Tu cu cine votezi?

O mică provocare pentru cei care îşi aruncă un ochi şi pe acest blog; la data de 2 Noiembrie vom avea primul tur al alegerilor prezidenţiale. Ar fi foarte interesant să vedem de către cine vă simţiţi voi, prieteni, cel mai bine reprezentaţi în această confruntare. Ca atare începând de azi, pentru următoarele patruzeci şi două de zile, veţi găsi inserat aici un mic sondaj cu numele principalilor competitori pentru funcţia supremă în Stat. Este interesant de urmărit care este fotografia politică a perioadei de precampanie/campanie electorală. Sigur, suntem doar o fărâmă dintr-un întreg însă este foarte posibil ca în turul al doilea de scrutin diferenţa să fie făcută tocmai de către două segmente în general ignorate din societatea românească: microgrupurile politice si socio-profesionale şi aşa zisa majoritate tăcută, formată din românii care ies la vot doar în momentele de mare încleştare. Au resimţit forţa acestei majorităţi atât Ion Iliescu în 1996 cât şi Adrian Năstase în 2004. Iar, din păcate pentru el, unul dintre candidaţii principali din acest an merge pe acelaşi tip de campanie, majestuoasă până aproape de megalomanie. Dar aceasta este o altă poveste.

Ordonanţa de urgenţă nr. 55/2014 între traseism, liber-schimbism politic şi nevoia de reglementare globală

Ca democratia din Romania a reprezentat mai intotdeauna o chestiune aproximativa ne-o dovedeste intreaga perioada moderna a statalitatii noastre. Deşi există destui nostalgici ai perioadei antebelice si interbelice, cand se spune ca am beneficiat de un maxim de democratie, adevarul crud este acela ca aceasta a fost tot timpul un fenomen ghidat. Afirm acest lucru deoarece coruperea democratiei pleca din chiar momentul desemnarii premierului si a formatiunii politice care urma sa formeze executivul. Contrar practicii acceptate, era apanajul Regelui sa cheme la guvernare o formatiune politica, careia ii incredinta administrarea tarii si organizarea de noi alegeri. Cu alte cuvinte, guvernul nu rezulta in urma unor alegeri libere ci rezultatul alegerilor era rodul activitatii eficiente (acesta este un eufemism bland) a reprezentantilor noii puteri (prefecti, prefecturi de politie, legiuni de jandarmi, etc). Ca atare arbitrariul a fost legea care a guvernat anemica democratie romaneasca inca de la inceputurile ei.

Revenind in zilele noastre, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 55/2014 cabinetul Ponta a decis sa suspende aplicabilitatea unor articole din Legea nr.393/2004 (cea care reglementeaza statutul alesilor locali) timp de 45 de zile, pentru a reconfigura intr-o forma sau alta majoritatile in consiliile judetene si locale, unde actualmente  exista probleme. Ca acest OUG sufera de un deficit de democratie este un fapt vizibil si de pe Luna, cu ochiul liber. Alta este insa problema cea mare iar situatia ar trebui reglementata in mod global, la toate palierele vietii politice romanesti, incepand de la Parlament si terminand cu ultimul consilier local din cea mai mica comuna a tarii. Intre ce limite se situeaza libertatea celui ales senator, deputat, presedinte de consiliu judetean, primar sau consilier? Au acestia dreptul de a parasi formatiunea politica pe listele careia a fost ales si de a trece la o alta sau sa activeze ca si independenti sau nu? Pentru ca, conform actualei legislatii, senatorii si deputatii - alesi, chipurile, prin vot uninomnal - pot sa-si schimbe oricand partidul, rezultand situatii total anormale, ca de exemplu grupuri parlamentare ale unor formatiuni politice niciodata validate de catre electorat (PMP cuplului Udrea/Basescu, Partidul Liberal Reformator al lui Tariceanu si UNPR ul generalului Oprea sunt doar trei exemple care imi vin in minte acum).

Aceasta stare de anormalitate se va extinde si la nivel local, OUG 55 avand si rolul de a recladi majoritati politice, de a reimparti cartile in consiliile locale si judetene. Paradoxal insa, tot aceasta ordonanta are si menirea de a democratiza, de a extinde dreptul la traseism - de care beneficiau pana acum doar senatorii si deputatii - pana la cel mai mic nivel de reprezentare electorala. Cu alte cuvinte cei care pana acum erau legati de glie (in special consilierii locali si judeteni), cei care de multe ori erau fortati sa voteze politic conform liniei  partidului, fara a se tine seama de particularitatile locale din cadrul comunitatilor pe care le reprezinta, sub amenintarea directa a retragerii sprijinului politic si, prin urmare, a pierderii mandatului, au dreptul sa devina si consilieri independenti, dedicandu-se analizei mult mai amanuntite a proiectelor edilitare de interes local.

