Suntem in data de 22
decembrie, la 28 de ani de la alungarea lui Nicolae Ceausescu. Mai zilele
trecute am aflat din surse oficiale (Parchetul Militar) ca Revolutia din 1989 a
insemnat in sine o continuitate, la primul nivel de decizie al tarii neexistand
nici un moment vreo forma de vid de putere. In toti acesti ani scursi de la
acele evenimente, am invatat sa judecam totul in termeni absoluti, cand mai
degraba s-ar fi impus o analiza relativa. Adevarurile despre momentul
Decembrie 1989 sunt multe. Pentru exemplificare haideti sa ne aplecam
astazi asupra modalitatii in care s-au raportat cele doua superputeri, Statele
Unite si Uniunea Sovietica, la situatia din tara noastra din acele zile.
Teoria
interventionismului sovietic a captat atentia unei cvasiunanimitati a
cercetatorilor acelei perioade: am aflat astfel de celebrii
incursionisti/excursionisti, de agentii GRU si KGB din Armata si Securitate,
etc. Evenimential, toate acestea pot fi chestiuni reale. Dar jocul mare s-a
facut la nivelurile mult mai inalte. Redau mai jos un fragment interesant,
dintr-o lucrare extrem de interesanta (Revolution 1989 the Fall of the Soviet Empire) a istoricului britanic Victor Sebestyen:
US objections to the Brezhnev
Doctrine should not apply in this case (Romania) . On Christmas Eve Baker
formally suggested ‘that the Soviets have the incentive and the capability to
do something to stop the bloodshed’. He said the US would not object ‘if the
Warsaw Pact felt it necessary to intervene’ in Romania. This was almost exactly
the tenth anniversary of the Soviet invasion of Afghanistan.
It seemed an extraordinary suggestion
for an American Secretary
of State to make. He told the American Ambassador in Moscow, Jack Matlock, to sound
out the Soviets, who reacted with mirth. Shevardnadze said the idea was not sinister ‘but merely stupid’.
He was ‘categorically opposed’ to any outside intervention. The Romanian
Revolution was ‘their business’. Any kind of Soviet intervention might ‘make a
martyr out of Ceausescu’. Besides, the fighting stopped immediately after
he was executed.
Late on 24 December, Matlock had an
uncomfortable meeting in Moscow with one of Shevardnadze’s officials, Ivan
Aboimov , who repeated that the USSR would not intervene. The Americans, he
pointed out, had just a few weeks earlier invaded Panama to remove a hated
dictator, Manuel Noriega, from power there. He was brutalising his people and
involved in a drugs-running cartel that smuggled co- caine into the US. ‘We’ll
leave that sort of intervention to you,’ said Aboimov. ‘You mentioned
the Brezhnev Doctrine. From our side, we will give you the Brezhnev
Doctrine as a gift.’
Aflam asadar ca americanii sunt cei
care, invocand doctrina Brejnev (suveranitatea limitata a statelor comuniste in
raport cu interesele globale ale URSS) , au cerut o interventie armata in
Romania, a statelor membre ale Pactului de la Varsovia. Asta la zece ani de la atacul sovietic asupra Afganistanului. Alte vremuri! In 1979 Uniunea Sovietica nu era inca pe cale de a sucomba. Sevardnadze mai ca nu-i face prosti pe americani si s-a opus oricarei forme de interventie deoarece aceasta ar fi facut din Ceausescu "un martir"
La 24 decembrie ambasadorul american Jack Matlock s-a intalnit cu Ivan Aboimov, adjunctul ministrului de externe sovietic, Eduard Sevardnadze. Americanul a facut presiuni pentru ca armata sovietica sa intre in Romania, dand ca exemplu (si ca alibi!) modalitatea in care Statele Unite au scapat de dictatorul panamez Manuel Noriega. Ironic, Aboimov ii spune ca daca tot a invocat Doctrina Brejnev si se gaseau inaintea Craciunului, le face aceasta doctrina cadou americanilor.
Ce putem intelege din toata aceasta situatie? In principal doua aspecte. Primul ar fi acela ca expertiza americana asupra acestei parti de lume era una dezastruoasa. Caderea comunismului nu se regasea intre evenimentele anticipabile de catre administratia Bush. Cel de-al doilea, esential!, dezangajarea treptata a sovieticilor din Europa de Est era una reala, fapt dovedit de tot ceea ce s-a intamplat in acel an, 1989. URSS nu mai avea forta necesara de a sustine un sistem politico-economic, devenit nesustenabil chiar prin prisma tezelor sustinute de catre patriarhii comunismului.
La douazeci si opt de ani de la acel Decembrie, ar trebui sa realizam intr-un final ca raul principal ni l-am facut singuri. Ceea ce a inceput la Timisoara ca o revolutie, a fost acaparat brusc de catre niste indivizi pregatiti sa preia puterea imediat dupa inlaturarea lui Ceausescu. Cu orice pret! Din acest motiv s-a si murit atunci. Restul, ca au fost rusii, ca au fost americanii, reprezinta doar alibiuri. Proaste.