Inca de la inceputul marilor dezvaluiri marca WikiLeaks marturisesc ca am fost reticent in fata avalansei de cablograme diplomatice americane deversate pe diferite canale in mass-media internationala. Multi au considerat ca prin aportul organizatiei nonguvernamentale condusa de catre Julian Assange, s-a ajuns la o reflectare mult mai realista a evenimentelor care au avut loc deja in lume, a mecanismelor, a cauzelor, a pozitiilor clare sau voalate,exprimate deschis sau ascunse marelui public de catre principalii actori ai lumii in care traim.
Parerea mea este ca WikiLeaks este doar o iluzie abil intretinuta de catre forte guvernamentale nu doar din Statele Unite ci din mai multe tari. Este atat un instrument de presiune cat si un mijloc de comunicare cu cei interesati de mersul afacerilor globale. Iata ca dupa mai multe amenintari, a venit si randul tarii noastre sa isi ia portia de Wikileaks. Numai ca, pe langa confirmarile unor teorii deja expuse in fata cititorilor acestui blog (complicitatea Basescu - Geoana, formalismul conflictului dintre PSD si Traian Basescu, etc), cablogramele diplomatice americane expediate de la Bucuresti, ne arata ca si americanii sunt predispusi aceluiasi tip de țațism, de barfa de cancelarie exact precum politicienii nostrii. Nu vad nici cea mai mica diferenta dintre iesirile publice ale unui presedinte precum Traian Basescu si continutul telegramelor facute publice de catre WikiLeaks.
Informatiile care transpar din cuprinsul lor sunt culese fie din presa avida de senzational, fie simple zvonuri cu ceva aroma de posibil adevar. Ori cei care practica acest gen de culegere de informatii sunt totusi cetateni americani, reprezentantii celei mai puternice democratii din lume. Singurul aspect interesant reliefat de publicarea acestui set de cablograme il reprezinta tragicul spectacol al preumblarii marimilor publice romanesti pe la ambasada americana, ca sa se de-a in gat unul pe altul la stapanirea de la Washington. Penibil spectacol, tragici actorii! De la politicieni pana la ziaristi cu staif, toti au dat cu subsemnatul in fata reprezentantilor din Romania ai Unchiului Sam.
Care mai este deosebirea dintre Serghei Kavtaradze si Nicholas Taubman? Poate doar epoca, generatiile care ii despart si faptul ca reprezinta imperii diferite. In rest, aceeasi Marie cu alta palarie.Acum vreo trei saptamani am terminat de citit o carte interesanta, semnata de catre un laureat al Premiului Pulitzer, Tim Weiner.Titlul ei? CIA - o istorie secreta. Concluzia autorului? CIA este o organizatie costisitoare, periculoasă, profund disfuncţională şi depăşită strategic. Si mai practica cu mult succes țațismul, ca mijloc de comunicare oficiala, am adauga noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu