Reagan versus Obama sau distanta dintre fermitate si complacere

Ca Statele Unite are la aceasta ora un presedinte slab, mult prea flexibil (scuze pentru acest eufemism, altul mai bland nu am gasit, l-au folosit deja si altii) este deja de domeniul evidentei. Obama este genul de conducator care incearca sa gestioneze cat mai corect crizele la originea carora se afla chiar el sau, mai bine spus, incapacitatea lui vizibila de a se comporta ca un presedinte al Statelor Unite ale Americii. Faptul ca Putin a declansat un veritabil program de refacere a Uniunii Sovietice nu pare al afecta foarte tare pe cel care, in mod cu totul ciudat, este astazi seful celei mai puternice armate din lume. Multi isi pun intrebarea fireasca oare cum ar fi reactionat un presedinte adevarat la provocarile Rusiei? Mai jos va redau discursul lui Ronald Reagan in fata natiunii americane, dupa ce Uniunea Sovietica a atacat si doborat avionul sud-coreean Boeing 747 cu indicativul de zbor KAL007. Este mai lung, va rog sa aveti rabdare si sa il urmariti pana la capat. Iata-l:

 

Ce constatam? In primul rand fermitatea discursului si al termenilor folositi. Actul savarsit de catre rusi este denuntat ca fiind brutal, callous (dur), si heinous act (atroce) a barbaric act (barbar)  a terrorist act (terorist). Si tot despre rusi el spune  the Russians so flagrantly lie. In al doilea rand observam empatia degajata in legatura cu victimele si rudele acestora. Reagan stie sa mearga catre sufletul acestora, atat pentru ai mangaia cat si pentru a le promite razbunarea mortilor si pedepsirea vinovatilor. Stim apoi ce a urmat. Accelerarea Initiativei de Aparare Strategica, lansata deja in martie 1983 si implozia URSS pe fondul pierderii ritmului de dezvoltare militara impus de catre americani.

 

Ce ne rezerva zilele noastre? Pai rusii se distreaza prin estul Ucrainei, tragand cu ditamai rachetele sol-aer impotriva zborurilor de linie civile. Victima a fost zborul MH17 al companiei aeriene nationale din Malayesia.Numarul victimelor? Mai mare decat cel din cazul KAL007, mai exact 298 de persoane de mai multe nationalitati, predominant olandezi. Cum reactioneaza cel botezat de catre Allen West  Barack Hussein “Flexibility” Obama?  Iata mai jos o mostra.

 

 

Obama constata atentatul si spune si el cea ce este de domeniul evidentei; racheta a fost trasa de pe teritoriul controlat de separatistii ghidati de la Moscova. Nimic din fermitatea sau empatia lui Reagan! Un fin constatator acest domn Obama! Regresul leadersipului american este unul evident. Poate ca ar trebui sa ne punem intrebari legate de angajamentul real al Americii vizavi de aliatii sai. Polonezii au inceput deja sa isi faca griji. Acest tip de discurs sustinut de asemenea personaje nu pot sa ii linisteasca pe aliatii est-europeni ai SUA.

Şi totuşi băgăm şi noi puţină raţiune?

Îmbătător pentru unii succesul mediatic obţinut de catre presedintele Traian Basescu in fata "repetentilor'' Victor Ponta si Ioana Petrescu in cadrul asa-ziselor consultari care au avut loc la Palatul Cotroceni. Si asa stau lucrurile; cei doi reprezentanti ai Executivului s-au prezentat lamentabil la intalnirea cu batranul matelot. In toata perioada premergatoare intalnirii de luni, presedintele si-a exprimat in mai toate ocaziile ingrijorarea in legatura cu sursele de finantare a deficitului rezultat in urma reajustarii in minus a CAS cu cinci puncte procentuale. Ca atare politicianul Victor Ponta si numerosii sai consilieri trebuiau sa se considere avizati de cea ce se va intampla acolo.

 

Cu toate acestea cei doi au fost aruncati in dealul Cotrocenilor doar cu niste fituici ponosite, cuprinzand cel mult niste deziderate, idei generoase si nici macar un raspuns concret. De ce? Este de discutat daca candidatura lui Ponta la prezidentiale este privita favorabil macar de majoritatea pesedistilor cu greutate, dar aici este deja o alta poveste. Ce a rezultat s-a vazut limpede la mai toate televiziunile de stiri. Am avut parte de o executie in fata camerelor de luat vederi (Dublu viol cu perversiuni la Cotroceni, dupa cum plastic se exprima Cristian Tudor Popescu intr-un editorial care deja a facut inconjurul webului romanesc), Ponta si Petrescu devenind saci de box pentru animalul politic Basescu.

 

Daca Victor Ponta poarta intreaga responsabilitate a acestui fiasco de imagine, presa romanesca - la unison cu Traian Basescu -  nu s-a putut abtine sa nu dea cu sete si in tanara ministru Ioana Petrescu, absolventă de Harvard. De ce? Pai tocmai asta cu Harvardul i-a facut belitii imbatraniti in rele din spatiul public sa vada rosu in fata ochilor. Mai putin si se punea semnul egal intre Spiru Haret si Ivy League!  Harvyţa - dupa expresia aceluiasi CTP - a fost 'facuta" de marinar. Uau, ce tari mai suntem! Tu-ti dai seama? Capitanul de nava stie mai multa economie decat absolventa prestigioasei universitati americane! Tin sa ii dezamagesc pe acesti infierbantati. M-am uitat si eu peste CV - ul public al ministrului Petrescu si ce am vazut acolo nu seamana deloc cu cariera unei piloase. Va invit sa va aruncati o privire aici si sa trageti voi concluziile de rigoare.

 

Vorbim totusi de o absolventa de doctorat la Harvard cu o teza care trateaza interactiunea dintre impozite si relatiile internationale. In contextul guvernoratului exercitat asupra tarii noastre de catre FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana oare ce ministru ar cunoaste mai in amanunt situatia? Martin Feldstein, cel care i-a condus lucrarea de doctorat nu este altul decat unul dintre autorii asa-zisului Feldstein–Horioka puzzle , teorie macroeconomica care trateaza relatia dintre climatul politico-economic, rata profitabilitatii si investitiile directe. Cu siguranta ca atat de guresii nostrii comentatori nu s-au sinchisit nici macar sa isi arunce un ochi pe backgroundul profesional al Harvarditei (expresia altui "inteligent" din presa romanesca). E mai simplu să împroşti cu scârnă, poate chiar si mai rentabil. Ratingul, bata-l vina!

 

Probabil ca Ponta ar trebui sa isi concedieze consilierul care a gandit acest format pentru intalnirea de la Cotroceni. Imaginea premierului capata deja accente negative si aceasta in contextul in care ne regasim iata, in perioade de precampanie electorala pentru alegerile prezidentiale din noiembrie. Imaginea de mai sus (sursa ei, aici) cu un premier buimac care numara paianjenii uitati pe tavan de catre femeile de serviciu de la Cotroceni, a facut deja inconjurul presei. Si nu este bine pentru candidatul Ponta.

România intre politici economice solide si politicianism platonic

Intr-un comunicat de presa emis azi, 2 iulie, Federatia Patronatului Roman isi exprima direct, fara perdea, preocuparea vizavi de clivajul format intre mediul de afaceri si lumea politica. Citand exact din acest document, exprimarea fara echivoc suna asa: Membrii Federaţiei Patronatul Român, întruniţi la sfârşitul săptămânii trecute, la Sibiu, şi-au arătat îngrijorarea faţă de falia creată, în ultimii ani, între mediul de afaceri şi clasa politica, considerând necesară o mai mare atenţie în acordarea de credit unor politicieni care, ulterior, se dovedesc nu doar incapabili de a duce ţara spre progres, ci chiar potrivnici unor măsuri care să repornească motoarele economiei.

Dinamica dezvoltării tehnologice, competiția internațională severă, mobilitatea forței de muncă având drept consecință pierderea celor mai bine calificați angajați sunt provocări la care mediul de afaceri din România nu poate răspunde singur ci doar în parteneriat cu administrația. Comunicatul in sine este unul destul de generos in cea ce priveste temele de reflectie la de care ar trebui sa tina seama politicienii. Fara a da nume, fara a periodiza exact, fara a face apologia unui partid si reclama negativa altuia, Patronatul identifica ca una dintre principalele tare ale mediului politic lipsa de responsabilitate în modul de gestionare a vieții de pe scena politică. Ca acest fapt este unul real mi-a confirmat-o o intamplare la care am asistat intr-una dintre aceste ultime zile. Unui agent economic de pe raza comunei noastre Sinandrei, extrem de bine infipt in cadrul comunitatii, punand practic pe harta atractiilor regionale satul in care isi desfasoara activitatea , prin diferite manifestari cultural-sportive, i s-a refuzat dezvoltarea aproape exclusiv datorita unor umori si adversitati de ordin personal.

In contextul unei depresiuni economice care pare ca nu mai are sfarsit, a contractiei fondurilor de investitii/dezvoltare, orice comunitate locala ar trebui sa puna accentul pe crearea unui mediu de afaceri cat mai atractiv pentru posibilii investitori. Este o lectie de baza pe care unii si-au insusit-o, rezultand de aici o dezvoltare fara precedent a acelor localitati, pe cand altii, tributari unui mod prea simplist de a privi lucrurile, nu reusesc sa mentina nici macar investitiile existente. Micile victorii de ordin personal poate ca reusesc sa gadile orgoliile exacerbate dar in termeni reali acestea nu pot produce decat pierderi. Asociatiile patronale nu mai inseamna demult doar o chestiune de apartenenta. Informatiile circula iar eticheta de mediu de afaceri ostil va fi una foarte dificil de inlaturat.