Pentru o viaţă mai bună la Sînandrei

Astăzi am avut onoarea de a prezida şedinţa de Consiliu Local al comunei Sînandrei în care s-a decis delegarea serviciului de apa-canal către operatorul regional Aquatim SA Timişoara. După lungi tatonări, după ce situaţia a fost întoarsă pe toate feţele, după o multitudine de întrebări adresate d-lui Ilie Vlaicu, director Aquatim SA, cel care, la invitaţia d-lui primar Claudiu Coman,  a avut bunăvoinţa de a răspunde direct întrebărilor consilierilor locali, aceştia din urmă au aprobat în unanimitate (14 voturi pentru din 14 consilieri locali prezenţi la şedinţă) ca operatorul regional de apa-canal să preia administrarea reţelelor de pe cuprinsul comunei Sînandrei.

De ce a fost nevoie de acest lucru, în condiţiile în care pentru partea de alimentare cu apă la nivel local există o societate, Aqua Sankt Andreas SRL, care, sub îndrumarea viceprimarului Dorin Fănuţ şi-a făcut onorabil treaba? Pentru că Sînandreiul creşte, se dezvoltă iar hainele vechi au rămas mici. Comuna noastră este şchioapă, merge într-un picior, anume în cel reprezentat de serviciul de alimentare cu apă. În vederea asigurării dezvoltării, pe lângă acesta este nevoie şi de cel de-al doilea membru inferior, canalizarea. Cunoaştem cu toţii saga numită contractul Aton Transilvania, compania care îşi asumase la un moment dat sarcina de a edifica reţeaua de canalizare în localitaţile Sînandrei, Carani şi Covaci. Din nefericire societatea menţionată se găseşte actualmente în insolvenţă, orice operaţiune pe linia canalizării din Sînandrei fiind sistată.

De ce avem nevoie de Aquatim? O să încerc să răspund succint în rândurile de mai jos.

1. Pentru că Sînandreiul are nevoie (şi) de canalizare, în condiţiile creşterii pretenţiilor locuitorilor comunei noastre. Ori Aquatimul este singurul Operator Regional recunoscut la nivel de Uniune Europeană, capabil de a atrage finanţări pe programele POS Mediu 2014-2020 şi poate oferi un orizont de aşteptare rezonabil.  Societatea timişoreană are deja depus un proiect major de infrastuctură care, doar pentru partea de management-dezvoltare reţele apă uzate prevede suma de 182.819.860 euro!  O sumă imensă care se va debloca pentru judeţul Timiş în momentul în care POS Mediu România va fi aprobat la Bruxelles. Proiectul poate fi consultat aici.

2. Pentru că agenţii economici majori care au investit sau intenţionează pe viitor să investească în comuna noastră  au nevoie de o reţea de apa-canal perfect funcţională, capabilă de a face faţă necesităţilor industriale ale acestora. Putem aminti aici companiile Mahle, Argomm, John Deere, Artemis, Bardeau, etc. Aportul acestor societăţi la bugetul local, prin plata de taxe şi impozite, va fi unul de natură a determina o creştere a calităţii vieţii citadine în comuna noastră.

3. Pentru impunerea unei discipline de plată a celor branşaţi la reţeaua de apă. Din nefericire destul de mulţi dintre concetăţenii noştrii omit sau uită să mai plătească apa consumată de la reţea pe considerentul că oricum nu se va întâmpla nimic. Aquatimul operează în acelaşi sistem precum cel al Enelului sau Gazvestului, plata facturilor nemaifiind facultativă ci obligatorie.

Sunt doar câteva dintre motivele care au determinat membrii Consiliului Local să aleagă Aquatim. Ţin să mulţumesc şi pe această cale colegilor consilieri care au dat dovadă de înţelepciune si responsabilitate , fapt pentru care îmi permit să-i nominalizez în continuare: Barna Adrian, Bodochi Marinel, Cheteleş Marinel, Fănuţ Dorin, Hapenciuc Viorel, Minnich Iosif, Mândru Ioan, Onica Cristian, Popa Ilie, Popovici Simona, Prodea Marian şi Ulici Viorel.

Criza din Grecia. Câteva repere pentru o înţelegere mai bună

Pentru a înţelege cea ce se întâmplă acum cu Grecia - dincolo de teoria conspiraţiei, tot mai populară observ chiar şi rândurile unor oameni educaţi - este nevoie să parcurgem un mic istoric al ultimilor ani.  Criza mondială declanşată la finalul deceniului trecut a lovit puternic această ţară, la finalul anului 2009 guvernul socialiştilor din PASOK condus de către Georgios Papandreou confruntându-se cu un deficit de aproape 13% . Pentru a evita colapsul total s-a format aşa-zisa troică, Banca Centrala Europeană, statele din zona euro şi Fondul Monetar Internaţional. În schimbul asumării unor măsuri de austeritate, a fost acordat guvernului elen un împrumut de 110 miliarde euro. Imens deja! Degrigolada economică în care intrase însă Atena a silit troica să mai acorde un împrumut, după doar un an, în valoare de 130 miliarde euro. 

