Şi totuşi băgăm şi noi puţină raţiune?

Îmbătător pentru unii succesul mediatic obţinut de catre presedintele Traian Basescu in fata "repetentilor'' Victor Ponta si Ioana Petrescu in cadrul asa-ziselor consultari care au avut loc la Palatul Cotroceni. Si asa stau lucrurile; cei doi reprezentanti ai Executivului s-au prezentat lamentabil la intalnirea cu batranul matelot. In toata perioada premergatoare intalnirii de luni, presedintele si-a exprimat in mai toate ocaziile ingrijorarea in legatura cu sursele de finantare a deficitului rezultat in urma reajustarii in minus a CAS cu cinci puncte procentuale. Ca atare politicianul Victor Ponta si numerosii sai consilieri trebuiau sa se considere avizati de cea ce se va intampla acolo.

 

Cu toate acestea cei doi au fost aruncati in dealul Cotrocenilor doar cu niste fituici ponosite, cuprinzand cel mult niste deziderate, idei generoase si nici macar un raspuns concret. De ce? Este de discutat daca candidatura lui Ponta la prezidentiale este privita favorabil macar de majoritatea pesedistilor cu greutate, dar aici este deja o alta poveste. Ce a rezultat s-a vazut limpede la mai toate televiziunile de stiri. Am avut parte de o executie in fata camerelor de luat vederi (Dublu viol cu perversiuni la Cotroceni, dupa cum plastic se exprima Cristian Tudor Popescu intr-un editorial care deja a facut inconjurul webului romanesc), Ponta si Petrescu devenind saci de box pentru animalul politic Basescu.

 

Daca Victor Ponta poarta intreaga responsabilitate a acestui fiasco de imagine, presa romanesca - la unison cu Traian Basescu -  nu s-a putut abtine sa nu dea cu sete si in tanara ministru Ioana Petrescu, absolventă de Harvard. De ce? Pai tocmai asta cu Harvardul i-a facut belitii imbatraniti in rele din spatiul public sa vada rosu in fata ochilor. Mai putin si se punea semnul egal intre Spiru Haret si Ivy League!  Harvyţa - dupa expresia aceluiasi CTP - a fost 'facuta" de marinar. Uau, ce tari mai suntem! Tu-ti dai seama? Capitanul de nava stie mai multa economie decat absolventa prestigioasei universitati americane! Tin sa ii dezamagesc pe acesti infierbantati. M-am uitat si eu peste CV - ul public al ministrului Petrescu si ce am vazut acolo nu seamana deloc cu cariera unei piloase. Va invit sa va aruncati o privire aici si sa trageti voi concluziile de rigoare.

 

Vorbim totusi de o absolventa de doctorat la Harvard cu o teza care trateaza interactiunea dintre impozite si relatiile internationale. In contextul guvernoratului exercitat asupra tarii noastre de catre FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana oare ce ministru ar cunoaste mai in amanunt situatia? Martin Feldstein, cel care i-a condus lucrarea de doctorat nu este altul decat unul dintre autorii asa-zisului Feldstein–Horioka puzzle , teorie macroeconomica care trateaza relatia dintre climatul politico-economic, rata profitabilitatii si investitiile directe. Cu siguranta ca atat de guresii nostrii comentatori nu s-au sinchisit nici macar sa isi arunce un ochi pe backgroundul profesional al Harvarditei (expresia altui "inteligent" din presa romanesca). E mai simplu să împroşti cu scârnă, poate chiar si mai rentabil. Ratingul, bata-l vina!

 

Probabil ca Ponta ar trebui sa isi concedieze consilierul care a gandit acest format pentru intalnirea de la Cotroceni. Imaginea premierului capata deja accente negative si aceasta in contextul in care ne regasim iata, in perioade de precampanie electorala pentru alegerile prezidentiale din noiembrie. Imaginea de mai sus (sursa ei, aici) cu un premier buimac care numara paianjenii uitati pe tavan de catre femeile de serviciu de la Cotroceni, a facut deja inconjurul presei. Si nu este bine pentru candidatul Ponta.

România intre politici economice solide si politicianism platonic

Intr-un comunicat de presa emis azi, 2 iulie, Federatia Patronatului Roman isi exprima direct, fara perdea, preocuparea vizavi de clivajul format intre mediul de afaceri si lumea politica. Citand exact din acest document, exprimarea fara echivoc suna asa: Membrii Federaţiei Patronatul Român, întruniţi la sfârşitul săptămânii trecute, la Sibiu, şi-au arătat îngrijorarea faţă de falia creată, în ultimii ani, între mediul de afaceri şi clasa politica, considerând necesară o mai mare atenţie în acordarea de credit unor politicieni care, ulterior, se dovedesc nu doar incapabili de a duce ţara spre progres, ci chiar potrivnici unor măsuri care să repornească motoarele economiei.

Dinamica dezvoltării tehnologice, competiția internațională severă, mobilitatea forței de muncă având drept consecință pierderea celor mai bine calificați angajați sunt provocări la care mediul de afaceri din România nu poate răspunde singur ci doar în parteneriat cu administrația. Comunicatul in sine este unul destul de generos in cea ce priveste temele de reflectie la de care ar trebui sa tina seama politicienii. Fara a da nume, fara a periodiza exact, fara a face apologia unui partid si reclama negativa altuia, Patronatul identifica ca una dintre principalele tare ale mediului politic lipsa de responsabilitate în modul de gestionare a vieții de pe scena politică. Ca acest fapt este unul real mi-a confirmat-o o intamplare la care am asistat intr-una dintre aceste ultime zile. Unui agent economic de pe raza comunei noastre Sinandrei, extrem de bine infipt in cadrul comunitatii, punand practic pe harta atractiilor regionale satul in care isi desfasoara activitatea , prin diferite manifestari cultural-sportive, i s-a refuzat dezvoltarea aproape exclusiv datorita unor umori si adversitati de ordin personal.

In contextul unei depresiuni economice care pare ca nu mai are sfarsit, a contractiei fondurilor de investitii/dezvoltare, orice comunitate locala ar trebui sa puna accentul pe crearea unui mediu de afaceri cat mai atractiv pentru posibilii investitori. Este o lectie de baza pe care unii si-au insusit-o, rezultand de aici o dezvoltare fara precedent a acelor localitati, pe cand altii, tributari unui mod prea simplist de a privi lucrurile, nu reusesc sa mentina nici macar investitiile existente. Micile victorii de ordin personal poate ca reusesc sa gadile orgoliile exacerbate dar in termeni reali acestea nu pot produce decat pierderi. Asociatiile patronale nu mai inseamna demult doar o chestiune de apartenenta. Informatiile circula iar eticheta de mediu de afaceri ostil va fi una foarte dificil de inlaturat.

Nu am, moarte, cu tine nimic

Mai jos redau un poem scris de marele poet român Grigore Vieru, disparut in anul 2009. Are Vieru un stil de a scrie, un fel de a asterne in versuri anumite sentimente de parcă spui că iţi acompaniază propriile trăiri. În ton cu cea ce s-a întâmplat zilele trecute, iată-le exact cum le-a asternut autorul:

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc Cum te blestema unii, vreau să zic, La fel cum lumina pârăsc. Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi De-ai avea mamă şi-ar muri, Ce-ai face tu şi cum ar fi De-ai avea copii şi-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc. Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc. Nu frica, nu teamă, Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii. Grigore Vieru

Invitatie la ratiune.Nu va bateti joc de Timisoara!

 

Dezideratul euro-atlantic a reprezentat forta motrice a societatii romanesti, ideea care a coagulat fortele politice de toate coloraturile in jurul unui destin de dorit pentru tara noastra. Indeosebi din primavara/vara anului 1999, atunci cand presedintele Emil Constantinescu a legat soarta militara a Romaniei de Alianta Nord-Atlantica prin acceptarea survolului asupra teritoriului national al aparatelor de zbor americane, Romania si-a revendicat locul de membru cu drepturi depline al comunitatii conduse de Statele Unite. In fapt, din acel moment Romania si-a identificat linia strategica in relatia privilegiata cu America.

Timisoara, orasul-simbol al revoltei anticomuniste din decembrie 1989, a reprezentat intotdeauna un spirit aparte, non-conformist, vizavi de curentul politic in voga. In anii '90, atunci cand o tara intreaga se regasea sub dominatia politica a FSN/FDSN/PDSR, aici oamenii se incapatanau sa voteze cu PNTCD - ul lui Coposu. In noul mileniu alegerea timisorenilor a mers tot catre acest partid. De ce? Probabil ca ar fi nevoie de un studiu mai aprofundat ca sa poti emite o explicatie cat de cat logica. Spirit de fronda? Poate. Ideologie? Posibil. Remanente de mitteleuropeni dezmosteniti? Plauzibil. Poate ca este vorba de cate putin din toate. Ideea e ca Timisoara a fost intotdeauna altfel.

In politica locala contemporana zilelor noastre se intampla lucruri ciudate, nelalocul lor. Se pare ca recent, in urma negocierilor dintre PSD, PPDD si PNTCD (ma rog, o aripa dintre multele din acest ultim partid!) s-a format o noua majoritate in Consiliul Local Timisoara, opusa primarului Robu si duetului zice-se de dreapta, PNL-PDL.  Cinste celor care au reusit performanta, tipul acesta de intelegeri ne indica o viata politica vie, si, indiferent de cea ce comenteaza carcotasii, pana la urma aceasta este normalitatea politica. Comunicare, interese comune, implicare, dorinta de schimbare. Unii stapanesc mai bine arta compromisului, altii traiesc inca blocati in binomul universitar profesor/student. Este si asta o alegere personala.

 

Cea ce nu ar fi trebuit tranzactionat la masa negocierilor ar fi fost respectul fata de timisoreni. In ce cheie se poate oare judeca nominalizarea unui domn, Bogdan Herzog pe numele sau, pentru functia de viceprimar? Este socant sa auzi ca ditamai PSD  - partidul care da guvernarea tarii - accepta pentru aceasta functie o persoana care nu face un secret din admiratia profunda pentru regimul autoritar al perpetului presedinte rus Vladimir Putin. Acelasi domn propunea mai acum doi ani colonizarea burilor sud-africani pe ogoarele Banatului, de parca ne-am afla in plin secol XVIII! Numele d-lui Herzog poate fi intalnit pe siteul Vocea Rusiei, cel care reflecta politica statului rus, mai bine spus liniile de forta emise dinspre entitatile informale ale Kremlinului.

Pana la urma totul se traduce in perceptiile pe care le poate naste o asemenea decizie. Sa nu uitam ca un oras intreg (Cluj-Napoca) a fost pus la index pentru multi ani din cauza prezentei in fruntea urbei a unui om foarte vesel si cu idei originale (scuzati eufemismele!)  precum dl.Gheorghe Funar. Nu cred ca Timisoara merita un asemenea tratament, indiferent de magnitudinea dezamagirii pe care o traieste PSD in relatia cu dl.primar Nicolae Robu. Timisoara merita mai mult. Mai cautati, cu siguranta se poate gasi un alt tip de politician pentru functia de flanker la Robu.

Ca sa fie totul clar pentru toata lumea, Romania inca exista in aceasta parte a lumii sub actuala ei forma, in actualele granite, cu organizarea statala democratica (perfectibila, dar democratica!) aproape exclusiv datorita unei relatii speciale dezvoltate cu Statele Unite. Nu ne putem permite artificii politice care ar avea ca si consecinte reorientari subite sau racirea relatiilor cu Washingtonul. Umbrela americana este decisiva pentru existenta statului roman, in actualele conditii existente in arealul nostru geografic. Ori Timisoara nu ar trebui sa reprezinte terenul de joaca a unor oameni cu idei nastrusnice.

