a reliefa inabilitatea indivizilor de a reactiona in fata schimbarilor in general si a celor in rău, in special. Asa-numitul the boiling frog syndrome este o expresie care a desemnat de-a lungul epocilor  forme politice si fenomene precum acceptabilitatea americanilor fata de Uniunea Sovietica, in anii '50-'60 sau erodarea drepturilor civile in America de dupa 11 Septembrie 2001. Este valabil si in Romania zilelor noastre? Se pare ca da.

Politica si personajele ei ciudate. Azi Romulus Zăroni

Pentru ca e duminica, zi libera si fara prea multe griji, haideti sa ne destindem, amintindu-ne de trecutul semirecent si de personajele sale ciudate. Azi vom insira cateva anecdote puse pe seama ministrului Agriculturii din perioada guvernarii Petru Groza, hunedoreanul Romulus Zăroni. Acesta din urma a fost un ţăran cu şapte clase, din Nădăştia de Sus, judeţul Hunedoara. Om de casă al lui Petru Groza – fusese angajat pe moşia lui – devine, la 6 martie 1945, ministru al Agriculturii şi Domeniilor, până în 29 noiembrie 1946, iar mai apoi, până în 30 decembrie 1947, ministru al Cooperaţiei. "Istețimea" lui a devenit una proverbiala. Iata cateva dintre intâmplarile care l-au avut ca si actor principal pe Zăroni, care au fost vehiculate in Romania aniilor '50.

Se zice că Petru Groza i-a pus în vedere: “Bine, măi Romică, te-am făcut eu ministru, dar trebuie să-ţi completezi studiile să-nveţi şi tu, să ai pregătire politică”. Şi-n sfârşit, se prezintă la examen, cu tema ”Formele de guvernământ”. Şi este întrebat cum se cheamă statul sau ţara condusă de un împărat. “împărăţie!”. “Foarte bine. Dar dacă e condusă de un rege, ce formă de guvernământ avem ?” “Regat”. “Bine. Dar dacă n-am mai avea rege, şi Groza ar conduce ţara, ce-ar fi atuncea ?” Atunci, Zaroni răspunse: “Atunci ar fi grozăvie”.

Odată, Zăroni a fost întrebat de Groza câte mere poate să mănânce pe stomacul gol la care primeşte răspuns că zece.

- Eşti prost, i-a replicat Groza, doar unu, ca celelalte găsesc stomacul plin!

Când a venit cineva la el să-i vândă o maşină ca să-i facă reclamă i-a sugerat că dacă pleacă cu ea spre Ploieşti la ora patru ajunge acolo la cinci, la care Zăroni a răspuns că nu are ce să facă la ora cinci la Ploieşti.

La o sedinta de consiliu de miniştri ar fi venit cu un pantof maro şi unul negru, iar Petru Groza l-a trimis acasă de unde a venit la fel, spunând că si acolo a găsit tot unul negru şi unul maro.

La o şedinţă a consiliului de miniştri unde se discuta ceva ultra secret, acelaşi Zăroni a făcut pe el, fiindcă nu avea voie să părăsească sala, dar după o jumătate de oră a primit de acasă pantaloni şi izmene de schimb. Când Groza a întrebat pe mesager de unde au ştiut, acesta a spus că la Europa Liberă s-a anunţat că ministrul Zăroni a făcut pe el şi familia este rugata să-i trimită urgent schimburi.

Marele epigramist Pastorel Teodoreanu facuse din Zaroni o tinta predilecta a distihurilor sale.Mai jos redau cateva dintre ele.

În atmosferă electricitatea se măsoară cu ioni -

În omenire, prostia se măsoară cu Zăroni...

Caligula imperator

A făcut din cal senator!

Domnul Groza, mai sinistru,

A făcut din bou – ministru!

iar in apararea lui Zaroni, tot Pastorel scria:

No, mă rog, de ce-i sinistru?

Că eu nu sunt prim-ministru!
Eu nu sunt decat ecoul …
Domnul Groza este boul!

Mai spune folclorul că Groza l-a invitat pe Păstorel la el în birou şi a trimis după Zăroni, care la vederea lui Păstorel l-a întrebat dacă el face bancuri despre el şi acesta a recunoscut. La care domn demnitar i-a spus supărat:

- Bine, domnule, dar cum îţi permiţi, nu ştii că eu sunt ministru!

Păstorel a cărui minte fugea ca argintul viu, a replicat spre hazul lui Groza:

- Bancul ăsta nu l-am făcut eu, ci domnul Petru Groza.

Or fi reale aceste intamplari? Doar legende urbane? Nu vom stii niciodata, dar ele au farmecul lor.

La Mulți Ani, România! Vin români la Alba iar

Iată ca am ajuns si la cea de-a nouazeci si patra aniversare a Marii Uniri, cea a Banatului si Transilvaniei cu Regatul României. In urma acelui ultim act, consemnat pe 1 Decembrie 1918, teritoriul României atingea un maxim, intre fruntariile țării intrând atunci aproape toate vetrele de românism existente in aceasta parte a Europei. Beneficiind de contextul international, care a condus la disparitia a trei mari imperii care aveau interese directe sau indirecte asupra teritoriului ocupat de catre români, si largind sensul principiilor enuntate de catre presedintele american din epoca, Woodrow Wilson, diplomatia româneasca condusă de catre proeminentii oamenii politici si de stat Ionel Bratianu, Take Ionescu si Alexandru Vaida-Voevod, a reusit sa smulga de la Aliatii victoriosi cam tot ce se putea obtine.

Nu este mai putin adevarat nici faptul ca România a platit un pret enorm pentru ca visul Unirii sa devina realitate. Conform unor documente oficiale, vorbind doar despre pierderile umane suferite de catre tara noastra, putem  discuta de o cifra de 985.000 de oameni, morţi pe câmpul de luptă, în spatele frontului, în spitale din rândul răniţilor sau bolnavilor şi în teritoriile ocupate de armatele Puterilor Centrale. Desigur, numarul mare de victime ne conferea un anumit statut la negocierile ce au urmat dupa incheierea Primului Razboi Mondial, insa nu trebuie sa uitam ca in acea epoca, acum aproape un secol, România beneficia de aportul public a unei intregi pleiade de politicieni bine conectati la mersul evenimentelor in Europa post-razboi. Exista atunci o disociere clara intre interesele politice imediate,efemere, si cele pe termen lung, strategice.

Indiferent de cat se injurau  liberalii familei Bratianu cu conservatorii lui Maiorescu, Carp sau Marghiloman,(si, citind memoriile unor politicieni din epoca, realizezi ca aia chiar se injurau, vezi scrierile autobiografice ale lui Constantin Argetoianu) intotdeauna existau interesele permanente ale Regatului României, interese care erau servite cu credinta atat de catre Partidul National Liberal cat si de catre cel Conservator.  Ori, noua, in aceste vremuri dificile exact acest lucru ne lipseste: un proiect national care sa reuseasca sa readune la un loc energiile vitale ale natiunii. In ultimii douazeci de ani ne-am batut joc cu inconstienta de aproape tot cea ce este românesc. Am reusit sa facem din România o tara a exceptionalismului , in care este de bonton sa persiflezi tot cea ce produce acest popor. Ori nu aceasta este calea pe care au urmat-o inaintasii nostrii, atunci cand au inscris in constiinta populara, ca si proiect national , unitatea neamului romanesc.

Nu, Iuliu Maniu nu critica zilnic poporul. Nici Ionel Bratianu, nici Sever Bocu. Critica negativa la adresa propriului popor este apanajul conducatorilor slabi. Ori, din pacate, am tot avut parte de asemenea specimene in ultimii ani. Românul nu este cu nimic mai prejos, din nici un punct de vedere, daca este sa il comparam cu un cetatean occidental. Problema noastra este aceea ca ne alegem prost conducatorii, pe cei care ar trebui sa ia deciziile cele mai intelepte pentru tara. Sa nu uitam faptul ca, in ciuda actiunilor de indobitocire in masa, promovate de catre unele trusturi de presa, audio/TV, România are inca o patura insemnata de oameni care citesc, gandesc si reusesc sa se exprime public.

La mulți Ani, România, La Multi Ani, dragi Români, La Mulți Ani Sînandreenilor noștrii, atat pentru cei din țară cât si pentru cei care, acum, din cauza vitregiei economice, trăiesc departe de România.