 

Măsurile cerute de către creditorii Greciei au dat roade, astfel că în perioada 2013-2014 asistăm la o reechilibrare bugetară, pe fondul unei reveniri economice. La guvernare s-au succedat mai multe guverne, printre care cel al unei coaliţii a celor două partide tradiţionale, PASOK şi Noua Democraţie, pe fondul scăderii încrederii în politicieni datorită apelului făcut la austeritate. Ultimul cabinet serios a fost cel format şi girat de Noua Democraţie, sub conducerea lui Antonis Samaras. Cum grecilor nu le este prietenă austeritatea, aceştia au iniţiat proteste, unele chiar violente, la Atena, Salonic sau Pireu. Degenerarea situaţiei şi lipsa de responsabilitate a factorilor guvernamentali au condus în mod logic la soluţia alegerilor anticipate. Astfel, în ianuarie 2015 grecii au fost chemaţi la urne. Aveau de ales între oferta partidelor raţionale, tradiţionale (Nea Demokratia, partid de centru-dreapta, liberal-conservator şi PASOK, partidul de centru-stânga, socialist) şi cea a extremiştilor de stânga, Syriza, care promitea încetarea masurilor de austeritate şi renegocierea termenelor împrumuturilor cu troica.

 

Desigur, într-o ţară predispusă la nemuncă, unde taxele plătite statului sunt facultative, unde facturile şi bonurile de casă sunt păsări rare, nu putea avea câştig de cauza raţiunea. Prin redistribuirea voturilor Syriza a câştigat o cvasi-majoritate în Parlament, sub conducerea populiştilor Tsipras şi Varoufakis. Doar că socotelile lor nu se prea mai potrivesc cu cele ale Uniunii Europene în principal, jocul lor periculos, flirturile cu Moscova  pentru a şantaja Bruxellesul, nefăcând altceva decât să întărească imaginea de neseriozitate pe care oricum o aveau. Sub impulsul decisiv al Germaniei şi Franţei, Uniunea Europeană a denunţat acest mod de a impune soluţii. Grecii de rând, inclusiv votanţii Syriza! se simt acum trădaţi deoarece ei nu doreau  excluderea din clubul euro ci doar renegocierea unor termeni. E şi greu să te închipui în afara UE când autostrăzi şi şosele, infrastructura feroviară şi altele au fost refăcute pe bani europeni!  Ori Tsipras merge cu populismul până acolo încât cere un referendum naţional asupra acordului cu troica.

 

Problema grecilor este că europenii s-au cam săturat de jocul acesta de prost gust, şmecheresc, pe care îl practică comuniştii de la Atena. Prin urmare poarta ieşirii din UE pare deschisă pentru Grecia. Cum bine observa Radu Soviani economia Uniunii Europene a însumat în 2014 un PIB de 13,92 mii de miliarde de Euro. Economia Greciei – 179 de miliarde de Euro. Deci economia Greciei reprezintă 1,3% din economia Uniunii Europene și 1,78% din economia zonei Euro. Din punctul de vedere al importanței în economia Uniunii Europene, economia Greciei este, prin urmare, în marja de eroare (ca și România, care reprezintă doar 1,07% din economia Uniunii Europene). 1,78% este nesemnificativ la nivelul întregii Uniuni Europene, Bruxellesul putând renunţa facil la un membru care prezintă o predispoziţie pentru a crea probleme. Se poate însă lipsi Grecia de Uniunea Europeană? Dacă Tsipras doreşte ieşirea din uniune el are nevoie de o contrapondere care sa-i asigure finanţare continuă. FMI este scos din schemă, implicit Statele Unite, Rusia nu are capacitatea economică de a susţine Atena (în curând chiar ei vor întâmpina probleme grave de ordin economic, dacă privim indicatorii publici). Rămâne China, însă chinezii nu vor arunca cu banii într-un sac fără fund, după cum au făcut europenii. Concluzia: Grecia nu prea are alternativă.

 

PS: Am o repulsie faţă de politicienii gregari, populişti, lozincarzi, atât de prezenţi şi în România, la toate nivelele, însă Tsipras (cu a lui Syriza)  este tatăl populiştilor şi a politicilor şmechereşti.

 

 

 

 

Life is a bitch!

M-am întâlnit azi, absolut întâmplător, cu un fost coleg de şcoală, o persoană deosebită, inteligent peste medie, absolvent de facultate, masterat şi doctorat. - Ce mai faci, ce mai e nou?  - Nimic, dezamagire totala!  - De ce? Mai scrii? Ştiu că ai un talent marcant. - Da, mai scriu, pentru mine. Atât!  - Dar ce s-a întâmplat?  - Sistemul e defect, nu am bani să public pe spezele mele, să ajungi în paginile unor lucrări de specialitate presupune să faci parte dintr-o coterie profesionlă. Ori eu nu sunt aşa, mă stii doar.  - Soţia, fetiţa...?  - Ne descurcăm. Mai greu dar ne descurcăm. Am o slujbă de paznic de noapte la o firmă de materiale de construcţii, salariul e mic, dar ne descurcăm. Am timp să citesc, să scriu. Dar e dificil şi nedrept.

 

Brusc m-am ruşinat. M-am ruşinat de modul în care România înţelege să-şi trateze valorile. Este de neînţeles cum o ţară poate să investească atâţia bani în instrucţia unei persoane pentru ca mai apoi să nu o folosească deloc în domeniul în care s-a specializat. Şi apoi mi-am adus aminte de Eminescu, de marele Eminescu, spaima liceenilor noştrii în drumul lor către mult dorita diplomă de bacalaureat. La sugestia lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu a fost numit la conducerea editorială a ziarului Timpul, organ de presă al Partidului Conservator. Poetul a acceptat imediat oferta, un argument esenţial în luarea deciziei fiind starea lui materială, dificultăţile vieţii pe care o ducea în capitala Moldovei, Iaşi. Îi scria Eminescu lui Slavici: N-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi ţin gura până acuma. 100 de franci am pe lună. Din ce dracu’ să plec? Am şi bagaje. Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sensul larg al cuvântului? În acest sens îi scriu şi maestrului nostru: A nu munci şi a nu avea – just. A nu munci şi a avea – superb! A munci ca mine şi a nu avea – deplorabil! A munci şi a avea – just. Prin urmare, deja considerentul din urmă m-ar face să vin la Bucureşti pe aripile lui Aeolos. Aşadar, dă bani de drum şi vin!

 

Da, uneori life is a bitch!

Gândul politic al unei săptămâni fierbinţi

Partidul Social-Democrat pare un gard bine construit de care un beţivan în stare avansată de ebrietate insistă să se sprijine, cu riscul de al dărâma. Ghici cine e betocul?

Tărâmul răzgândacilor

România pare a fi devenit ţara în care proliferează o specie humanoidă extrem de laxă în gândire, cu principii tranzacţionabile, cu înfăţişare de oameni normali dar cu apucături de centuriste. Aţi intuit desigur, este vorba de răzgândaci. În ultimii zece ani am avut un premier care seara declara dragoste eternă NATO şi Statelor Unite pentru ca dimineaţa, după un somn agitat probabil sau după o ceartă cu a "n"- a soţie, să ordone ministrului apărării retragerea trupelor româneşti din Irak şi Afghanistan. L-aţi recunoscut pe incredibilul Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu.

 

Apoi am avut un preşedinte de ţară care spunea că, în cazul în care Parlamentul îl va suspenda, în cinci minute el va demisiona. Nici o grijă, nu a demisionat, ba mai mult chiar a condus România timp de două mandate. Inimitabilul domn Traian Băsescu! Apoi, după a doua suspendare a acestuia, a ajuns preşedinte interimar un domn cu ochii cam tulburi de la somn, care declara că dacă Băsescu nu va fi demis de popor, el se va retrage din politică. Marinarul nu a fost demis, însă zeului Somn i-au trebui vreo trei ani ca să ajunga la concluzia că e cam degeaba prin Parlament şi să se retragă scârbit dintr-o lume care nu îl înţelege suficient. Adormitul domn Crin Antonescu!

 

Mai nou avem un Bulă pe post de premier (încă) al României, care ne tot spune că s-a gândit la demisia din fruntea PSD atât în momentul de după înfrângerea de la prezidenţiale cât şi atunci când a fost făcută publică informaţia că este cercetat în stare de învinuit de către DNA. Desigur, de fiecare dată s-a răzgândit! Pentru binele partidului şi al românilor, spune el. Ce contează că după momentele acestea de ţigănie pură partidul o va lua pe tobogan din cauza comportamentului său? PSD sunt eu, pare a spune vaşnicul "prieten" al Timişoarei, premierul Pinocchio. Cel mai tare domn Ponta, desigur!

