sâmbătă, 20 decembrie 2014

Revoluţie, revoltă, lovitură de stat şi Prostie

Sfârşit de an 1989, România. Un dictator stalinist defazat, decrepit, incapabil de a înţelege mersul Istoriei, este înlăturat de la conducerea ţării în urma unor evenimente greu de încadrat: revoltă, revoluţie, lovitură de stat, cert este că nimeni nu le poate defini foarte exact fără teama de a greşi. Poate a fost vorba de un melanj în care, sub un anumit dozaj, au coexistat toate acestea. Un post de televiziune a difuzat aseară documentarul "Videogramele unei revoluţii /  Videogramme einer Revolution", în regia lui Andrei Ujică, prilej de a revedea încă o dată un montaj al telerevoluţiei române.
 
Deşi timpul ar trebui să fie un factor atenuator, totuşi devine tot mai frustrant şi mai greu de înţeles modul prin care, într-un moment de cumpănă al naţiunii, mai toate instituţiile de forţă ale Statului să fie conduse de către incompetenţi sau de indivizi cointeresaţi de o terţă parte. Bunăoară, ce ziceţi de acest dialog purtat între seful Marelui Stat Major al Armatei Române, generalul Ştefan Guşă şi un alt general, Mircea Mocanu, şeful Comandamentului Apărării Antiaeriene a Ţării (CAAT)?
 
Ştefan Guşă:(Guşă vorbeşte la telefon cu Mocanu, interlocutorul său nu este înregistrat pe bandă) Tovarăşu’ Mocanu! Alo! Domnule,dumneata eşti cu toate staţiile radar în funcţiune peste tot? Şi-atunci cum dracu’ apar elicoptere dom’le venite din exterior? Ai doborît ceva pînă acuma?...8 bucăţi? De unde au venit astea, domnule? Din interior? Extraordinar! Deci nimic n-a intrat din afară? Totul din interior. E clară treaba. Auziţi! Alertă totală peste tot, ăştia, ăştia au fost nişte demenţi. Au avut în interior, noi n-am ştiut, de unde să ştim, că n-am ştiut?, şi acuma au (neînţelegibil). Peste tot...
 
Ştefan Guşă: Cum? Au apărut elicoptere, de unde?, eu cred c-a avut, nu ştiu, a avut subteran ceva? Nu ştie nimeni. O fi avut un regiment subteran pe undeva, ţinut pe undeva, le-a scos, şi pe-urmă a-nceput să acţioneze prin toată ţara. Nebunii ăştia care, demenţi. Mă lămuresc eu, staţi, mi se pare că am reuşit să depistez. Da.
 
Să nu uităm cine sunt personajele prezente pe înregistrare: şeful Marelui Stat Major şi comandantul Apararii Antiaeriene! Cei doi vorbesc de regimente subterane de elicoptere, de care ei nu aflasera nimic în ultimii zeci de ani de activitate profesională, deşi - cel putin şeful de Mare Stat Major - trebuia să cunoască din hărţile militare şi cea mai ciudată formă de relief de pe teritoriul ţării. Cât despre comandantul Apărării Antiaeriene, în mod normal el era nevoit prin natura funcţiei să aibe cunostiinţă despre toate aparatele de zbor de pe teritoriul naţional. Ciudat, pe această înregistrare, cel mai normal şi mai logic pare şeful Securităţii, Iulian Vlad, care îi pune lui Guşă, cel care visa la regimente subterane şi elicoptere doborâte, cel puţin o întrebare de bun simţ.
 