Edilul-sef al Capitalei Sorin Oprescu propunea acum ceva timp ca toti cei alesi in administratia publica locala din partea unor formatiuni politice sa isi dea demisia din partide la intrarea in mandat, pentru a se putea dedica exclusiv proiectelor edilitare. Dupa aparitia acestei ordonante, avem deja de-a face cu localitati in care atat primarul cat si consilierii s-au declarat independenti. Vezi aici si aici. Tot mai multi alesi incep sa refuze conditia de ridicator de mana cu accept de la partid, pentru a se dedica problemelor reale ale comunitatilor pe care le reprezinta. Si acesta nu este un lucru rau. Nu exista formatiune politica care sa nu fi exercitat de-a lungul timpului presiuni pe proprii consilieri sau primari. In aceasta situatie intrebarea mea este daca partidul stie tot, de ce se mai arunca niste bani pe indemnizatia de consilier?  Nu e mai simplu ca, inaintea unei sedinte de consiliu judetean/local, secretarul judetului/primariei sa trimita prin fax sau email catre partide o lista cu proiectele de HCL iar fiecare partid, proportional cu numarul voturilor obtinute, sa isi exprime acordul sau dezacordul? Se mai salveaza niste bani din buget!

Nu, Romania are nevoie de o rezolvare globala a problemei traseismului si, in subsidiar, a relatiei postelectorale dintre formatiunile politice si cei alesi. Iar aceasta lege va trebui sa reglementeze tot ansamblul functiilor elective, atat la nivel parlamentar cat si la administrativ-local. Avem nevoie de partide politice care sa puna pe prim plan bunul public si nu politica partinica. Partidele reprezinta esenta vietii politice democratice, forma de coagulare a celor care impartasesc aceleasi idei.  Avem nevoie de lealitate in relatia partid/ales local si nu de  reinventarea unor forme primitive de feudalism politic. Ar trebui delimitata foarte clar sfera politica de cea administrativa, cu alte cuvinte momentele in care alesul local se transforma in agent electoral pentru formatiunea politica din care parte trebuiesc foarte clar precizate. Se tot vorbeste de puterea votului uninominal...Pai in anul de gratie 2012, pe fondul unui puternic curent anti-Basescu, USL putea trimite in Parlament chiar si necuvantatoare. Eticheta USL il facea de neinvins. Ma rog, unii nu baga mana in foc ca acest experiment nu a avut loc...

Când "prostul" are dreptate...

Se dau urmatoarele date amalgamate: Statul Islamic, Irak, Siria, Al-Qaeda, dezangajarea militara americana din Orientul Mijlociu, crime zilnice, decapitari, razboi civil, etc.  Si acum va rog sa vizionati fragmentul de mai sus, extras din cadrul unei conferinte de presa a "prostului" George W. Bush, cel care i-a precedat in functie la Casa Alba actualului presedinte, mult mai elevatul Barack Hussein Obama. Aaaaa, o precizare importanta; briefingul de presa al lui Bush a avut loc la date de 12 iulie 2007, iar presedintele de atunci deplangea graba pe care o manifestau anumite cercuri democrate (si nu numai!) pentru o retragere cat mai rapida a efectivelor americane din Irak.

Iar aceasta retragere a fost pusa in practica de catre administratia democrata a presedintelui Barack Obama. Ce se intampla acum in acea zona? Ce spunea spre final GWB? Ca americanii vor fi nevoiti sa se intoarca in acea zona dar intr-un climat mult mai fierbinte. Profetie? Intuitie? Analiza pura? Nu se stie, insa acest worst-case scenario se intampla acum! Obama, Obama...

Prezidenţiabilii. În aşteptarea candidatului Dreptei

Punkerii târzii din grupul american Green Day au o melodie intitulată Wake Me up when September ends. Care este legatura acesteia cu titlul acestei postări? Păi are, deoarece eu cred că lucrurile nu sunt deloc clare pe partea dreaptă a spectrului politic românesc. Si mai cred că până la finalul lunii în curs vom avea parte de o limpezire necesară în cea ce priveşte numele principalului concurent al premierului Victor Ponta. Candidatul oficial al ACL, dl. Klaus Iohannis, nu prea are anvergura si prezenta necesară înfrângerii maşinăriei electorale a PSD. Discursul său public de până acum - insipid, incolor şi inodor - este de natură de a adormi până şi bruma de combativitate care mai există în randurile membrilor si simpatizanţilor PNL şi PDL.

