Semnificaţia rugii în Banat

Iata ca am intrat in saptamana premergatoare rugii din satul nostru, Sînandrei, eveniment legat de hramul bisericii noastre, Sfântul Dumitru. Pe langa semnificatia religioasa a acestei sarbatori, ruga sau negeia reprezinta si un prilej de intalnire cu rudele, apropiatii sau cunoscutii, din acest punct de vederea ea stand alaturi de Invierea Domnului Isus sau, intr-un alt registru, de Ziua Mortilor. Dar care este ritualul unei rugi din Banat si implicit la Sinandrei? Iata o scurta prezentare.

 

Fiind o sarbatoare a bisericii, ruga e si un prilej de a se da donatii catre aceasta. Astfel, cate unul dintre cei mai marcanti membri ai comunitatii este desemnat, in fiecare an, “nasul rugii”. “Nasul” este desemnat ori de consiliul parohial, ori se ofera voluntar. In ziua respectiva nasul ofera bisericii o donatie in bani sau obiecte de cult. La slujba religioasa din acea zi aduce un colac frumos, de sarbatoare. Donatia nasului se consemneaza in registrele bisericii.

 

Organizarea petrecerii rugii (negeii), cade in sarcina “caparasilor”. Acestia sunt de obicei tinerii satului care aduna bani de la fiecare casa (ori se hotaraste o suma fixa, ori da fiecare dupa posibilitati-dar cum banateanul e om “falos” nu prea se lasa unii mai prejos decat altii). Din acesti bani e tocmesc muzicantii ce urmeaza sa cante la ruga satului.

Atunci cand se incheie contractul cu acesti muzicanti (mai demult era vorba despre un contract strict verbal), tinerii organizatori le dau acestora un avans, numit la noi “capara”- iata, deci, ca s-a explicat si provenienta termenului “caparas”. Uneori “nasul” rugii doreste sa contribuie intr-o masura mai mare la banii pentru muzica, si chiar exista cazuri cand acest “nas” achita toata suma, atunci nemaistrangandu-se bani din casa in casa.

 

Petrecerea propriu-zisa are structura diferita de la localitate la localitate. Astfel, in unele localitati canta muzica dupa masa o repriza de 4-5 ore care este “jocul”, urmeaza o pauza pentru cina, iar de la 12 noaptea si pana dimineata urmeaza “balul”. A doua zi se canta de dupa-amiaza si pana seara un alt “joc”, nemaitinandu-se balul. In alte locuri se tine ruga in ambele zile cu bal, in altele numai cu joc. Fiecare comunitate isi are traditiile proprii legate de desfasurarea rugii.

 

Un alt moment deosebit al rugii este “jocul de pomana”. Familiile celor care au decedat in anul ce a trecut intre ruga precedenta si pana la momentul respectiv vin la locul de desfasurare la pretrecerii (de obicei un platou larg, fie la biserica, fie la scoala, fie la caminul cultural, ca sa incapa toti partcipantii) cu cosuri pline cu colaci si prosoape legate cu lumanare, bautura, colive etc. Familia decedatului plateste muzica sa cante in amintirea celui disparut. Inainte de inceperea jocului se anunta :”Jocul ce urmeaza sa fie de pomana lui “X”, Dumnezeu sa-l ogineasca”. Familia sta in mijloc, cu cosurile, si impart pomana tuturor celor care joaca. se aprind lumanarile, iar dupa primul dans specific (care iarasi e diferit, de la zona la zona, dar in cele mai multe cazuri e “braul”, toti dansatorii se opresc, isi pastreaza pozitia din dans, si, cu lumanarile aprinse, asculta o doina de pomana in memoria celui disparut. Dupa doina, jocul continua in succesiunea fireasca, specifica zonei.

 

Daca ruga este la data unui “sfant” (Ion, Dumitru etc), cei care poarta acest nume dau de baut celorlalti participanti si fiecare dintre cei cu numele respectiv “poarta jocul inaince”. Fiecare membru al comunitatii se pregateste acasa la el cu tot ce e mai bun pentru ruga si fala este de a avea cat mai multi musafiri adica “gosci” din alte parti. Fiecare casa se zugraveste, geamurile, portile, se vopsesc etc. in vederea rugii. Totul trebuie sa fie “tzock um pock” – asa zice banateanul, adica impecabil. (sursa)

 

Din punct de vedere artistic, ruga din acest an de la Sinandrei propune nume si genuri muzicale care incearca sa cuprinda o paleta cat mai larga dintre preferintele participantilor. Astfel, vom avea parte de muzica populara de calitate in compania formatiei Monalisa Sufan, urmand ca mai apoi sa apara pe scena Adela Popescu, DJ Project, Dochia Banda, Ramona Roescu, Ducu Cărăneanțu, Cornel Brici si Florin Petrescu, mai cunoscut ca fiind Axinte de la ”Vacanța Mare” dar care a activat o vreme in cadrul celebrei formatii de muzica lautareasca Generic.  Felicitari organizatorilor care tin sus stacheta si reusesc inca sa particularizeze Ruga de la Sinandrei ca fiind una dintre cele mai făloase din întreg Banatul.

