Anul electoral 2014 pare unul decisiv pentru configurarea scenei politice românești pentru urmatorii cinci ani. Daca alegerile europarlamentare vor reprezenta cel mult un test de calibrare si rodare al aparatelor de partid, prezidentialele din toamna/iarna acestui an vor conferi un statut aparte formatiunii/formatiunilor care il va/vor da pe viitorul ocupant al fotoliului de la Cotroceni. Daca pana in urma cu doua luni jocurile pareau deja facute, odata cu iesirea PNL de la guvernare si sfarsitul proiectului politic numit USL cartile se vor reimparti.
Odata cu intrarea intr-un con de umbra a lui Crin Antonescu (decuplarea de la Antene il va costa extrem de mult din punct de vedere politic), marele favorit pare a fi devenit premierul Victor Ponta, cel pe care, cu siguranta, partidul il va impinge catre o candidatura prezidentiala. Dar cat de sigur poate fi Victor Ponta de victoria finala? Probabil ca daca totul s-ar juca pe sistemul existent la alegerile locale, adica castigatorul devine automat cel care ia cele mai multe voturi intr-un singur tur de scrutin - total contrar democratiei reprezentative, dar aici este alta discutie - actualul premier ar fi deja vitual castigator. Numai ca alegerile prezidentiale se desfasoara in doua tururi de scrutin, iar in perioada dintre ele PSD nu a excelat niciodata la capitolul persuasiune in vederea atragerii voturilor pentru propriul candidat de la celelalte formatiuni politice, care au iesit din cursa.
Un exemplu de ultima ora vine sa confirme statutul incert al rezultatului prezidentialelor din acest an. O situatie aproape similara cu cea din Romania s-a inregistrat in aceste zile, in Slovacia. Premierul Robert Fico, liderul Partidului Social-Democrat slovac, un politician cu o imagine destul de buna, nu a reusit sa il invinga ieri, 29 martie pe contracandidatul sau Andrei Kiska, un political newcomer, om de afaceri si filantropist (un fel de Gigi Becali cu creierul la purtator), acesta de urma adjudcandu-si victoria cu un scor electoral de 59.2 % fata de cele 40.8 procente ale candidatului socialist. Cu un desavarsit fair-play, Fico l-a felicitat deja pentru victorie pe Kiska, desi procentele mentionate mai sus erau valabile dupa numararea a 72% din totalul voturilor.
Similitudinea intre cazurile Fico si Ponta merge pana la identificare, desigur, cu mentiunea ca in cazul premierului roman acesta nici macar nu si-a anuntat oficial intentia de a candida. Totusi infrangerea lui Fico tinde sa stabileasca un pattern dureros pentru formatiunile de stanga din centrul si estul Europei. Sa ne reamintim ca singurul candidat socialist roman care a reusit sa stabileasca o larga coalitie in jurul candidaturii sale a fost Ion Iliescu in anul 2000. Desigur, atunci romanii au avut de ales in turul doi intre acesta si Vadim Tudor...Adrian Nastase a pierdut in 2004 tocmai datorita dezvoltarii in societatea romaneasca a unui curent care il prezenta pe acesta ca fiind inexpugnabil, viitor presedinte 100%. In 2009 Mircea Geoana a fost trimis sa lupte intr-un razboi in care statura lui politica reala era una pitica vizavi de adversarul sau, Traian Basescu. Alianta de dinaintea turului al doilea cu Crin Antonescu nu a reusit sa aduca un plus decisiv (din pacate, in matematica politica sunt destule cazuri in care 3+2 = 4 in cel mai fericit caz!), PNL nereunsind sa ii mai mobilizeze la vot pe cei dezamagiti de rezultatul primului tur.
Blestemul prezidential al PSD pare a fi acela ca, desi este cea mai mare formatiune politica din Romania la aceasta ora - sau poate tocmai de aceea! - nu reuseste sa creeze coalitii reale pentru turul al doilea de scrutin. Actuala Uniune Social-Democrata, fondata impreuna cu UNPR si PC, nu poate reprezenta niciodata un plus pentru PSD. Dimpotriva. Social-democratii ar avea nevoie de o coalitie cu un partid care sa aiba un electorat propriu, care sa aduca propriile procente la zestrea prezidentiala a lui Ponta. Aliantele se fac de obicei impotriva celor perceputi ca fiind cei mai tari. Ori un Victor Ponta cocotat la 30% in primul tur (cu cat il crediteaza actualele sondaje) nu va reusi niciodata sa adune inca 20 de procente de la cei iesiti din cursa. Iar la 40 de ani, cu o infrangere contabilizata la prezidentiale, cariera ta politica de mare anvergura se cam sfarseste. Au aflat asta pe pielea lor atat Nastase cat si Geoana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu