Pe marginea unei mistificări. Legea antidefăimare şi de ce a fost creat "duşmanul" Dragnea

Aprobarea proiectului  aşa-numitei legi antidefăimare, iniţiate de către preşedintele PSD Liviu Dragnea, a prilejuit apariţia unui nou puseu internautic de manipulare grosieră. Tragedia acestei situaţii constă în faptul că cei susceptibili de a fi atraşi în această macabră mascaradă sunt oameni inteligenţi, capabili de a raţiona singuri dar care, în anumite situaţii date, preferă să meargă cu turma, fără a înţelege sensul real a ceea ce ei atacă . Este dificil de analizat comportamentul acestora, cei care se complac în situaţia unor obleţi bezmetici care se aruncă înainte spre cea mai neînsemnată nadă.  Dar cum a apărut această situaţie? Am încercat să înţeleg eu ca să pot să vă explic şi vouă cum stau lucrurile de fapt.

 

Încă din toamna anului trecut presa a semnalat faptul că la Senat a fost introdus proiectul Legii privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup. În realitate acest act normativ nu însemna nimic nou vizavi de legislaţia care deja acţiona în domeniu. Se introducea totuşi  obligaţia legală ca în procesul educaţiei de stat, ca și instituțiile din administrația publică vor promova demnitatea umană și toleranța. De asemenea, mijloacele de comunicare publice (televiziunea publică, Radio România și Agerpres) vor include programe pentru promovarea toleranței față de diferențele de grup în cuantum de minim 1% din totalul timpului de transmisie. Legea nu instituie nici un fel de obligații pentru instituțiile private de presă și nici pentru deținătorii de conturi pe rețelele sociale online. Cu alte cuvinte cea ce ne servea dl. Dragnea era o aprofundare a unor directive şi recomandări care veneau pe diferite canale dinspre Bruxelles.  Direct şi pe înţelesul tuturor, nu prea mai ai avea voie să-i spui lui Vişinel "băi ţîgane", lui Leonard Miron "mă găozare" iar nanei Floare, pensionară CAP care nu reuşeşte să se mai descurce cu banii, "săraco". Cel puţin nu în cea ce se numeşte spaţiu public.

 

Până aici legea este pe linia a cea ce se promovează intens dinspre ţările nucleului istoric al Uniunii Europene. Ciudat îmi apare faptul că cele mai teribile contre la adresa acestui proiect vin din partea celor care stăteau non-stop în gură cu Europa, Schengen şi alte lozinci demne de prostit proştii. Caracterizarea cea mai plastică a iniţiativei d-lui Dragnea cred că o fac cei dela Caţavencii: E ca și cum tocmai s-ar fi interzis să-ți mai faci nevoile pe carosabil, în rondul de la Universitate, iar lumea s-ar arăta indignată, în ideea că nu poți să-i iei românului acest drept.

 

Buuun! Acum ajungem la fondul politic al atacurilor îndreptate contra lui Dragnea. Resurecţia temei a venit pe fondul absenţei temelor de atac de care putea uzita PNL. Vizibil gâfâind din greu după ce la început de 2015 părea că zburdă în sondaje, noul PDL a reîncălzit acum câteva săptămâni ciorba alegerii primarilor în două tururi de scrutin, asta după ce chiar secta martorilor d-nilor Băsescu şi Blaga a fost cea care a promovat, în anul 2011, această formă ciudată de scrutin local. Mai mult, în 2015 ei au fost de-acord ca alegerile să se desfăşoare în acelaşi mod. Alegerile locale în două tururi a fost prima temă de atac, eşuată datorită refuzului premierului Cioloş de a scoate castanele fierbinţi din foc cu propriile mâini. Jumătatea feminină a conducerii bicefale pedelisto-peneliste a făcut botic şi a promis răzbunare faţă de mustăciosul cel rău.  Şi aşa a apărut a doua temă de atac, cea a legii antidefăimare. Cenzură! au strigat băsesco-pedelisto-peneliştii.  Tiranul Dragnea doreşte să ne fure dragul nostru cont de Facebook, ne ia libertatea de exprimare! Asta de parcă fiecare român cu profil pe vreo reţea de socializare nu ar face altceva zilnic decât să-i atace pe homosexuali, ţigani, infectaţii cu HIV/SIDA şi să-i zică "Băi săraco!" nanei Floare ceapista.

 

A urmat apoi atacul organizat asupra paginii de Facebook a liderului PSD: înjurii, atacuri...execuţie în toată regula, ce mai! Un fel de 25 Decembrie 1989 internautic pentru tiranul de Dragnea. Cotidiane aşa-zis quality au intrat în această horă, exponenţiale fiind Evenimentul Zilei şi Adevărul. Obedienţele lor sunt deja cunoscute, dar sâmbătă maistrul Jack Cristoiu (care pentru mine va rămâne ever creatorul puilor de găină născuţi vii, indiferent de cea ce recită pentru moment!) o spune direct, pe propriul blog. Îmi permit să redau mai jos un pasaj edificator: Le-am spus (celor de la EvZ, n.n.) că tot ceea ce fac în chestiunea Liviu Dragnea e o deraiere de la normele profesiei de jurnalist. Oricît de tare l-ai antipatiza pe Liviu Dragnea nu poți duce o campanie furibundă prin care-l acuzi de un lucru pe care nu l-a făcut. Le-am explicat că Evenimentul zilei devine astfel fără să vrea instrumentul de presă al Diversiunii puse la cale de PNL. Le-am spus că e singurul ziar care s-a aruncat în campania asta fără a-i calcula riscurile. Mi s-a bălmăjit ceva că n-au ştiut, că aşa au crezut că-i bine. Concludent, nu?

Cu siguranţă că domnul Dragnea a făcut o greşeală tactică atunci când a venit cu acest proiect de lege în an preelectoral/electoral. Legile cu acest tip de conţinut sunt dezbătute şi adoptate la început şi nu la final de mandat parlamentar. Nu s-a ţinut seama de apetenţa internautului român de a merge după fentă, de a se circumscrie cu orice preţ unei viziuni de tip alternativ sau anti. Din păcate societatea românească în ansamblul ei nu a reuşit să-şi creeze anticorpii pentru a rezista la manipulare. Este un fapt sesizabil care devine tot mai îngrijorător.

 

PS1: L-am văzut pe dl.Nicolae Robu, primarul Timişoarei şi cel mai defăimat om din România (după propria-i autocaracterizare!)  atacând la baioneta legea Dragnea. Dincolo de comicul situaţiei (Sper că vă mai aduceţi aminte de un Nicolae Robu, primar al Timişoarei, făcut praf de CNCD pentru declaraţii împotriva ţiganilor, nu? Era alt Lae Robu, cred!) întreb : Doar atât se poate? Slăbuţ, pedeliştii se descurcau mai bine în alte vremuri. :)

 

PS2: Un domn pe care îl respect de altfel, candidat PNL la primaria unuia dintre sectoarele Capitalei, se îmbată cu apă rece susţinând că votul în două tururi la alegerile locale ar avea aceleaşi efecte pe care l-a avut mobilizarea masivă a diasporei, în noiembrie 2014. Probabil că până la alegerile locale din 2012, PSD nici nu a deţinut vreo primărie în România. Aşa e, nu a deţinut decât majoritatea lor. Chiar şi H2O face rău, băută în cantităţi prea mari!