vineri, 22 decembrie 2017

Cu (oarecare) relativism despre Decembrie 1989

Suntem in data de 22 decembrie, la 28 de ani de la alungarea lui Nicolae Ceausescu. Mai zilele trecute am aflat din surse oficiale (Parchetul Militar) ca Revolutia din 1989 a insemnat in sine o continuitate, la primul nivel de decizie al tarii neexistand nici un moment vreo forma de vid de putere. In toti acesti ani scursi de la acele evenimente, am invatat sa judecam totul in termeni absoluti, cand mai degraba s-ar fi impus o analiza relativa. Adevarurile despre momentul Decembrie 1989 sunt multe.  Pentru exemplificare haideti sa ne aplecam astazi asupra modalitatii in care s-au raportat cele doua superputeri, Statele Unite si Uniunea Sovietica, la situatia din tara noastra din acele zile.

Teoria interventionismului sovietic a captat atentia unei cvasiunanimitati a cercetatorilor acelei perioade: am aflat astfel de celebrii incursionisti/excursionisti, de agentii GRU si KGB din Armata si Securitate, etc. Evenimential, toate acestea pot fi chestiuni reale. Dar jocul mare s-a facut la nivelurile mult mai inalte. Redau mai jos un fragment interesant, dintr-o lucrare extrem de interesanta (Revolution 1989 the Fall of the Soviet Empirea istoricului britanic Victor Sebestyen:

US objections to the Brezhnev Doctrine should not apply in this case (Romania) . On Christmas Eve Baker formally suggested ‘that the Soviets have the incentive and the capability to do something to stop the bloodshed’. He said the US would not object ‘if the Warsaw Pact felt it necessary to intervene’ in Romania. This was almost exactly the tenth anniversary of the Soviet invasion of Afghanistan.

It seemed an extraordinary suggestion for an American Secretary of State to make. He told the American Ambassador in Moscow,  Jack   Matlock,  to sound out the Soviets, who reacted with mirth. Shevardnadze said the idea was not sinister ‘but merely stupid’. He was ‘categorically opposed’ to any outside intervention. The Romanian Revolution was ‘their business’. Any kind of Soviet intervention might ‘make a martyr out of Ceausescu’.  Besides, the fighting stopped immediately after he was executed.  

Late on 24 December, Matlock had an uncomfortable meeting in Moscow with one of Shevardnadze’s officials, Ivan Aboimov , who repeated that the USSR would not intervene. The Americans, he pointed out, had just a few weeks earlier invaded Panama to remove a hated dictator, Manuel Noriega, from power there. He was brutalising his people and involved in a drugs-running cartel that smuggled co- caine into the US. ‘We’ll leave that sort of intervention to you,’ said  Aboimov. ‘You mentioned  the Brezhnev Doctrine. From our side, we will give you the Brezhnev Doctrine as a gift.’

Aflam asadar ca americanii sunt cei care, invocand doctrina Brejnev (suveranitatea limitata a statelor comuniste in raport cu interesele globale ale URSS) , au cerut o interventie armata in Romania, a statelor membre ale Pactului de la Varsovia. Asta la zece ani de la atacul sovietic asupra Afganistanului. Alte vremuri! In 1979 Uniunea Sovietica nu era inca pe cale de a sucomba. Sevardnadze mai ca nu-i face prosti pe americani si s-a opus oricarei forme de interventie deoarece aceasta ar fi facut din Ceausescu "un martir" 

La 24 decembrie ambasadorul american Jack Matlock s-a intalnit cu Ivan Aboimov, adjunctul ministrului de externe sovietic, Eduard Sevardnadze. Americanul a facut presiuni pentru ca armata sovietica sa intre in Romania, dand ca exemplu (si ca alibi!) modalitatea in care Statele Unite au scapat de dictatorul panamez Manuel Noriega. Ironic, Aboimov ii spune ca daca tot a invocat Doctrina Brejnev si se gaseau inaintea Craciunului, le face aceasta doctrina cadou americanilor. 

Ce putem intelege din toata aceasta situatie? In principal doua aspecte. Primul ar fi acela ca expertiza americana asupra acestei parti de lume era una dezastruoasa. Caderea comunismului nu se regasea intre evenimentele anticipabile de catre administratia Bush. Cel de-al doilea, esential!, dezangajarea treptata a sovieticilor din Europa de Est era una reala, fapt dovedit de tot ceea ce s-a intamplat in acel an, 1989. URSS nu mai avea forta necesara de a sustine un sistem politico-economic, devenit nesustenabil chiar prin prisma tezelor sustinute de catre patriarhii comunismului. 

La douazeci si opt de ani de la acel Decembrie, ar trebui sa realizam intr-un final ca raul principal ni l-am facut singuri. Ceea ce a inceput la Timisoara ca o revolutie, a fost acaparat brusc de catre niste indivizi pregatiti sa preia puterea imediat dupa inlaturarea lui Ceausescu. Cu orice pret! Din acest motiv s-a si murit atunci.  Restul, ca  au fost rusii, ca au fost americanii, reprezinta doar alibiuri. Proaste. 


joi, 15 iunie 2017

Atacul la Grindeanu. De ce? O cronologie scurta

19 Mai 2017, Liviu Dragnea , Bacau: Ma multumesc toate ministerele si ca cetatean, si ca presedinte de partid, si ca presedinte al Camerei Deputatilor.

1 Iunie 2017 - este anuntata oficial vizita pe care urma sa o efectueze presedintele Romaniei la Washington. Contextul era unul clar si presupunea aprofundarea relatiilor dintre tara noastra si Statele Unite. Pe surse se stia deja ca Donald Trump are de gand sa aduca Romania in grupul de state first tier, adica prietenii apropiati ai Americii, parteneri globali ai Washingtonului. Contactele initiale cadeau in sarcina presedintelui, urmand ca ele sa fie dezvoltate la nivel de guvern.

dupa 1 Iunie - tot mai des, pe mai multe canale, pe surse sau direct, se vorbeste de o remaniere sau de o schimbare a guvernului. Sorin Grindeanu este cunoscut ca un filoamerican si un filoeuropean convins. Spre deosebire de aripa retrograda, revoluta din PSD, formata din gruparea Dragnea, cea care face ochi dulci Rusiei lui Putin, Grindeanu reprezinta prospetimea unei social-democratii moderne, calibrata pe interesele strategice ale Romaniei.

14 Iunie 2017, Bucuresti - Ziua Infamiei, cea a incercarii de executie publica a lui Grindeanu in cadrul osificatei structuri denumita CEX. Printre alte reprosuri existente in evaluarea Dragnea - Valcov, il regasim si pe acela ca nu a dezvoltat relatiile cu Rusia.  Sorin Grindeanu in conferinta de presa de azi noapte: La capitolul de Politica Externa , printre nerealizari e trecuta dezvoltarea relatiilor cu Rusia. Imi asum. Stiam ca Romania e in Uniunea Europeana, iar UE a impus sanctiuni economice Rusiei. Poate ca domnul Valcov si ceilalti stiu altceva. Si de-asta trebuie sa plec, probabil.

In aceeasi conferinta de presa de la sediul Guvernului, Sorin Grindeanu a foslosit de cel putin doua ori cuvantul ceaslov, cuvant cu origini in limba rusa si cu care premierul a ales sa boteze documentul elaborat de cuplul Dragnea - Valcov. In lumina acestor dezvaluiri (atentie, la acest nivel niciodata cuvintele nu vor fi rostite clar si deslusit) putem  sa ne intrebam cine sunt cei care, in realitate, ghidoneaza activitatea gastii aciuate in jurul lui Dragnea Liviu? 

PS: Antena 3 o arde langa despre presupusa relatie a premierului Grindeanu cu SRI. OK, poate fi inteleasa setea de senzational si de explicatii facile, dar, bai baieti si tu, Oana Stancu, de agentii de influenta ai Rusiei...nimic? Aia sunt buni? Ca tot veni vorba de A3, mult respect pentru Radu Tudor, unul dintre putinii oameni normali din haznaua aia. 

luni, 5 iunie 2017

PSD la momentul schimbării de leadership

În ultima vreme s-au înteţit atacurile la adresa lui Sorin Grindeanu şi a guvernului pe care îl conduce. Dacă cele care vin dinspre opoziţie sunt absolut normale şi ele se subsumează întru totul  logicii existenţei alternativei politice, cele care îşi au sursa chiar în cadul PSD sunt greu de înţeles dacă nu ne raportăm la momentul important pe care îl trăieşte sau îl va trăi partidul în lunile viitoare: succesiunea lui Liviu Dragnea. Este foarte greu de crezut că actualul preşedinte al PSD  îşi va păstra funcţia în faţa veritabilului asediu judiciar la care a fost/este supus. Nu discut aici despre acuzaţiile care i se aduc (unele dintre ele absolut ridicole) ci doar despre însemnătatea politică a perioadei.

Cea mai vocală contestatoare a lui Grindeanu din ultima vreme se numeşte Gabriela Vrânceanu-Firea şi este primarul Capitalei. Recent, la Antena 3, ea a făcut albie de porci cu guvernarea Grindeanu, ţinta ei reală fiind persoana premierului.  Ca şi principală gură de tun a grupării Florentin Pandele-Codrin Ştefanescu - Şerban Nicolae, d-na Firea are un mod absolut particular de a fura startul în competiţia internă, mizând pe atragerea celor care fac parte actualmente din cercul de intimi ai preşedintelui Dragnea. Mai mult, ea creionează existenţa unei  legături intrinseci între actualul şef al PSD şi posibilul ei leadership.

În fapt, persoana premierului a început să deranjeze acel  grupuscul în momentul în care Sorin Grindeanu şi-a asumat personal retragerea Ordonanţei 13, cea care a scos în stradă zeci de mii de români şi care a pus în pericol întreaga guvernare.  Insuficient explicată, emisă sub presiune într-un moment în care acest cabinet nici nu îşi intrase bine în rol, aceasta a avut darul de a zgândari o rană încă  deschisă în societatea românească, cea a corupţiei endemice şi a absenţei pedepselor exemplare pentru cei care se dedau la asemenea acte. 