Cartea de vizita la români. Cazul politicienilor

 

Rafinatul cunoscator al dedesupturilor politicii românesti din prima jumatate a secolului XX , Constantin Argetoianu, remarca in amintirile sale apetenta politicianului mioritic pentru noi funcții de CV, demne de a fi trecute pe cartea de vizită. Nu conta efemeritatea demnitații indeplinite, nu conta rezultatele îndoielnice obținute ci doar acea nouă mențiune pe cartonul visit-cardului  - fost prim-ministru, fost ministru, fost prefect, etc.

Amintește Argetoianu de cazul prințului Barbu Știrbey, cel care iși dorea cu ardoare sa ajunga si el prim-ministru, sa isi treaca pe cartea de vizita si aceasta functie, una maxima de obtinut intr-o monarhie. Astefel, la sugestia regelui neincoronat Ionel Bratianu, la 4 iunie 1927 Stirbey este numit premier de catre Regele Ferdinand. Mandatul sau a durat doar doua saptamani, pana la 20 iunie, cand Bratianu a ordonat ministrilor liberali sa demisioneze, provocand caderea cabinetului printului Stirbey. Din păcate acest blestem pare a se perpetua în societatea noastră, perioada post-decembristă neînsemnând altceva decât o veritabilă resurecție a personajelor lui Caragiale.

 

In perioada ultimei suspendarii a presedintelui Traian Basescu din vara anului 2012, una dintre principalele griji ale interimarului Crin Antonescu a fost si aceea de a-si confectiona cat mai multe carti de vizita cu functia prezidentiala la purtator. Ad-interim, dar presedinte totusi! La randul sau Catalin Predoiu, ministru al Justitiei in ultimul cabinet Boc, a indeplinit si interimatul pana la trecerea prin parlament a guvernului MRU. Una dintre prioritatile  lui Predoiu - conform "pocaitului" Cristian Sima - a fost aceea de a-si reface stocul de carti de vizita, de data aceasta cu specificatia "prim-ministru". 

 

"Dupa ce a parasit ministerul Justitiei pe cartea de vizita a lui Predoiu scria ex-prim ministru, ex-ministru de Externe, ex-ministrul Justitiei, arata infiorator. Cum i-am dat in folosinta birourile de la wbs, comandase si o placuta cu aceaste inscriptii.”. Ce am mai putea adauga?

 

 Nu stim cu exactitate ce a facut Mircea Geoana in saptamana premergatoare turului al doilea al alegerilor prezidentiale din 2009 - pe langa vizita la SOV - dar cu siguranta ca a existat o tipografie care a primit o comanda de carti de vizita cu specificatia "Mircea Geoana - president of Romania".

 

Desigur, acest tip de comportament poate fi relativ usor psihanalizabil desi Freud avertiza asupra relativismului pe care il comporta focusarea pe subiecti - personalitati politice in viata. Totusi, nu poti sa nu ridici semne de intrebare atunci cand observi ca functia politica  - cea care ar trebui sa fie mijlocul prin care sa-ti impui viziunea pentru o lume mai buna - devine scopul in sine.

 

De ce trebuie să votăm? Argument

In ultima vreme in tara noastra s-a dezvoltat un curent de opinie care indeamna populatia sa nu se prezinte la vot. Intretinut de mass-media interesata si de catre unii vectori de opinie, absenteismul tinde sa devina trendy mai ales printre tinerii cu varsta de pana in 35 de ani. Fara a pune la indoiala valabilitatea unora dintre argumentele invocate de catre propovaduitorii absenteismului (la naiba, asa este! - este dezagreabil sa vezi deputati si senatori "transferati" precum jucatorii de fotbal, intre diferite formatiuni politice!) acestea nu ar trebui sa ne convinga sa abjuram atat de usor de la conditia de cetatean. Pentru ca la urma-urmelor asta facem. Abandonand spiritul democratiei participative nu facem altceva decat sa batem si noi un cui in sicriul cartei drepturilor fundamentale ale omului. 

