Zilnic aflam din presa despre noi cazuri de aleși, locali sau nationali, care, precum biblicul Saul, au apucat-o pe drumul Damascului si au vazut Lumina, dezicandu-se automat atat de baza ideologica initiala - daca chiar exista asa ceva in politica romaneasca - cat si de oamenii ai caror reprezentanti erau. Cazul cel mai grav de orbire politica este reprezentat de cei care au avut acces pe bancile parlamentare din postura de candidati uninominali. Ce nu se intelege de catre acestia este faptul ca uninominalul romanesc este unul croit stramb pentru o societate in care meritocratia sau insusirile personale conteaza foarte putin sau chiar deloc.In ultima campanie electorala am auzit o butada destul de interesanta: imbraca o femeie de serviciu in haine de candidat USL si veti avea imaginea unui viitor deputat sau senator. Cam la asta se reduce uninominalul romanesc.
Ce nu se intelege in Romania de catre cei care aspira la functii si demnitati politice este faptul ca, asumandu-ti calitatea de candidat, implicit accepti si electoratul care te voteaza. In fapt campania electorala si cei patru ani de exercitare a functiei elective, trebuie sa se constituie intr-un joc cu trei personaje principale: electoratul, partidul si candidatul/alesul. Orice pas in afara acestui triunghi, facut in timpul exercitarii mandatului, ar trebui sa se soldeze cu incetarea automata a acestuia, indiferent de functia pentru care a fost ales respectivul politician. Sunt voci, nu putine si nu unele neimportante, care afirma ca doar prin intermediul traseismului se poate asigura un climat de stabilitate politica in tara noastra. Nimic mai fals. Ne amagim (sau suntem amagiti) sa credem aceasta aberatie. Insa mandatul obtinut prin vot reprezinta el insusi un contract cu trei semnatari principali, enuntati mai sus.
Ce nu se intelege in Romania de catre cei care aspira la functii si demnitati politice este faptul ca, asumandu-ti calitatea de candidat, implicit accepti si electoratul care te voteaza. In fapt campania electorala si cei patru ani de exercitare a functiei elective, trebuie sa se constituie intr-un joc cu trei personaje principale: electoratul, partidul si candidatul/alesul. Orice pas in afara acestui triunghi, facut in timpul exercitarii mandatului, ar trebui sa se soldeze cu incetarea automata a acestuia, indiferent de functia pentru care a fost ales respectivul politician. Sunt voci, nu putine si nu unele neimportante, care afirma ca doar prin intermediul traseismului se poate asigura un climat de stabilitate politica in tara noastra. Nimic mai fals. Ne amagim (sau suntem amagiti) sa credem aceasta aberatie. Insa mandatul obtinut prin vot reprezinta el insusi un contract cu trei semnatari principali, enuntati mai sus.
Saptamanile trecute, pe un post de stiri, un ales in Parlament se plangea de inflatia de deputati si senatori, care a reusit sa demonetizeze aceste demnitati, mai ales in conditiile in care Guvernul are o sustinere parlamentara atat de larga. Vocea din off, care prezenta reportajul, amintea de conditiile in care a fost trantit la vot, in Parlament, cabinetul MRU. Se vorbea de sume exorbitante platite catre unii alesi PDL, in primavara trecuta, pentru a vota impotriva propriului guvern. Paralela era una destul de stravezie; cat costa in vechiul Parlament un ales si cat costa acum. Cu siguranta ca presa exagereaza (ca de obicei), insa perceptia aceasta pare sa castige tot mai multi aderenti, chiar si printre cei alesi in decembrie anul trecut. Oricum, este penibil ca intr-un intreg mandat , numele sa ti se auda doar in contextul unei tradari. Cine a fost Iuda Iscarioteanul? Un tradator, nicidecum un apostol al lui Isus Hristos. Desi el chiar a fost un apostol. Chestiune de imagine si de perceptie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu