Alegerile locale - unul sau două tururi de scrutin?

Intrarea în linie dreaptă, înainte de alegerile locale care vor avea loc în 5 iunie, pare să fi aruncat în aer viaţa politică internă. Marea întrebare care frământă minţile luminate ale naţiei în aceste ultime săptamâni este dilema alegerii primarilor dintr-un singur tur de scrutin sau din două. Declanşatorul acestei stări de angoasă par a fi unele sondaje care creditează partidul politic al preşedintelui Iohannis cu mai puţine şanse de a câştiga scrutinul de la începutul verii decât cele pe care le are PSD. Ori, dacă PNL îşi doreşte o guvernare cvasisolitară după alegerile generale din decembrie atunci în mod logic el ar trebui să-şi asigure osatura câştigării acestora. Exact asta reprezintă primarii în funcţie pe care îi are un partid. Este cu siguranţă, o condiţie necesară dar nu neapărat una suficientă. Însă în numele atingerii ei unii politicieni de la vârf tind să devină necredibili.

 

Pentru a înţelege sorgintea acestei probleme este necesar a face un scurt istoric al problemei în cauză, în speţă a votului dintr-un singur tur de scrutin la alegerile locale. Să începem cu începutul. În anul 2011 - an preelectoral! - Parlamentul României dominat de către PDL, parte integrantă a noului PNL, a aprobat cu surle şi trâmbiţe legea care punea între paranteze democraţia participativă, prin faptul că edilii erau aleşi dintre cei care obţineau cele mai multe voturi, într-un singur tur. Preşedintele în funcţie la acea dată, Traian Băsescu, actualul guru (înţeleg că preşedinte nu este) al Mişcării Populare, a promulgat fără nici un regret această lege. Sigur, calculul de atunci al PDL  a fost unul pervers, şi viza perpetuarea în funcţie a primarilor care deja aveau unul sau mai multe mandate. Unele somităţi pedeliste din epocă (actual peneliste!) spuneau că acest tip de scrutin are şi rostul de a reduce costurile presupuse de procesul electoral.  Pentru conformitate aş nota aici că atunci, printre puţinii politicieni care au înţeles sensul acestei mişcări au fost şi liderii PSD Zgonea şi Ponta. Da, acel Ponta! În luna iunie 2012 au avut loc alegerile locale care au conferit o majoritate largă defunctei USL iar PDL şi-a atins scopul de a-şi crea puncte de rezistenţă pe care să le valorifice în viitor. Adiţional, Partidul Poporului a reprezentat surpriza pe care foarte puţini o credeau posibilă.

 

Deci pe legea promovată de PDL şi promulgată fără regrete de către Traian Băsescu au fost posibile alegeri libere, fără fraude iar primarii aleşi în baza ei au funcţionat democratic timp de patru ani. Booon! În perioada post-Băsescu şi post-USL, în aprilie 2015 Senatul a aprobat cu 114 voturi pentru şi doar trei împotriviri noua lege electorală, prin care primarii sunt aleşi tot ditr-un singur tur. Modificări apar la alegerea sefilor de consilii judeţene, care vor fi aleşi prin votul consilierilor. Mucles din partea noului PNL, PSD nu avea de ce să intervină cu amendamente deoarece era (este) în situaţia privilegiată de a avea cel mai mare număr de edili în funcţie. Acum vine şi lovitura cea mare: actul normativ a fost promulgat cu rapiditate de însuşi Klaus Iohannis, noul preşedinte al României!

Se sfârşeste 2015 şi intrăm în anul 2016, an electoral. Gafele continue ale PNL, întârzierile apărute în construcţia unei alternative reale la PSD a determinat un sentiment de panică şi insecuritate atât la cel mai înalt nivel de conducere al peneliştilor cât şi la Cotroceni. Ecartul dintre PSD şi PNL se măreşte pe fondul inacţiunii liberalilor şi a decimării capitalului de încredere de care se bucura la începutul lui 2015 Klaus Iohannis. Sigur, pentru aceşti domni şi doamne nu mai contează recomandarea Comisiei de la Veneţia, cea care spune foarte clar că legislaţia electorală nu se poate schimba decât înainte cu cel puţin un an de data alegerilor. Nu mai contează nici bunul simţ ci doar scopul primordial: Puterea cu orice preţ. PNL doreşte acum schimbarea regulilor în timpul jocului în contextul în care tocmai inabilitatea şi orbirea sa politică ar fi de blamat în timp ce PSD se prezintă ca un gardian al apărării legilor ţării.

 

Aşa că în zilele noastre avem parte de o situaţie de râsul-plânsul, in sensul în care atât preşedintele în funcţie cât şi fostul preşedinte al României se lamentează (primul prin intermediul păpuşii ventriloc paraşutată în fruntea partidului iar cel de-al doilea direct!)  precum două babe amnezice despre cât de nedemocratică şi nereprezentativă este legea alegerilor locale, acte normative promulgate la un moment-dat chiar de cele două babe.