vineri, 23 august 2013

23 August 1944. Cateva (re)consideratii

Sub regimul comunist 23 August era sarbatoarea nationala. Mai toti cei care au trait acea perioada isi mai amintesc inca de limbajul de lemn, perpetuat si dupa 1989, care considera aceasta zi ca fiind cea in care Romania a întors armele împotriva Germaniei naziste si a infaptuit revolutia de eliberare sociala si nationala antifascista si antiimperialista.  
In zilele noastre, scrutand mai detasat trecutul, nu avem cum sa nu observam urmatoarele:
 
1. Intregul nostru discurs istoriografic - de popularizare/vulgar sau stiintific/academic se invarte in jurul ideii a tradat Romania pe aliatul german sau nu? Nimic mai fals, conducerea Romaniei din acele vremuri dure a actionat corect si rational atunci cand a decis arestarea celor doi Antonesti, Ion si Mihai, precum si a colaboratorilor lor apropiati. Sa ne aducem aminte ca doar cu doua-trei zile in urma frontul din Moldova fusese spart de catre Armata Rosie, fapt constatat la fata locului de insusi maresalul Antonescu. In conditiile in care intaririle militare si materialul de razboi de tip nou promis de Hitler se lasa asteptat era absolut inuman sa lasi o tara intreaga la cheremul unei armate invingatoare.
 
Adulatorilor maresalului Antonescu tin sa le reamintesc faptul ca Romania a intrat in razboi, pe frontul de Rasarit impotriva URSS fara a avea un tratat clar semnat cu Germania lui Hitler. De asemenea, in acest razboi eram aliati cu o tara care ocupase o partea a Romaniei atat cu acordul dictatorului german cat si a lui Mussolini. Diktatul de la Viena mai spune oare ceva? Multe voci au spus ca Antonescu nu era politician deci nu era familiarizat cu subterfugiile caracteristice. Fals! Asumandu-si rolul de Conducator al Statului  - titulatura oficiala a maresalului Antonescu - el a devenit politician.
 
2.Cat de mult au fost afectati germanii de intoarcerea armelor infaptuita de Romania la 23 august 1944? Si aici discutia comporta doua aspecte; putem discuta de militarii germani aflati in Romania, cei care au fost direct afectati de noua evolutie a evenimentelor si de conducerea politica germana in varful careia inca trona Adolf Hitler. Soldatii germani dezvoltasera relatii de camaraderie cu cei romani deci ei au fost indreptatiti sa considere actul de la 23 august ca pe o tradare. Totusi, spre cinstea romanilor, acestia incercasera o despartire amiabila fata de fostul aliat german. Noul prim-ministru, generalul Constantin Sanatescu, a avut, in noaptea de 23/24 august, o intrevedere cu Manfred von Killinger si generalii Erik Hansen si Alfred Gerstenberg, carora le-a spus ca sunt liberi sa paraseasca teritoriul romanesc pentru a nu prapadi tara continuand un razboi inutil. „Doream sa ne despartim in termeni buni – continua Sanatescu, naiv, in jurnalul sau –, insa ei nu au inteles asta si, imediat dupa plecare, au reusit totusi sa dea ordin unor trupe germane sa atace Bucurestiul. Deci varianta cu lovitura pe la spate data unui aliat nu prea se sustine.
 
3.La 23 august 1944 s-a instaurat comunismul in Romania. Fals! Daca discutam strict pe documente, in august 1944 s-a format un cabinet de larga concentrare nationala in care, pe langa formatiunile politice traditionale si oameni ai Regelui, intrau si comunistii, Ca lucrurile se transasera deja in favoarea Uniunii Sovietice si implicit a comunistilor, asta este deja o alta fateta a problemei. Unde s-a  gresit totusi in acea zi? La orele 22.00, în seara zilei de 23 august, prin vocea Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, insa, deoarece armistitiul cu sovieticii nu era semnat, Armata Rosie a continuat sa captureze militarii români. Aceasta greseala de ordin tactic a trimis in prizonierat sovietic aproximativ 175.000 de militari romani. 40.000 dintre acestia au fost dusi în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din armata sovietica.
 
Ar mai fi multe de comentat despre acele zile. O insusire negativa a romanilor ca si natiune - cel putin in ultimele decenii - este si aceea ca ne place sa ne prezentam mai urati decat suntem in realitate. Daca pana in 1989 actul de la 23 august era trait ca un eveniment de un eroism deosebit, acum, in zilele noastre, auzim doar despre tradarea romanilor, culmea! din gura unor romani. Din pacate inca suntem mult prea exaltati pentru a ne analiza cu detasare trecutul.


luni, 19 august 2013

Avem crestere economica dar nimeni nu o resimte. De ce?

In ultima perioada suntem bombardati aproape continuu cu informatia conform careia tara noastra va incheia anul pe crestere economica. Conform specialistilor acest fapt este unul predictibil si realist. Ca nu vom avea 2% ci doar un 1-1,2% tine deja de bravada triumfalista a politicianului de Dambovita, dar aceasta este deja o alta discutie. Totusi aceeasi specialisti atrag atentia ca acesta crestere nu reprezinta altceva decat o foarte mica gura de oxigen pentru economie deorece, in realitate, avem de-a face cu un tip de plusprodus recesionar (asa-numita crestere recesionara). Lucian Isar ne arata ca aceasta crestere recesionara reprezinta o crestere mica, sub potential, incapabila sa creeze sau macar sa pastreze locuri de munca, lucru observabil de altfel in economia reala.

Fata de nivelul din 2008 Polonia a crescut cu 12% in timp ce Romania a scazut cu 5%. Dat fiind potentialul de crestere al economiei Romaniei, pierderea fata de potential depaseste 20% din PIB, ceea ce reprezinta adevaratul cost al unei politici economice, monetare, de credit si fiscale inoportune.Daca politicului i se pot imputa masurile economice nu intotdeauna foarte inspirate, in ecuatia aceasta mai intra si Banca Nationala, o institutie aproape inamovibila care nu prea mai tine cont de situatia de moment din economia romaneasca. 

Isar observa foarte corect ca singura constanta este politica monetara si de credit austera si pro-ciclica.Aceasta a fost diferita in Romania, pe tot parcursul ultimilor 5 ani, fata de ce s-a practicat in Polonia.Restrictionarea creditarii si a restructurarii creditelor bancare prin norme ale BNR precum si normele de provizionare specifice Romaniei sunt cele care limiteaza lichiditatea in sistem si reduc volumul de afaceri derulate in zona fiscalizata. Masa monetara aflata in circulatie nu acopera totalul activitatilor economice din zona supusa fiscalizarii. Ori acest fapt este de natura sa genereze blocaje traduse in primul rand prin multitudinea procedurilor de insolventa care hacuiesc zilnic societati comerciale cu activitate profitabila dar care au avut nesansa de a fi prinse intr-un carusel al disperarii.

La nivelul angajatilor se poate constata etalonari ale salarizarilor pe ramura sau segment economic care au ca si consecinta absenta unor alternative reale de progres in cariera. Numarul locurilor de munca continua sa scada, asta pe fondul unei cresteri economice prea anemice pentru a schimba ceva. Si anul acesta marea sansa a Romaniei s-a numit agricultura.  Cu ajutorul lui Dumnezeu recolta - cel putin cea de vara -  a fost una foarte buna. Insa cat va mai tine norocul?