Si a trecut un an de zile...

A trecut un an de zile de cand am facut pasul in doi: eu si Ondina. Dupa ce Statul Roman a luat cunostiinta de intentia noastra de a ne uni destinele inca de la 1 martie 2008, iata ca si in fata Domnului, in 25 octombrie 2008 am spus DA. Da, a trecut un an. Ce am realizat impreuna? Pai un camin, edificat prin munca amadorura si...mult mai multa dragoste. Ce vrem de la viitor? Un bebe pe care o sa ne punem sa il asteptam. Dar nu stand cu mainile in san...

La multi ani pentru noi!

Oprescu ca si alternativa la Basescu. Hmmm...!

Primarul general al Capitalei a intrat acum cateva zile in cursa pentru Cotroceni, visand la repetarea scenariului Basescu de acum cinci ani. Majoritatea sustinatorilor sai (intre care unul dintre cei mai activi in mass-media si in blogosfera este Victor Ciutacu) il prezinta pe doctor ca pe alternativa mult visata la politica cel putin dubioasa dusa in ultimii ani de catre actualul presedinte.Insa reprezinta Sorin Oprescu o alternativa reala la Traian Basescu?

Analizand traiectoria politica a celor doi, eu inclin sa cred ca nu. Oprescu reprezinta acelasi sistem politic antedecembrist in care si-a format personalitatea si si-a deprins reflexele politice si Traian Basescu. Mai mult, a existat si un cursus honorum comun la cei doi. La un moment dat si unul si celalat au devenit voci distincte in cadrul partidelor din care au facut parte, refuzand corul activistilor docili.

Traian Basescu a reusit sa acapareze puterea in cadrul PD - ului, reusind sa il inlature pe liderul istoric al acestei formatiuni politice, Petre Roman. Sorin Oprescu a reusit sa rupa din PSD atunci cand a castigat primaria Bucurestilor, reusind sa isi fidelizeze o parte importanta din alegatorii traditionali ai acestui partid politic. Mai mult, Bucurestiul a constituit o halta importanta in cariera fiecaruia dintre cei doi. Basescu a obtinut doua mandate consecutive la Primaria Generala , Sorin Oprescu este doar la primul.

Tipologia electorului receptiv la discursul public al celor doi este una asemanatoare. Filonul principal care ii uneste pe acesti oameni este populismul adus la rang de metoda. Nu conteaza lipsa de substanta a discursului, conteaza doar clipa prezenta, dobandirea puterii prin orice mijloace. Categoric, politica romaneasca nu se afla in cea mai buna perioada a istoriei sale. Dar acesti doi oameni politici au dus populismul in cel mai inalt punct atins de catre acesta in ultimii douazeci de ani.

Oprescu nu inseamna altceva decat un Basescu incomplet. Incomplet, deoarece nu a reusit sa devina sef de partid si nu a reusit sa acceada la magistratura suprema in stat. Nu cred in alternativa Oprescu pentru ca ea nu exista.

Alternativa Crin Antonescu. Decenta intelectualului

Crin Antonescu reprezinta pentru foarte multi romani idealul de presedinte. Normal, decent, posedand un limbaj elevat, expresiv, Dl. Antonescu este candidatul asteptat de foarte mult timp de o tara saturata de oameni politici providentiali, in realitate toti acestia in frunte cu Actualul, nefiind decat niste caricaturi nereusite. Crin este normal, iar aceasta normalitate deranjeaza.


Zilele trecute citeam un editorial semnat in Evenimentul Zilei de catre Mircea Cartarescu. Da, acel Mircea Cartarescu. Consideratiile acestuia facute la adresa lui Crin este de natura sa il maguleasca pe candidatul PNL la prezidentiale. Scrie dl. Cartarescu: "Crin Antonescu e un om mult mai delicat şi mai decent decât ceilalţi trei, alături de care pare din alt film. E singurul care nu e deloc populist." Si aici chiar are dreptate.

Ma mira oarecum tonul lui Mircea Cartarescu. Parca regreta acest lucru. In fapt noua teorie imbratisata si colportata in spatiul public de catre intelectualii d-lui Basescu e aceea ca Romania nu este pregatita pentru un presedinte precum Crin Antonescu. Cu alte cuvinte anormalitatea sistemica promovata de catre actualul presedinte ar trebui sa continue pe motiv ca societatea romaneasca nu este suficient de matura pentru a accepta acest nou pattern.Mai sa fie! Care este unitatea de masura a maturizarii socio-politice a romanilor? S-a descoperit vreo formula de calcul in acest sens? Poate in laboratoarele Cotrocenilor? Nu cred.

Acest nou discurs este menit doar sa acopere vulnerabilitatile candidatului Traian Basescu. In 2004 acesta a ajuns presedinte cu ajutorul votului paturii educate din societatea romaneasca. Treptat, dl. Basescu si-a indepartat acest segment electoral datorita personalitatii sale tumultuoase si a neseriozitatii cu care a tratat, timp de cinci ani, problemele reale ale tarii.Marea majoritate a acestor dezamagiti au migrat catre Crin Antonescu.