 

 

Insolvenţa între cauze obiective şi ţeapă

Noul cod al insolvenţei - pe care actualul guvern incearca sa il treaca prin Parlament - ne indica inca o data,  din pacate, limitele gandirii celor care s-au ocupat de alcatuirea lui. Pe langa unele articole interpretabile ca fiind cu dedicatie (a se vedea cazul televiziunii Realitatea TV, televiziune aflata in conflict deschis cu Victor Ponta), motivarea oferita de premier in cea ce priveste modificarile aduse acestei legi poate fi catalogata ca fiind cel putin unilaterala.

Declara Victor Ponta saptamana trecuta: "Cei care intra in insolventa doar ca sa nu-si plateasca taxe la stat, aceia se duc direct in faliment, nu ii mai protejam. Cei care au probleme, sigur ca da, asa cum se intampla in toate tarile civilizate, ii ajutam sa se restructureze. Vreau prin acest cod sa combatem fenomenul evaziunii fiscale, prin aşa-zise programe de insolventa." Nefericita declaratie deoarece din aceasta enumerare a actorilor unui caz de insolventa lipsesc exact tertii, creditorii privati, cei care misca economia. Guvernul pare interesat exclusiv de incasarea unor noi sume la bugetul de stat si nimic mai mult. Aceasta reprezinta o optica reductionista, care nu are in vedere ansamblul economiei nationale ci doar faptul ca felia pe care urmeaza sa o incaseze Statul sa fie cat mai mare posibil. Sigur, cazul ideal, cel al Danemarcei de exemplu, tara in care autoritatile se implica direct in recuperarea creantelor existente intre agentii economici este inca departe, dar macar o urma de progres am fi dorit sa vedem in acest nou cod.

 

Din pacate toate guvernele care s-au succedat din 2007 - anul premergator declansarii crizei in care inca ne zbatem -  pana in zilele noastre  au operat cu o legislatie depasita, neavand un interes imediat in reglementarea acestui fenomen.  Au existat si exista inca cauze obiective care imping anumite societati comerciale catre declansarea procesului de insolventa. Blocajele financiare, absenta banilor lichizi din economie, limitarea creditarii de catre banci reprezinta tot atatea motive valabile. Aceste companii merita a fi ajutate in vederea depasirii acestui moment. Insa un adevar crud il reprezinta si informatia ca doar 3,5-4% dintre societatile intrate in insolventa reusesc sa depaseasca acest moment critic. In cvasi-totalitatea lor acestea se indreapta catre faliment.

 

In Romania avem de-a face cu o adevarata industrie a insolventelor, practicienii din acest domeniu neavand nimic comun cu aspectul economic al situatiei, acestia marsand exclusiv pe aspectul juridic al problemei. Intreg acest corp al practicienilor in insolventa nu reprezinta altceva decat o haita de sacali ai crizei, animale necrofage care traiesc exclusiv din cadavrele unor agenti economici  care, candva, aduceau plusprodus economiei nationale si/sau locale. Rata extrem de redusa de reusita a iesirilor din insolventa catre reorganizare judiciara se datoreaza si acestor administratori. Dar atunci cand vorbim de practicienii in insolventa cred ca ar trebui sa vedem si cine ii conduce la nivel national; un om - acelasi! care detine firme pe doua nume diferite nu poate emite pretentii de respectabilitate.

 

Noua legislatie in domeniul insolventei propusa de catre Guven vine si cu o noua chichita de care foarte multe companii se va folosi pentru a da cea ce neacademic se numesc ţepe. Dacă in forma actuala a legii era impusa o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin proiect se propune instituirea unei valori-prag si pentru debitor, aceeasi cu cea stabilita pentru creditor, respectiv 40.000 lei. Altfel spus debitorul poate sa isi ceara singur insolventa daca are datorii mai mari de 40.000 lei. Curat-murdar ar fi spus Pristanda! De ce afirm acest lucru? Pentru ca am ajuns sa cunosc direct anumite situatii in care o firma cu relatii castiga anumite licitatii cu Statul. Toate bune si frumoase, lucrarea contractata se executa (si) cu firme subcontractante, care depind de banii veniti indirect de la autoritatile publice. Statul plateste cum plateste, dar cand banii sunt varsati in contul celui care a castigat licitatia vorbim in general de sume mari.  Ori, daca avem de-a face cu un administrator de firma care, pana la cei 45-50 de ani ai sai nu a avut parte nici de Mercedes in bătătură, nici de Porsche de autostradă,  banii aceia primiti de la Stat se indreapta catre fanteziile tineretii pierdute. Ori jucariile acestea costa!  Si asa raman firme neplatite iar domnul cu Porsche si Mercedes isi cere insolventa pentru ca, nu-i asa, nu isi permite sa isi plateasca furnizorii sau subcontractantii. Situatia aceasta prezentata aici este una reala 100%.

 

Ca si o concluzie, daca noul cod al Insolventei va trece de Parlament in aceasta forma, fara dezbateri, doar pe asumare guvernamentala, mediul de afaceri va suporta un regres. Amendamentele ar trebui sa priveasca in primul rand interesele creditorilor privati, cei care sunt cei mai dezavantajati atat de legislatia actuala cat si de cea propusa in zilele acestea de catre Guvern.