miercuri, 27 noiembrie 2013

Pentru cei care vor sa inteleaga mai bine China...

Ca tot il avem pe premierul chinez Li Keqiang la Bucuresti, ar fi bine ca documentarea asupra politicilor economico-geopolitice ale gigantului asiatic sa se faca si din alte surse decat o presa imatura peste masura, incapabila de analiza serioasa. Recomand o lucrare aparuta in anul 2010 la Institutul European, sub semnatura fostului consilier prezidential Paul Dobrescu, rector al Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative. Viziunii inguste China = Comunism, reputatul specialist ii opune un adevar imposibil de contestat: Partidul Comunist, cel mai puternic imparat al Chinei. 

Restul, discutiile legate de oportunitatea acceptarii investitiilor chinezesti nu reprezinta altceva decat cancan politic dambovitean.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Cum să iți folosești corect și eficace familia in campania electorală? Cazul Bill de Blasio

Nu am ascuns niciodata faptul ca sunt un admirator al vietii politice americane. Nu exista campanie electorala care sa nu aduca aspecte noi, nebanuite, sau personaje cel putin interesante. Intre cele doua mari partide americane, optiunea mea este cea republican-conservatoare fara doar si poate, insa nu poti sa nu remarci o campanie electorala bine construita si corect articulata chiar si atunci cand ea vine dinspre democrati. Or fi ei praștie in politica externa, dau ei cei mai slabi presedinti din istoria SUA, dar exista si lumini in acest partid. Bunăoară este cazul noului primar al metropolei New York, italiano-germanul Bill de Blasio.
Povestea lui Bill de Blasio este una clasica pentru un politician american. Activist inca de la varsta de 23 de ani, a urmat etapele clasice ale cursus honorumului establishmentului politic american. Familia lui insa este una extrem de interesanta. Casatorit cu poeta si scriitoarea afro-americana Chirlane Mc Cray, acestia au doi copii, Chiara si Dante de Blasio. Implicarea directa a intregii familii in campania electorala a tatalui a oferit acestuia imaginea unui politician atipic. New Yorkul a fost condus discretionar aproape in ultimii douazeci de ani de primarii republicani Rudy Giuliani si Michael Bloomberg, acest oras ajungand a fi confundat cu o citadela a GOP. Ultimul primar democrat al New Yorkului fusese David Dinkins, a carui cariera in fruntea orasului s-a incheiat in urma infrangerii usturatoare suferite in fata republicanului Giuliani, in 1993. De atunci democratii au tot sperat. Si nu fara temei. Metropola americana nu inseamna doar Bursa, nu este doar Wall Street ci reprezinta si o plaga a saraciei. Exista si acolo o patura insemnata de cetateni care traiesc la limita saraciei. Doar ca mobilizarea democrata a fost tot timpul inferioara celei republicane.
 
 
Familia lui Bill de Blasio, mai cu seama cei doi copii, Dante si Chiara, au devenit adevaratele vedete ale campaniei electorale. Republicanul Joe Lhota, fostul adjunct al lui Rudy Giuliani, a avut de luptat impotriva a ceva atipic, fara nici o sansa reala de victorie.  Capacitarea si iesirea la vot a săracilor (termen pur generic), a locuitorilor din suburbii, din ghettouri, din Lower East Side, a dat peste cap toate calculele facute de catre strategii republicani. Energia debordanta afisata de cei doi adolescenti a condus la repozitionari politice in favoarea lui Bill de Blasio. Frizura afro afisata de catre Dante a convins si a scos la vot negrii din suburbii. Clipurile video ale lui Dante, postate pe Youtube, a aratat un Bill de Blasio dedicat comunitatii newyorkeze. Sotia, Chirlane McCray, s-a dedicat cauzei spitalelor din oras propuse spre inchidere de catre administratia Bloomberg. Si...a castigat!
 
Sursa foto:http://hollywoodlife.com
 
 
O mostra din interventiile lui Dante de Blasio.


duminică, 3 noiembrie 2013

Despre viziune in politică. Cazul Argetoianu

România a beneficiat de-a lungul vremurilor de aportul unor oameni politici de calibru, capabili de a vedea interesele perene ale natiunii peste timp. Cu scaparile inerente, cu minusurile datorate unui politicianism exacerbat (ei da, aceasta nu este doar o boala a zilelor noastre!) cei care au ghidat politica românească in primele decenii ale secolului XX au reusit nu doar sa conserve realizarile generatiilor anterioare ci - in atat de vitregele conditii ale Primului Razboi Mondial - au prezervat statalitatea românească amenințată de victoriile militare ale Puterilor Centrale.
 In conditiile bolsevizarii armatei ruse si a disparitiei spiritului combativ al acesteia, dupa semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk prin care comunistii rusi se inclinau in fata Puterilor Centrale, Regatul României a fost nevoit sa demareze negocierile in vederea semnarii unei paci cat mai onorabile.  Unul dintre cei care au participat la aceste negocieri a fost si omul politic Constantin Argetoianu, un boier oltean din Breasta Doljului, conservator prin formatie, ulterior membru fondator al Partidului Poporului condus de maresalul Averescu, personaj inzestrat cu o extraordinara acuitate politica. Nu insist asupra negocierilor in sine, s-au scris lucrari intregi despre ele. Vreau doar ca sa scot in evidenta un aspect deosebit in cea ce priveste ancorarea politicianului Argetoianu in realitatile vremurilor.
 
In timpul negocierilor maresalul Mackensen, Ottokar von Czernin si Richard von Kuhlmann,  ministrii de externe ai Austro-Ungariei si Germaniei, au executat presiuni extraordinare asupra delegatiei române, aducandu-i la disperare pe membrii acesteia. Cu exceptia unui  singur om. Argetoianu. Boierul conservator accepta toate conditiile fara cracnire. Nelamurit, unul dintre interlocutorii germani l-a intrebat de unde provine aceasta atitudine. (Sa ne amintim ca România şi-a cumpărat supravieţuirea promiţând germanilor petrolul pe 90 de ani!).  Constantin Argetoianu i-a raspuns ca victoria finala nu are cum sa apartina Puterilor Centrale, mai ales dupa intrarea Statelor Unite in conflict de partea Antantei.  Prin urmare acest tratat cu conditiile lui inrobitoare nu va insemna altceva decat un petec de hartie fara nici o valoare.
 
"Eu rămân convins că până la urma urmelor tot Aliaţii noştri vor fi biruitori şi că nu vom da nimic, ci dimpotrivă, vom lua."
 
Constantin Argetoianu, Memorii, vol III-V, p. 406
 
Câtă anticipație, câtă viziune!
 
Sa ne mai aducem aminte de o replica plina de umor, rostita in fata agentilor Securitatii, sositi sa il aresteze in 1950: "Bă, dar tari mai sunteți voi, comuniștii aștia, dacă vă  este frică de un moș bășinos ca mine! " Ce-ar mai fi de spus?