Dacă la primul nivel de conducere operativă al Armatei ceaţa era atât de densă ce să mai discutăm despre cea ce s-a întâmplat după 22 Decembrie, cu cei aproximativ 1000 de morţi? Prostia, incompetenţa, excesul de zel, toate acestea şi-au dat concursul pentru bilanţul final al victimelor de la sfârşitul anului 1989. În zone relativ liniştite din ţară se întâlneau vecin cu vecin, oameni care au convieţuit ani de zile în acelaşi cartier, se legitimau de teama teroriştilor, sentiment întreţinut de o televiziune în care acţionau crainici interesaţi sau idioţi. Dacă mai intervenea şi o armă de foc, situaţia era deja amorsată pentru a scăpa de sub control şi a se solda cu victime.
 

vineri, 12 decembrie 2014

Despre un primar cu probleme al comunei Carani

Nu dintotdeauna Caraniul a fost un sat component al comunei Sînandrei. La mijlocul secolului trecut Caraniul fiinţa ca şi comuna componenta a vechiului judeţ Timiş-Torontal. În climatul politic confuz al anului 1946, dominat de accederea comuniştilor şi al tovarăşilor lor de drum catre puterea solitară, România se pregătea de încheierea unei epoci şi debutul alteia, cea a stalinismului de sorginte sovietică. Comuniştii - sub masca Blocului Partidelor Democratice, din care mai faceau parte, alaturi de PCR si Partidul Social Democrat Român, Frontul Plugarilor, Partidul National Liberal - aripa Tatarescu, Partidul National Popular, Partidul National Taranesc  - aripa Anton Alexandrescu si Comitetul Democratic Evreiesc - au ocupat incet-incet intreaga scena politică românească.
 
Nici judeţul Timiş-Torontal nu a reuşit să se sustragă acestei tendinţe. Însă unitatea de monolit visată de catre comunişti încă nu fucţiona total. Cazul Caraniului este definitoriu.  Partidul Comunist numise ca şi primar de comună pe un anume Pavel Uzdriş, colonist, originar din Basarabia. Personajul se are că nu întrunea aprecierile unui număr important de cetăţeni, astfel că, poate şi la instigarea aliaţilor din Frontul Plugarilor şi Partidul Naţional Popular, aceştia au protestat. Numirea colonistului Pavel Uzdriş - se arăta în protestul adresat conducerii PNP Timiş-Torontal - s-a facut în toamna anului 1946, prin hotărârea consiliului politic local, deşi organizaţiile locale ale PNP şi Frontului Plugarilor nu au consimţit la ea.
 
Petenţii afirmau că nou-numitul primar nu corespundea obligaţiilor morale, sociale şi economice, făcându-se nedorit şi din alte cauze, printre care:
- în anul 1940 - 1941 nu a fost refugiat, deşi el susţinea contrariul, dovedind aceasta cu acte false, eliberate de undeva din Oltenia;
- în calitate de colonist nu avea nici un an de când se aşezase în comună, neprezentând garanţii suficiente pentru atribuţiile care îi erau încredinţate;
- în privinţa stocării de cereale, el a protejat anumiţi oameni bogaţi (chiaburii, ţăranii mai avuţi, atât de urâţi de către comunişti!)
- făcându-i-se o percheziţie de către Postul de Jandarmi din Orţişoara, în locuinţa lui au fost găsite 40-45 de volume, cărţi pare-se sustrase de fiul său de la Biblioteca Comunităţii de Avere din Caransebeş, iar el, în calitate de părinte a tolerat şi susţinut această faptă;
- în primele zile ale numirii sale ca primar, a început să şicaneze băştinaşii din sat, semănând zâzanie între aceştia şi colonişti.
 
În această notă de protest a membrilor conducerilor locale a Partidului Naţional Popular şi Frontului Plugarilor (formaţiunea politică a premierului Petru Groza) se mai arăta că, din punct de vedere politic, primarul nu convoacă la şedinţele consiliului comunal pe reprezentanţii naţional-popularilor. Toate aceste note de protest care descriu atmosfera politică din Caraniul anului 1946 pot fi regasite actualmente la Arhivele Naţionale Timişoara. Informaţiile pot fi consultate în excelenta lucrare intitulată Activitatea Uniunii Patrioţilor şi a Partidului  Popular Naţional  în Sud Vestul României, avându-l autor pe Prof.Univ.Dr.Radu Păiuşan, carte apărută la Editura Eurostampa şi pe care vreo recomand spre lectură.
 
 

miercuri, 3 decembrie 2014

Politică în vremea căpuşelor

Trăim vremurile în care PSD a ajuns să nu mai fie deloc invidiat pentru postura dificilă în care a ajuns odată cu pierderea alegerilor prezidenţiale. Pentru că nu este puţin lucru să ratezi un obiectiv major cu atâta largheţe. Personal încă nu am înţeles nici până acum calculele pe care şi le-a făcut Victor Ponta înainte de a se înscrie în cursa pentru Cotroceni. Să-ţi frângi cariera la doar 42 de ani (pentru că, să fim sinceri, cu o înfrângere la acest nivel nu te poţi aştepta ca partidul să meargă in continuare pe mâna ta!) reprezintă o chestiune extraordinară!
 
Nu am înţeles nici până în ziua de azi de ce PSD şi Victor Ponta a aplecat urechea la ideile unora precum Sebastian Ghiţă, cel care dorea eliminarea din ecuaţie a lui Crin Antonescu pe motiv ca social-democraţii reprezintă un partid prea mare pentru a nu avea un candidat propriu. Campaniile anti-Antonescu din timpul existentei USL, care încingeau spiritele la RTV, au avut un efect pervers, atât pentru PSD/Ponta cât şi pentru Sebastian Ghiţă. Profesorul Alin Teodorescu, sociolog eminent şi membru PSD, demonstra cu argumente zilele trecute existenta in Romania a trei bazine electorale majore: cel al PSD, cel reprezentat de votantii PNL/PDL si nehotarâtii/votanţii antisistem. Întotdeauna presedintele a fost dat de minim doua filoane electorale majore, in cazul lui Iohannis de ultimele doua.
 
Tabara Ponta din PSD a facut o miscare majora pentru a-si conserva pozitiile detinute actualmente in cadrul partidului. Excluderile lui Mircea Geoana si Marian Vanghelie (omuletul acela, Sova, a picat ca musca-n lapte!) trebuiesc interpretate exact in acest sens. Culmea este ca prin acest gest PSD si-a anulat o posibilitate reala de a ramane a guvernare si in viitorul mandat prezidential a lui Klaus Iohannis. Cand afirm asta ma bazez pe faptul ca Mircea Geoana are o relatie destul de calda cu Neamtul (tandemul MG + KI din 2009 inca este regretat de catre unii)  pe cand Victor Ponta - in urma campaniei electorale indoielnice duse la adresa candidatului ACL - nu pare a se regasi deloc in gratiile acestuia.  Ca om politic iti trebuie destula maturitate pentru a trece peste si/sau a pune intre paranteze o campanie electorala plina de atacuri la propria persoana si, dati-mi voie sa ma indoiesc ca Iohannis - cat de neamţ o fi el - va sterge cu buretele prostiile debitate cu mult patos de catre cei care au capuşat comunicarea publica a candidatului Ponta.
 
Daca se va materializa excluderea din partid a lui Mircea Geoana, inclin sa cred ca PSD nu va duce la bun final ciclul guvernamental care a debutat in 2012. Cu Geoana presedinte de partid si eventual premier, social-democratii aveau o mare sansa de a ramane in şaua puterii, pe fondul totalei nepregatiri a noului PNL a a-si asuma actul guvernarii. Nu cred ca fostul ACL isi doreste cu orice pret sa preia acum conducerea tarii, si asta din mai multe motive. Cele mai importante ar fi absenta unei majoritati parlamentare clare  si sudura inca fragila dintre vechiul PNL si fostul PDL. Urmarind insa evolutiile din ultimele zile, cu repozitionarea UDMR, iminenta aparitie a unei noi formatiuni de stanga pe fondul zbaterilor din PSD si predispozitiei UNPR pentru noi aliante in afara PSD, iti poti pune intrebarea daca nu cumva ceva major se va intampla la inceput de 2015.
 