Captarea acestor voturi l-ar putea trimite pe candidatul liberal in turul al doilea la prezidentiale. Iar din acest moment, cu dl. Antonescu ca si contracandidat, actualul presedinte pierde sigur. Ori demersul oamenilor din jurul d-lui Basescu este destinat preintampinarii acestei situatii. Oare aceasta tara chiar trebuie sa se afunde si mai mult in mocirla dupa 6 decembrie? Decenta imi spune ca nu.

Normalitatea este foarte aproape de noi. Sa ii dam o sansa.

Se afla Romania intr-o criza de sistem?

Intrebarea din titlu ar putea fi completata cu o alta:sau oamenii angajati in sistem sunt de o factura profesionala cel putin indoielnica? Intre aceste doua interogatii ar trebui sa incercam sa ne raspundem fiecare dintre noi. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi constata zilnic ca ceva nu merge in tara aceasta.


Sistemul politic din Romania (caci despre el discutam in primul rand) nu este unul radical deosebit in comparatie cu ceea ce se poarta acum in Europa. Avem cele trei puteri in stat relativ bine delimitate in plan teoretic, avem institutiile necesare aplicarii legilor tarii si indeosebi a Constitutiei. Atunci de ce nu functioneaza sistemul?

Pai eu vad lucrurile in felul urmator. Ca sa functioneze un aparat de stat are nevoie de trei lucruri esentiale: cadru legislativ adecvat, material uman de calitate si fonduri banesti. Ordinea enumerarii lor este una aleatorie, impoertanta lor neputand fi ierarhizata.Sistemul politic din Romania este populat de oameni fara repere morale foarte clare.

Nu este in intentia mea ideea de a generaliza aceasta idee la nivelul intregii clase politice. Nu. Sistemul - asa, greoi cum merge el - este facut sa functioneze de catre oamenii cu chemare pentru aceste functii. Dar nu putem trece cu vederea foarte usor faptul ca avem destui politicieni (parlamentari, primari, consilieri, etc) care sunt deja la al treilea partid schimbat.

Ori in nici o tara civilizata din Europa (apropo, d-le Berceanu, la Europa trebuie sa ne raportam noi, nu la Africa!) acest fenomen nu este atat de generalizat precum la noi. Din pacate am preluat in viata noastra politica post-decembrista tarele sistemului interbelic. Numai acolo aveam de-aface cu o adevarata migratie a primarilor sau a consilierilor catre partidul care a obtinut dreptul de a forma guvernul.Este absolut incredibil cum putem persista noi, romanii, in greseala.

In fapt noi ajungem sa consideram exceptia (greseala) ca pe o regula demna de urmat. Rezultatul il traim in fiecare zi.

Modelul politic Tariceanu

Se spune ca niciodata nu realizezi valoare reala a unei om politic decat atunci cand el nu mai ocupa functia care l-a facut celebru. Da, acesta este adevarul si in cazul lui Calin Tariceanu. Fostul premier al Romaniei, cel care a patronat boomul economic romanesc dintre anii 2005-2008 reprezinta in acest moment un punct de referinta in galeria premierilor romani din ultimii o suta cincizeci de ani. Cu siguranta ma veti intreba pe ce ma bazez?

Pai haideti sa vedem care au fost circumstantele in care a trebuit sa evolueze politic premierul Tariceanu si ce a realizat el in aceste conditii vitrege. Tariceanu a trebuit sa guverneze (sa "coabiteze" este expresia potrivita!) cu un presedinte inapt pentru functia suprema, fire conflictuala, incapabil de dialog, promotor convins al modelului "Belarus" in Romania. Se intitula presedinte-jucator. Hmmm!

Calin a trebuit sa guverneze cu un cabinet in care ministrii pedisti se subordonau exclusiv presedintelui si in nici un caz sefului lor direct. A trebuit sa faca o echilibristica extraordinara. Si a reusit. A mers pe sarma atat timp cat functia i-a impus acest lucru. Fie ca a fost vorba de relatia cu PD - ul "aliat", fie ca discutam despre modul in care guvernul minoritar PNL a reusit sa isi treaca prin Parlament legile necesare bunei guvernari a Statului cu ajutorul PSD, Tariceanu a reusit.

Si-a ales oamenii potriviti, capabili de a negocia cu oricine aproape orice. Aici discutam despre fler politic. Discutam despre acea insusire pe care doar marii oameni de stat o detin. Am avut privilegiul sa il cunosc personal pe Tariceanu in septembrie 2007 la Timisoara, cand inca eram membru PNL, cu prilejul lansarii Polului de Centru Dreapta. O constructie politica esuata doar datorita frictiunilor de neinteles care au avut loc in sanul PNTCD - ului, intre noi fie vorba.