Ca o contrapondere la propaganda desantata in favoarea absenteismului, determinant mi se pare urmatorul argument; pentru ca noi, românii, să avem posibilitatea de a ne alege conducatorii, de-a lungul Istoriei inaintasii si-au jertfit viata! Nu trebuie sa ne gandim mai departe de acel decembrie 1989! Este suficient sa invocam inca o data cifra mortilor din timpul acelor evenimente. Nu avem dreptul moral de a trece atat de usor peste aceste fapte.

Uzura morala planificata sau de ce ne schimbam gadgeturile atat de repede

In vartejul unei lumi pretins a se regasi intr-o continua schimbare, cu toate neajusurile generate de o situatie economica mai putin fericita, si noi românii am adoptat obiceiuri comportamentale care se revendica de la consumerismul clasic american. "Vinovata" de aceasta redefinire a nevoilor de zi cu zi ale românilor este si asa-numita teorie a uzurii morale planificate (planned obsolescence), concept dezvoltat in Statele Unite inca din anii '30 ai secolului trecut. In anul 1932, in eseul "Ending the Depression Through Planned Obsolescence",  Bernard London cerea guvernului federal sa impuna legal o limita maxima de uzura pentru bunurile de consum.in vederea prevenirii pe viitor a unei crize de supraproductie.

Departe de ideile unor teorii ale conspiratiei, propunerile lui London au stat la baza cresterii economice americane din anii '50, fara precedent in istoria natiunii. Consumerismul a devenit motorul economiei americane, modalitatea prin care autoritatile au controlat nivelul de trai al populatiei si randamentul de ansamblu al sectorului de productie. Ideea de baza a teoriei uzurii morale planificate este aceea ca orice bun de consum trebuie sa aibe o durata de viata determinata. Acest fapt se realizeaza fie prin setarea intriseca a intervalului de timp in care un bun este functional (spre exemplu un telefon mobil cu procesor integrat - smartphone - poate fi folosit doar un anumit numar de ore de convorbire efectiva) sau prin impunerea unor mode, trenduri, in randul consumatorilor. Un produs devine unfashionable atunci cand designul sau performantele sale sunt depasite de unul mai nou. Comportamentul consumatorului este unul liniar in general, el incercand sa aibe acces mai in toate cazurile la varfurile de gama sau de performante ale anumitor bunuri de consum.

Exista voci intre economistii celebrii ai zilelor noastre , care pun caderea economica (si implicit politica) a blocului comunist din Europa Centrala si de Est si pe seama neacceptarii de catre conducatorii acestor state a valabilitatii teoriei uzurii planificate. Spre deosebire de modelul impus din directia Statelor Unite (acceptat in Europa Occidentala si Japonia), spre exemplu compania est-germana Narva a produs, in anul 1981, un bec de iluminat pe baza de wolfram care avea o garantie de exploatare de 21 de ani. In acelasi an produsul a fost prezentat la targul de la Hannovra, unde nu s-a bucurat nici pe departe de succesul scontat. Ba dimpotriva, el a intrat doar intr-o productie limitata, fara piete majore de desfacere.

Nebunia zilelor noastre au devenit gadgeturile si deviceurile electronice, fie ca vorbim de smartphonuri, tablete, laptopuri, gearwatch  si alte asemenea. Si acestea (sau in principal acestea!) sunt bunuri supuse uzurii morale planificate. De cate ori nu ne-am schimbat telefonul mobil doar pentru ca a aparut un alt model cu performante mai ridicate si o arhitectura mai trendy? Este semnul ca economia de consum functioneaza iar ideile lui Bernard London sunt la fel de actuale.