Aceste atacuri la persoana premierului ne indică exact polii de putere care există la acest moment în cadrul PSD. Lupta se va da între o tabără anacronică, formată din cei mai sus amintiţi, cu doamna Firea ca şi port-drapel, şi cea a premierului  Grindeanu, una forjată pe o social-democraţie modernă, europeană, suplă, capabilă de a prelua idei bune din tot spectrul politic acceptabil. Din păcate d-na primar-general  pare aş dori continuarea curioaselor expediente declarativ-politice, cele de genul "Iohannis nu merită să fie preşedinte pentru că nu are copii" şi care l-au costat atât de mult pe candidatul prezidenţial Victor Ponta.  De data aceasta afectat va fi PSD în ansamblul său.

Spre deosebire de d-na Firea - care pare mult mai preocupată de luptele interne din PSD şi mai puţin de grija Capitalei României - Sorin Grindeanu a ales să guverneze pentru România.  Ori calitatea actului de guvernare trebuie să-şi aibe echivalent în nivelul de trai al cetăţeanului.  Măsurile adoptate de actualul cabinet au adus un plus material pentru toţi românii. Atacurile disperate, total necolegiale, ne indică încă odată faptul că respectiva doamnă a ales ca mijloc de exprimare ţaţismul în dauna discursului politic. Curat-murdar, coană Pandele!

joi, 30 martie 2017

Sistemul "reacţionar" şi Băsescu cel neprihănit

De destul de multă vreme se discută în spaţiul public depre existenţa unei reţele formată din anumite instituţii ale Statului cu o putere formală/informală, a unor surse de putere informală adiţionale sau concurente cu cele statale şi a ambasadelor statelor aflate în relaţii de forţă cu puterea de la Bucureşti. Cu un termen generic i s-a spus sistem. Agenda zilei în România este inundată cu evenimentele care au ca sursă de inspiraţie sau de propagare tocmai acest sistem. Aceasta este o realitate, fie că ne convine sau nu. Ne putem obişnui cu ideea (cum facem cei mai mulţi dintre noi) sau o putem repudia (cum fac puţini) cu riscul de a părea ridicoli uneori.

Ultimul mare luptător apărut în lupta contra sistemului este fostul preşedinte al României, Traian Băsescu. Evenimentul în sine ar fi unul spectaculos dacă n-ar fi marcat de patina ridicolului. Acest sistem a căpătat forma finală chiar în timpul mandatelor prezidenţiale ale d-lui Băsescu, între anii 2005-2014. Fostul preşedinte şi-a datorat longevitatea în funcţie tocmai acestei încrengături ciudate de interese, cărora supravieţuirea politică a tristului personaj i-a convenit. Un om slab (Băsescu a fost un politician slab, timpul va dovedi asta) este un om controlabil. Marea greşeală a fostului matelot a fost aceea de a se considera un fel de tătuc al sistemului, iniţiatorul, controlorul  şi stăpânul său, când, în realitate, condiţia lui reală a fost aceea de preşedinte contemporan cu jocul final, cel în care puterea nu mai înseamnă votul popular ci voinţa păpuşarilor, cei corect intuiţi de către Octavian Paler în ultimii ani ai vieţii lui. Dispensabil, de înlocuit, unul dintre cei mulţi posibili idioţi utili.

Este ridicol azi să-l vezi pe fostul mascul Alfa al politicii dâmboviţene, cel care se considera făcătorul de jocuri în Europa de Sud-Est, cum vede în CEDO  singura şansă de a scăpa de o justiţie pe care, acum, o consideră incorectă. Doar că procurorii sunt aceeaşi, în frunte cu d-na Kovesi, cei care sub mandatele sale prezidenţiale i-au târât pe adversarii săi politici în malaxorul telejustiţiei. Ce mai contează că fostul primar Chiliman este achitat? Cariera sa politică este terminată. Românii nu mai aşteaptă sentinţa finala a completului de judecată; le ajung acuzaţiile iniţiale ale procurorilor grefate, poate, pe un mandat de arestare de 24 de ore. Vinovăţia este clară, mama lor de corupţi! Setea de dreptate a oamenilor este speculată în direcţia anihilării tuturor acelora care ar mai avea ceva de spus. 

Atunci când vedem neghiobi ajunşi prin funcţii şi demnităţi publice, incapabili de a articula o frază coerentă, să ne amintim şi de cei acuzaţi de diverse fapte, niciodată dovedite, dar a căror carieră s-a frânt sub imperiul dorinţei de pedepsire a celor corupţi. Traian Băsescu pare un personaj desprins dintr-o tragedie antică grecească. Autoconsideratul patron al sistemului, cel care a avut doar cuvinte de laudă la adresa instituţiilor de forţă atâta timp cât victimele erau reprezentate de către adversarii săi politici, şi-a modificat radical opinia acum, când propria familie (aici o includ şi pe Elena Udrea) este vizată de mai multe anchete anticorupţie. 

Vae victis - ar spune anticul gal Brennus.