Tariceanu avea capacitatea de a convinge. Acest lucru nu era vizibil in fata unui auditoriu foarte numeros, insa in discutiile personale era foarte convingator. M-am numarat si inca ma numar printre sustinatorii lui Crin Antonescu. L-am dorit pe Crin presedinte al PNL, il doresc acum presedinte al Romaniei. Insa acest fapt nu trebuie sa ne orbeasca si sa nu vedem meritele unor politicieni adevarati.Trecut-au anii, vorba poetului.

Ce avem acum? Avem o parodie de guvern condus de catre un grotesc Mini-Me, incapabil de a articula o strategie eficienta de iesire din criza.Patronul acestui guvern de incapabili se regaseste la Cotroceni. El este parte a acestui guvern .

Un fiasco; tineretul si politica mare

Privesc cu mare tristete modul de exprimare al politicienilor de pana in patruzeci de ani, oameni pe care ii consideram inca tineri, in politica romaneasca. Indiferent de partidele pentru care presteaza, indiferent de momentul intrarii lor pe aceasta scena, cu putine exceptii tinerii au dezamagit.

Au dezamagit in primul rand pentru faptul ca au acceptat prostitutia ca mod de avansare pe treptele ierarhiei de partid. Cand vorbesc de prostitutie fac referire la sensul larg al acestui cuvant; de la prostitutia intelectuala pana la prostitutia de ordin sexual. Si exemple in acest sens avem cu nemiluita.

Au dezamagit deoarece au acceptat compromisul cu un sistem de valori care a corupt generatii la rand. Daca pui un mar rosu intr-un cos de mere stricate intotdeauna marul rosu va fi acela care se va strica si in nici un caz fructele stricate nu se vor inrosi. Aceasta este doar o iluzie.Cazul Ridzi este expresia cea mai concludenta a actiunilor acestor daunatori tineri in politica din Romania.

Acestia, ajunsi in viata publica sub protectia unor patroni spirituali de o moralitate indoielnica, nu fac altceva decat sa perpetueze un sistem bolnav in care non-valorile ne sunt servite sub forma de exemple pozitive.

Ma simt trist cand vad care sunt persoanele tinere care au "reusit" in politica. Ma simt gol cand vad animale precum BOUreanu sau Ridzi vorbind. Raman mut cand vad ca EBA reprezinta tara mea in Parlamentul European. Peroratiile tinerei doamne Alma Anastase trezesc in mine doar sictirul.

Oare este reprezentat cu adevarat tineretul in viata politica? Sau este vorba doar de manipulare?

Scandalul Gica Popescu. Cine plateste decontul?

In ultima saptamana am asistat siderat la operatiunea de demolare a unui mit. Da, fostul jucator al Craiovei din anii '80, trecut si pe la Barcelona, unde a fost si capitan de echipa!, a devenit tinta unui atac concentrat lansat de catre cotidianul Adevarul. Nu cunoastem substratul acestei operatiuni, putem doar banui.

Cine profita de existenta acestui nou scandal in viata noastra publica? Pai sa ii luam pe rand. Guvernul, deoarece scapa de sustinuta campanie de presa impotriva ministrului Ridzi, atentia fiind acum indreptata asupra epopeii lui Gica Popescu. Probabil ca avem de-aface doar cu un moment de respiro pentru boculeti, deoarece suma delapidata de catre Monica Ridzi este mult prea mare pentru ca ziarele sa nu mai abordeze acest subiect pe viitor.

Al doilea mare profitor este chiar Federatia Romana de Fotbal, aflata sub presiune dupa ce institutile indrituite au facut publice ramificatiile cazului Penescu de la Arges. Florin Prunea, unul dintre membrii triumviratului care exercita controlul asupra FRF este direct acuzat in acest caz. Nu este deloc exclus ca insusi Mircea Sandu sa fi luat mita de la patronul lui FC Arges. In fapt acest scandal a aparut exact in momentul in care unele surse dadeau ca sigura implicarea sefului FRF in aceasta operatiune de luare de mita.

Acum as dori sa fac cateva consideratii asupra modului in care au actionat cei care au cercetat cazul Gica Popescu in arhivele CNSAS. Ma refer aici la dl. Mihai Bumbes de la Militia Spirituala. Dupa ce a gasit unele documente care ar atesta in opinia domniei sale colaborarea lui Gica cu organele Securitatii, acesta s-a grabit sa propuna materialul spre publicare in presa. Nu degeaba ci contracost.

Astfel ca voinicul nostru a organizat o minilicitatie pentru a vedea carui ziar va incredinta articolul pentru publicare. A castigat "Adevarul" (dar oare a castigat?). Dl. Bumbes a actionat precum un mercenar fara constiinta, fara sa realizeze faptul ca arunca o pata neagra asupra unei personalitati a sportului romanesc. Asa-zisele note informative ale lui Gica (daca ele chiar au fost scrise de catre Gica!) sunt insignifiante fata de ce exista in arhive! Si o spune cineva care a avut ocazia de a arunca un ochi asupra a ce exista in aceste arhive.

OK, poate ca Adevarul isi va cere public scuze fata de dl. Popescu. Dar cum va ramane cu prejudiciul de imagine? Cine va plati pentru acesta?