Optiuni strategice reale versus nervii nostrii politici de zi cu zi

Exista voci care condamna Statele Unite pentru sprijinul aproape manifest acordat atat de nepopularului nostru presedinte. Intru-catva acesti oameni au dreptate insa nici actualul guvern nu a facut mare lucru in directia nivelarii asperitatilor care exista de ceva vreme intre reprezentanta diplomatica americana de la Bucuresti si fostele partide de opozitie, PSD si PNL.   Din pacate exista deja vectori de opinie in tara noastra care si-au facut un scop in sine din ai denigra pe americani in stransa corelatie cu actiunile lui Traian Basescu si cu declaratiile publice ale ambasadorului Gitenstein.

Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni faptul ca in perioada de dupa 1989, cu unele notabile exceptii, America a avut in tara noastra diplomati de proasta calitate, putind de la o posta a clientela politica, in general bussinesmani care doreau sa isi atarne pe cartea de vizita si demnitatea de ambasador. Gitenstein face parte exact din aceasta categorie. Nefiind vorba de o tara in care sa detina interese strategice de prim rang, administratiile americane au numit aici ca si reprezentanti oameni de slaba calitate, mai interesati de afaceri directe cu statul roman decat de reprezentarea propriu-zisa a intereselor americane.Prin urmare nu trebuie sa ne mire foarte tare cultivarea de catre acestia a relatiilor cu mai marii zilei de la Bucuresti. E vorba de bussines, e vorba de bani. Ne inflamam absolut gratuit atunci cand il condamnam pe Gitenstein pentru comparatia deloc magulitoare dintre Romania si Siria. Atat intelege el din diplomatie, atat face.

Insa prestatia absolut lamentabila a diplomatilor americani acreditati la Bucuresti nu scuza cu nimic faptul ca liderii Opozitiei din tara noastra nu incearca sa iasa pe piata cu initiative benigne pentru promovarea relatiilor romano-americane. Interesele strategice ale Romaniei cer imperios acest lucru. Adversarul strategic al nostru in aceasta zona a lumii se numeste Rusia. Retineti, folosesc termenul de adversar si nu pe cel de dusman. In indiferent ce tip de combinatie geopolitica ar juca tara noastra, Rusia ne va fi adversar. Nu cred in minunea ca la Moscova sa vina la putere un lider care sa spuna raspicat "romani, Basarabia este parte integranta a Romaniei." E greu de conceput acest lucru in contextul in care principiile de politica externa ale Rusiei au ramas nemodificate de mai bine de doua sute de ani.

Din moment ce suntem parte a Uniunii Europene, in contextul in care integrarea politicilor externe si de aparare pare a fi blocata, este logic ca tara noastra sa caute piloni pe care sa isi construiasca propria politica de securitate. Statele Unite ale Americii raman prima optiune strategica a oricarui guvern roman cu scaun la cap. Cultivarea unei relatii speciale cu America este de natura a aduce stabilitate si securitate, in contextul in care SUA au capacitatea de a aplica de una singura principiile de drept international statuat in practica ONU. Indiferent de partidul politic despre care vorbim, indiferent de familia politica de la care se revendica, principala preocupare in politica externa trebuie sa fie relatia cu Statele Unite. In Romania avem de-a aface cu doua tipologii ale antiamericanismului: una benigna, de bonton, in care, de amorul discutiei ii condamni pe americani pentru toate relele din lume,asa, cu jumatate de voce, iar cea de-a doua maligna, directionata exclusiv in vederea culpabilizarii generale a Americii pentru incapacitatea restului Lumii de a-si gestiona propriile crize.

Al doilea pilon pe care ar trebui construita politica de securitate a Romaniei il reprezinta China. Uriasul galben resimte si el ca pe o amenintare directa vecinatatea cu Rusia. Adversitatea ruso-chineza a degenerat chiar intr-un conflict militar deschis, la sfarsitul anilor '60. Deci exista elementul strategic comun. Relatiile sino-romane au un bun istoric, in conflictul ideologic intracomunist care a generat ruptura dintre Uniunea Sovietica si China, Romania luand in mod direct apararea pozitiei exprimate de Beijing. Apoi tara noastra a avut un cuvant greu de spus in iesirea Chinei din izolare, la inceputul anilor '70, si in impunerea ei ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, in locul Taiwanului nerecunoscut. Unul dintre putinele lucruri bune mostenite de la regimul Ceausescu il constituie tocmai relatia privilegiata cu China. Regimul Iliescu - atat de legat de Moscova in anii '90 - a ocultat aceste relatii, probabil la instigarea rusilor. Administratia Constantinescu a fost cea dintai care a sesizat potentialul real al relatiilor directe cu China. Nu pot decat sa ma bucur de faptul ca intr-unul din ultimele discursuri prezidentiale, Traian Basescu a folosit sintagma "prietenii nostrii chinezi". I-o fi venit mintea la cap si o fi inceput sa vada relatiile internationale exclusiv prin prisma intereselor strategice si nu prin aceea a unei ideologii contraproductive, colportata in mediul online de catre unii comilitoni ai domniei-sale.

In incheiere un singur sfat pentru USL: numit-va un ministru de Externe capabil, cu viziune si imagine buna in Statele Unite si puneti-l la treaba. Poate acum ar fi momentul sa se faca apel la experienta diplomatica a lui Mircea Geoana. E timpul ca aceasta guvernare sa iasa din zodia neacceptabilitatii ei de catre SUA, subiect atat de drag domnilor si doamnelor care presteaza pentru Traian Basescu in mediul online.