Iată ca am ajuns si la cea de-a nouazeci si patra aniversare a Marii Uniri, cea a Banatului si Transilvaniei cu Regatul României. In urma acelui ultim act, consemnat pe 1 Decembrie 1918, teritoriul României atingea un maxim, intre fruntariile țării intrând atunci aproape toate vetrele de românism existente in aceasta parte a Europei. Beneficiind de contextul international, care a condus la disparitia a trei mari imperii care aveau interese directe sau indirecte asupra teritoriului ocupat de catre români, si largind sensul principiilor enuntate de catre presedintele american din epoca, Woodrow Wilson, diplomatia româneasca condusă de catre proeminentii oamenii politici si de stat Ionel Bratianu, Take Ionescu si Alexandru Vaida-Voevod, a reusit sa smulga de la Aliatii victoriosi cam tot ce se putea obtine.
Nu este mai putin adevarat nici faptul ca România a platit un pret enorm pentru ca visul Unirii sa devina realitate. Conform unor documente oficiale, vorbind doar despre pierderile umane suferite de catre tara noastra, putem discuta de o cifra de 985.000 de oameni, morţi pe câmpul de luptă, în spatele frontului, în spitale din rândul răniţilor sau bolnavilor şi în teritoriile ocupate de armatele Puterilor Centrale. Desigur, numarul mare de victime ne conferea un anumit statut la negocierile ce au urmat dupa incheierea Primului Razboi Mondial, insa nu trebuie sa uitam ca in acea epoca, acum aproape un secol, România beneficia de aportul public a unei intregi pleiade de politicieni bine conectati la mersul evenimentelor in Europa post-razboi. Exista atunci o disociere clara intre interesele politice imediate,efemere, si cele pe termen lung, strategice.
Indiferent de cat se injurau liberalii familei Bratianu cu conservatorii lui Maiorescu, Carp sau Marghiloman,(si, citind memoriile unor politicieni din epoca, realizezi ca aia chiar se injurau, vezi scrierile autobiografice ale lui Constantin Argetoianu) intotdeauna existau interesele permanente ale Regatului României, interese care erau servite cu credinta atat de catre Partidul National Liberal cat si de catre cel Conservator. Ori, noua, in aceste vremuri dificile exact acest lucru ne lipseste: un proiect national care sa reuseasca sa readune la un loc energiile vitale ale natiunii. In ultimii douazeci de ani ne-am batut joc cu inconstienta de aproape tot cea ce este românesc. Am reusit sa facem din România o tara a exceptionalismului , in care este de bonton sa persiflezi tot cea ce produce acest popor. Ori nu aceasta este calea pe care au urmat-o inaintasii nostrii, atunci cand au inscris in constiinta populara, ca si proiect national , unitatea neamului romanesc.
Nu, Iuliu Maniu nu critica zilnic poporul. Nici Ionel Bratianu, nici Sever Bocu. Critica negativa la adresa propriului popor este apanajul conducatorilor slabi. Ori, din pacate, am tot avut parte de asemenea specimene in ultimii ani. Românul nu este cu nimic mai prejos, din nici un punct de vedere, daca este sa il comparam cu un cetatean occidental. Problema noastra este aceea ca ne alegem prost conducatorii, pe cei care ar trebui sa ia deciziile cele mai intelepte pentru tara. Sa nu uitam faptul ca, in ciuda actiunilor de indobitocire in masa, promovate de catre unele trusturi de presa, audio/TV, România are inca o patura insemnata de oameni care citesc, gandesc si reusesc sa se exprime public.
La mulți Ani, România, La Multi Ani, dragi Români, La Mulți Ani Sînandreenilor noștrii, atat pentru cei din țară cât si pentru cei care, acum, din cauza vitregiei economice, trăiesc departe de România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu