Am inceput sa recitesc, dupa mai multi ani, opera unui mare ganditor roman: Nicolae Steinhardt. Scurtul concediu petrecut fara griji pe plajele din Muntenegru, mi-a prilejuit sa il redescoper pe acest roman adevarat, incepand a percepe tot mai acut realismul ideilor sale. Pune Steinhardt in gura personajului real Manole din "Jurnalul Fericirii" - numele sub care ni-l face acesta cunoscut pe Emanuel Neuman - descrierea celor trei mari probleme cu care se confrunta societatile moderne: invazia verticală a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi“.
Eu zic ca aici, in acest fragment, Steinhardt surprinde aproape chirurgical realitatea imunda in care se scalda Romania noastra. Absolut genial.
