Una dintre temele recurente dintre cele care apar exclusiv în preajma sau în timpul campaniilor electorale o reprezintă si tipul de relaţie pe care Sînandreiul ar trebui să o cultive vizavi de oraşul Timişoara. Comuna noastră face parte din cea ce se numeşte zonă metropolitană sau periurbană a municipiului. Amplasarea Sînandreiului, numărul său de locuitori, forţa de muncă calificată, bugetul, toate acestea ne fac foarte atractivi pentru orice formă de asociere. De asociere şi nu de subordonare! Din nefericire există exponenţi în conducerea ultrapolitizată a oraşului Timişoara, care doresc să ne adauge la colecţia proprie doar în scopul de a avea un punctaj mai bun pentru anumite proiecte europene, în virtutea celor aproximativ 7000 de locuitori pe care îi are Sînandreiul în zilele noastre.
Categoric comuna noastră trebuie să acceadă în ritm accelerat la tot ce înseamnă o viaţă citadină modernă, însă momentan o forţare a apropierii de Timişoara ar însemna un fiasco. Mai jos o să explic şi de ce afirm asta. Geografic vorbind, Timişoara este încă departe, la aproximativ zece kilometri de Sînandrei. Ori, dacă discutăm de o contopire în marea aglomeraţie urbană, ea trebuie să vină organic, în urma unei apropieri fireşti. Ar trebui să existe un punct de întâlnire, o legătură între cele două entităţi. Însă nu putem discuta despre aşa ceva în acest moment.
Interesul major al Primariei Timişoara este acela de a prezenta la Bruxelles proiecte (alea care vor mai fi, acum, că cele propuse de administraţia Ciuhandu s-au cam terminat!) în care să apară cu un număr cât mai mare de locuitori pentru a forţa criteriile de eligibilitate. O zestre suplimentară de 7000 de locuitori plus un buget situat în jurul valorii de 15 milioane de lei noi însemană ceva. Am înţeles că în campania electorală tocmai încheiată, pe scena Caminului Cultural din Sînandrei s-a produs şi un domn care a atacat la baionetă politica dusă până acum de către Primaria Sînandrei vizavi de Timişoara. Datorită virulenţei discursului (nu l-am auzit live, doar din spusele martorilor) am încercat să aflu de la amicii mei din aripa veche a PNL cine este domnul respectiv. Caracterizarea nu o voi reda aici, ar ocupa prea mult spaţiu şi conţine aproape numai elemente negative. Vă spun doar că respectivul este cunoscut sub porecla "cap de lemn" şi unicul sprijin politic pe care îl are în partid este cel al primarului-nepereche al Timişoarei. Ce a omis cu bună ştiinţă să spună la Sînandrei fratele lui Pinocchio, este că adresabilitatea proiectelor scrise de PMT o reprezintă în general zona centrală şi cartierele considerate importante ale municipiului.
Sînandreiul, în eventualitatea în care ar merge cu ochii închişi către o topire în marele oraş, ar reprezenta cel mult o periferie, o mahala pentru Timişoara. Impozitele ar creşte de câteva ori, în concordanţă cu cele aferente zonelor urbane iar beneficiile ar fi inexistente sau minime. Uitaţi-vă care este nivelul de dezvoltare edilitară al cartierelor timişorene, foste localităţi de sine stătătoare. Rezistenţa comunei Dumbrăviţa în faţa iminentei înglobări la Timişoara este una binecunoscută. Această comună - care nu a "beneficiat" de balastul reprezentat de arierate istorice, precum Sînandreiul, în 2012 - a putut şi poate accesa mult mai simplu fonduri europene nerambursabile necesare propriei dezvoltări. Aceasta este direcţia pe care va merge şi Sînandreiul în următorii patru ani. Banii europeni sunt mai facil de accesat de către comunităţi de mărime mijlocie, în sume de până la un milion de euro.
Atunci când interesele Sînandreiului au cerut-o, noi am fost cei care am solicitat, indirect, colaborarea cu Primăria sau Consiliul Local Timişoara. Spre exemplu Aquatim SA, societatea către care s-au delegat serviciile de apa-canal de către comuna Sînandrei, este în subordinea CLT. Iar dacă aveţi curiozitatea să accesaţi acest link o să descoperiţi că mulţi dintre membrii Consiliului de Administraţie al societăţii sunt colegi de partid de-ai domnului "cap de lemn" . Dar culoarea politică este total irelevantă atunci când vorbim despre promovarea obiectivelor comunei noastre.
Este păcat că cei din conducerea (prea)politizată a Timişoarei mimează câte un început firav de dialog exclusiv în campaniile electorale după care patru ani, mucles! Însă miza este una ridicată: 7000 de locuitori şi un buget de aproximativ 3.500.000 euro înseamnă ceva. Cum corect se exprima Vio Bota: Încercarea de a pune mâna pe bugetele și oportunitățile locale la schimb cu o linie de transport în comun seamănă cu ceea ce făceau conchistadorii care au cucerit America de Sud: ofereau mărgele din sticlă colorată în schimbul aurului băștinașilor. Nimic de adăugat!