Aliantele pe care le are actualmente PSD reprezinta acte semnate cu căpuşe politice. Cum altfel pot fi catalogate partide politice care niciodata nu s-au prezentat cu propriile forte pentru a cere votul alegatorilor? Ce inseamna UNPR daca nu un rezervor plin de interese personale puse, zice-se, în slujba interesului national. Pai o formatiune politica de acest gen nu ia in alegeri normale nici macar 2% din totalul voturilor! Si totusi asa-zisul partid al generalului Oprea numara actualmente 50 de deputati si senatori in Parlamentul României! Partidul Social-Democrat este cea mai mare formatiune politica din ţară, e real,  însă ea este şi cea mai căpuşată. Nu înţeleg de unde rezidă teama acestui partid de a merge singur în alegeri. Este greu de înţeles de ce pesediştii îşi complică existenţa garantând colegii pentru politicieni care nu au treabă cu partidul lor.
 
Se discută foarte mult în aceste zile despre eventuala înlocuire a guvernului PSD cu unul format din noul PNL plus alţi fripturişti  din Parlament (UDMR, UNPR, parte din PC si PLR, etc) . Ca simplu cetaţean pot sa afirm ca distributia puterii intre un presedinte de o culoare politica si un Guvern provenind din cealalta zona reprezinta un ideal deoarece are darul de a induce o stare de echilibru intre palate. In tara noastra, din pacate!, puterea totala corupe total. Totul depinde insa de PSD, mingea se gaseste in terenul social-democratilor. Un partid condus de cuplul Ponta/Dragnea nu prea mai are sanse sa ramana la guvernare. Dragnea a dat iarasi cu batul in balta prin atacul direct la adresa Statelor Unite, aliat strategic al României in zona. Iesirile acestea au darul de a delegitima, ori aici discutam de presedintele executiv al PSD, omul care a fost unul dintre actorii principali ai inlaturarii lui Mircea Geoana, politician cu resurse nebanuite in relatia cu SUA.
 
Pentru PSD rămânerea la guvernare se traduce simplu,într-o ecuaţie cu două necunoscute: viitorul preşedinte al partidului va fi Geoana sau va fi un outsider gen Catalin Ivan. Cele doua solutii cred ca vor ranforsa partidul la guvernare. O eventuala reconfirmare a înfrântului Victor Ponta înseamna adio putere.
 
 

luni, 1 decembrie 2014

La mulţi ani români, la mulţi ani România!

Acum 96 de ani, la 1 Decembrie 1918 România căpăta forma cea mai fidelă a românităţii, odată cu Marea Unire a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Vechiul Regat, la care în prealabil aderase Basarabia şi Bucovina. Niciodată până la acel moment românii nu au avut parte de un stat care să redea atât de fidel decupajul etnic al zonelor locuite preponderent de ei. Din păcate acest întreg reprezentat de România interbelică nu a reuşit să treacă testul celui de-al Doilea Război Mondial, în debutul acestuia, prin prevederile Pactului Ribentropp-Molotov şi a Diktatului de la Viena, pierzându-se mari teritorii locuite de români.
 
Dar să continuăm să sperăm! Actuala situaţie internaţională ne poate conduce la gândul că nu este departe momentul în care românitatea se va regăsi între graniţele unei singure ţări care, cu bunele şi cu păcatele ei, este a noastră, a tuturor cetăţenilor români (în pofida duşului rece oferit de rezultatele alegerilor din Republica Moldova de ieri, dezideratul unirii rămâne valabil). Alta nu avem iar (auto)criticile nemiloase la care este supusă din interior poate că nu sunt întru totul meritate. Să trăim cu speranţa în viitor şi cu credinţa că suntem pe drumul cel bun.
 
La mulţi ani, România!

PS: De 1 Decembrie se întâmplă lucruri mari. La alegerile din  Basarabia se pare ca vom înregistra până la urmă o victorie a pro-europenilor în dauna uneltelor lui Putin. Se poate!