Ca să învingi într-o înfruntare politică asimetrică (să fim cinstiţi, nu există în România un partid politic mai bine structurat decat PSD) trebuie să ajungi ca în momentele decisive să fi in stare să iţi urăşti adversarul. Lui Traian Băsescu i se pot reproşa multe, nu sunt un fan al domniei-sale, însă trebuie recunoscut faptul ca el a fost primul care a înţeles această necesitate. În campania electorala din anul 2004 acesta a dus un veritabil război de guerillă împotriva celui creditat cu cele mai multe şanse de a deveni preşedintele României, Adrian Năstase. Şi aceasta era singura lui şansă, singurul glonţ pe care îl avea pe ţeavă. Şi a reuşit printr-o persuasiune teribilă. Ca şi o informaţie de culoare, cei doi împarţeau locuinţe de serviciu in aceeaşi cladire! Pentru un animal politic rasat precum Traian Băsescu acest amănunt nu a contat deloc. Tiparul acesta este singurul valabil în orice bătălie politică asimetrică, adică atunci când te lupţi cu cineva care în mod evident îţi este superior în mijloace de convingere şi expunere publică. Românii cer ca în campaniile electorale să curgă sânge, desigur, la modul figurativ. Şi nu doar românii! Este perioada în care candidaţii sunt dezbrăcaţi de toate secretele, sunt etalaţi toţi scheleţi din dulap. Iar toate acestea sunt permise pentru că electoratul apreciază aceste frecuşuri. În Statele Unite este un adevărat show atunci când au loc diferite campanii electorale.

 

Deşi unii sunt tentaţi să afirme similaritatea contextului din 2004 cu cel trăit în aceste luni din 2014, situaţiile nu sunt deloc asemănătoare.  Acum zece ani puteam discuta de un partid hegemonic, care deţinea atât puterea legislativă cât şi pe cea executivă, acum autoritatea este disipată intre palatele Cotroceni (titular Traian Basescu) si Victoria (Victor Ponta). Deja tabloul este unul diferit, în sensul în care însuşi actualul premier si candidat prezidenţial se poate prezenta ca victimă a dictaturii basesciene. În acelaşi timp, dacă Victor Ponta îşi poate permite un discurs electoral moderat (este usor de la inaltimea celor 40% oferite de partid!), Iohannis ar trebui sa fie mult mai combativ deoarece el se gaseste in situatia de a recupera procente si de ai convinge pe cei cu optiuni politice de centru sa iasa la vot si sa il aleaga.

 

Ori putem constata ca in cele mai multe momente din aceasta precampanie, PSD si asociatii sai (nu neaparat Victor Ponta personal) sunt cei care dicteaza temele politice de interes. Iohannis a fost fortat la o continua defensiva in aceste zile, nearatand deloc macar o minima capacitate de a raspunde cu aceeasi moneda fata de acuzatorii de serviciu. L-am vazut pe candidatul ACL gresind (oare stie realmente ce inseamna cuvantul politruc?), pus in dificultate chiar si atunci cand ar fi trebuit sa puncteze. In sensul acesta a se vedea mitingul organizat de opozitie in Bucuresti, impotriva ordonantei care statueaza traseismul politic, unde - in termeni fotbalistici - Iohannis a ratat cu poarta goala. Totuşi, nu este mai puţin adevărat faptul ca principalul favorit Victor Ponta are el însuşi probleme cu porumbeii pe care îi sloboade pe gură. Ce o fi vrut să spună prin faptul că înaintea primului tur de scrutin nu se va angaja în dezbateri ci va sta în casă mancand popcorn si bând cola? Oare partidul este dator să îl treacă pârleazul în turul doi? De ce?

 

Ingrijorator pentru ACL ar trebui sa fie si modul in care s-au impartit televiziunile in vederea campaniei electorale care va incepe oficial luna viitoare. Astfel, avem RTV cu Ponta, TVR baga vartos Ponta la buletinele de stiri,  Antena 3 Ponta, in pofida micilor defulari ale lui Radu Tudor si Mircea Badea, Realitatea TV merge cu Elena Udrea,  B1 Tv cu Udrea, de acolo pica banul.  Prima TV și ProTv inca mentin suspansul in privinta viitoarei orientari. Asa ca, chiar daca ai avea ceva de spus, nu prea te baga nimeni in seama. Si aici avem deja un meci pierdut din start pentru ca audiovizualul are un rol decisiv in formarea opiniilor celor interesati inca de politica si alegeri. Îi va fi foarte dificil lui Klaus Iohannis să-şi schimbe modul în care înţelege actualmente să îşi joace cartea de prezidenţiabil, şi aici el îşi va da examenul suprem pentru a deveni un om politic major.

 

Cu toti banii pompati in campania sa, Elena Udrea nu poate fi considerata un candidat valabil pentru Cotroceni. Romanii au inca proaspat in memorie mandatul sau de ministru, cand presa vuia de banii sifonati prin ministerul condus de d-na Udrea. Paradoxal, rolul de pitbull anti-PSD ii vine ca o manusa celeilalte doamne care candideaza la presedintia Romaniei, Monica Macovei. Inflexibila, dura, cu o anumita imagine in spate, Macovei reprezinta o candidata scapata de sub control. De ce afirm asta? Pentru ca anumite cercuri din ACL a incurajat-o sa ia decizia de candida ca independenta, in ideea in care aceasta ar rupe din electoratul fidel al lui Traian Basescu. Si chiar asa se va intampla. Doar ca sunt procente importante care s-ar putea dovedi esentiale in lupta pentru acederea in turul al doilea de scrutin.

Deci ce va fi? Sa asteptam finalul lunii septembrie. Wake Me up when September ends...

sursa foto:www.adevarul.ro