Somnul unei natiuni s-a incheiat in acel magic an 1918, odata cu ziua de 1 Decembrie, moment de la care putem discuta despre o tara care reflecta cea mai fidela distributie geografica a elementului etnic românesc. Putem vorbi de o natiune română moderna abia dupa consumarea actului Marii Uniri de la Alba Iulia, sintetizat in rezolutia citita de catre episcopul unit Iuliu Hossu: Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”.
Din pacate Banatul a fost feliat in trei părti, cea mai mare revenind Regatului României după îndelungi avataruri, o mica parte mergand catre Ungaria iar o alta catre Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. România moderna, cea de dupa anul 1918, a reprezentat incununarea eforturilor patriotice a unui establishment politic ajuns la o anumita maturitate, capabil de a vedea viitorul aproape exclusiv prin prisma idealului national. Dintre acestia s-au remarcat in mod deosebit Regele Ferdinand, Regina Maria dar mai ales prim-ministrul Ionel Bratianu, un om politic de anvergura mondiala, capabil de a schimba statutul României din acela de obiect al negocierilor dintre Marile Puteri in acela de subiect cu drepturi depline.
Din pacate scrierea istoriei acelor timpuri a suferit datorita straveziilor interese politice ale epocilor. Recuperarea istoriei nationale in ultimele decenii de comunism, ca reactie la tezele rolleriene de sorgine sovietica din anii 40' - 50' s-a facut si cu unele excese. Insa nu se putea raspunde fantezistelor scrieri ale lui Mihai Roller & co. fara mici exagerari. Din nefericire, dupa evenimentele din decembrie 1989, unii istorici si-au facut o profesiune in sine din atacarea continua a miturilor fondatoare ale României moderne. Pentru ca mai toate natiunile lumii beneficiaza de mituri fondatoare. Ce a insemnat oare asa numita Partida de ceai de la Boston din 16 decembrie 1773, eveniment precursor al Razboiului de Independenta, daca nu un act al unor tineri mai zvapaiati, unii chiar inveseliti de anumite licori, altele decat ceaiul, care, deghizați în indieni, au aruncat în apele oceanului încărcătura de pe trei vase englezești. Despre care Revolutie Franceza vorbim? Cea a drepturilor omului sau cea a domniei Terorii in starea ei cea mai pura?
Relativizarea, bagatelizarea sau atacul direct asupra surselor de legitimitate ale unei natiuni ar trebui privite cu mai multa circumspectie. Nu ar trebui ca generatiile care actualmente au in grija lor destinele natiunii române sa fie cele care sa compromita un ideal de dragul unor marote, precum cele ale asa-zisei "Europe Unite", sau a cetateniei comunitare. Poate ca n-ar strica daca am fi mai intai români și abia apoi europeni. Tara aceasta, asa cum este ea croita, merita o sansa. Mostenirea generatiei Marii Uniri nu trebuie compromisa. Fiecare dintre noi avem misiunea de a incerca macar sa aducem Romania mai aproape de idealul preconizat de cei care au fondat aceasta natiune.
La mulți ani, dragi români, La multi ani, România!