 

Şi atunci ce pretenţii de seriozitate mai aveţi mă, de la poporul român?

PSD, cu "mortul" la plimbare

La începutul acestui an scriam că problema rămânerii PSD la butoanele guvernării este una mult mai personalizată dar şi mai pragmatică de cât s-ar crede. Ea se rezumă oarecum la persoana lui Victor Ponta; cu fostul candidat prezidenţial în fruntea partidului şi a guvernului şansele sunt unele destul de scăzute. Ziua de azi ne-a devoalat alte probleme pe care le prezintă persoana premierului. Îi cunoşteam cu toţii condiţia de mitoman, de arivist, de plagiator, de mincinos dar pe cea de individ care se dedă la fals în înscrisuri sub semnătură privată (17 infracțiuni), complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani cel mult le puteam bănui. Însă Victor Ponta este mereu surprinzător! Am aflat azi adevărata relaţie existentă între Dan Şova, de decontări de bani făcute pe baza unor rapoarte copy/paste (se pricepe Victoraş la astea!), de cedări de leasing la final de contract în favoarea actualului premier,etc. Nu sunt surprins. Ponta este genul de individ spălăţel, cu o brumă de cultură, rapace, capabil de toate aceste fapte.

 

Ideea mea finală despre politicianul Victor Ponta mi-am conturat-o între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale de anul trecut. Cu toată promisiunea dată unui om înainte de finala Iohannis-Ponta (iar pentru mine onoarea şi cuvântul dat chiar contează!) realmente nu am putut să nu observ carenţele grave de caracter ale  fostului candidat. Modul în care a defilat de mânuţă, ostentativ, cu indivizi de teapa lui VC Tudor a fost elocvent. Politica îţi cere să înghiţi broaşte dar asta nu înseamnă că trebuie să o iei pe cea mai râioasă, să ieşi cu ea pe televiziuni şi să o înghiţi cu nesaţ. Ori acest Vadim Tudor numai ce scrisese despre consoarta d-lui Ponta că are sexul cît o găleată! Iar Victor nu doar că nu a schiţat vreun gest ca să apere onoarea celei lângă care trăieşte ci mai mult! se aliază cu acesta! Eu nu am cum să înţeleg această atitudine, mai ales din partea unuia pe care propaganda îl prezenta ca fiind familistul convins.

 

Sub masca afişată de strânsă unitate în jurul liderului sunt absolut convins că deja PSD abordează o strategie mai realistă de damage control. Ca şi politician Victor Ponta este deja condamnat. Poartă un stigmat pe care nici tot mirul din lume nu îl va mai putea ascunde. Partidul acesta are oameni mult prea versaţi ca să nu înţeleagă acest fapt. Nodul gordian Ponta trebuia tăiat la finalul anului trecut. Liviu Dragnea a fost conştient de acest lucru, propunând la un moment dat un congres care să tranşeze lucrurile rapid. Ponta şi consilierii săi au mers pe varianta tergiversărilor, totul în ideea îndepărtării din partid ai posibililor concurenţi pentru funcţia de preşedinte PSD. A fost alungat la început Mircea Geoană, un lider care avea resurse diplomatice pentru a  putea conlucra cu Iohannis. Apoi tânăra speranţă Catalin Ivan a fost realmente fugărit din partid, de la Bucureşti la Iaşi şi de aici afara din partid,  tot la instigarea lui Ponta şi a celor din jurul său. Nu cred că PSD va mai permite asemenea ieşiri.

 

Aud o întrebare care se tot rostogoleşte în mass-media de azi: pe cine poate pune PSD în locul lui Ponta? Există alternative sau nu? Ei, aici trebuiesc făcute câteva precizări; partidul acesta deţine realmente cel mai mare rezervor de cadre din politica românească. PSD este atrăgator pentru cei care visează la cariere politice fulminante pentru faptul că este un partid abonat la guvernare. În PSD dacă ai valoare şi te impui nu există posibilitatea ca la patruzeci de ani să fi tot lipitor de afişe profesionist.  Social-democraţii au de unde alege. Problema este că într-un asemenea mastodont politic există la fel de mari orgolii. Sigur, acestea sunt estompate atunci când există un curent dominant clar şi funcţii publice pentru toţi. Din nefericire pentru socialişti, în acest moment ei se regăsesc în situaţia de a pierde totul pe mâna lui Ponta. Iar situaţia aceasta disperată cere măsuri excepţionale. Iar ele vor veni.

PS: Cea mai tare replică de azi a lui Victor Viorel: Am venit la DNA ca orice om normal.  Normalule! :)

sursa foto: https://www.facebook.com/alexe.andreeaelena?pnref=story