luni, 16 martie 2015

Cu mâinile curate în România?

Înşiruire amalgamată: Italia, 1992, Mani Pulite, Mario Chiesa, Giani de Michelis, Bettino Craxi, Antonio di Pietro, 10%, şpagă, Sergio Moroni, sinucideri, condamnări, Tangentopoli, Eni, Gabriele Cagliari, Raul Gardini, PSI, sinucideri,Italia...Şi un adevăr mare cât Vezuviul rostit de unul dintre cei vizaţi de ancheta Mani Pulite, e vorba de Bettino Craxi (foto dreapta):
 
Trebuie spus ca mare parte a finantarii politice este ilicita sau ilegala. Partidele si cei ce se sprijina pe aparatul de partid, pe propaganda, pe activitati promotionale si asociationale au recurs sau recurg la surse aditionale de finantare ilegala. Daca acestora li se atribuie un caracter penal, atunci se poate spune ca mare parte a sistemului politic are un caracter penal. Nu cred sa existe cineva care sa fi avut in responsabilitatea sa o organizatie majora si care sa infirme afirmatiile anterioare, caci – mai devreme sau mai tarziu – faptele il vor contrazice.
 
Valabil în proporţie de 100% şi în cazul României din zilele noastre. Atunci, în Italia, datorită scârbei stârnite în rândurile electorilor de prezentarea în public a acesor fapte, a transparenţei aproape totale de care a dat dovadă Antonio di Pietro, a apărut omul politic gregar, antisistem, împreună cu partidul care i-au trimis în concediu pentru ani buni pe socialiştii, comuniştii şi creştin-democraţii italieni; Silvio Berlusconi şi Forza Italia. Cancerul care macină politica românească, intuit de Craxi în cazul Italiei anilor 90 îl reprezintă sistemul de finanţare a partidelor şi formaţiunilor politice.
 
Apropo, ştiţi de la ce sumă a pornit întrega afacere Mani Pulite în Italia? Insignifiantă, undeva la aproximativ 3500 de dolari.  Totul a pornit de la un nene pe nume Mario Chiesa care era directorul sanatoriului "Pio Albergo Trivulzio" din Milano si unul din cei mai importanti membri la nivel local ai Partidului Socialist Italian. Acesta cerea un paraîndărăt de 10 procente din valoarea fiecărui contract încheiat cu furnizorii de către sanatoriul lui. Cade într-o cursă întinsă de un tânăr procuror, Antonio di Pietro, fiind surprins exact în momentul în care băga în buzunar suma de 7 milioane de lire italiene. Un mizilic faţă de sumele astronomice care se regăsesc în referatele procurorilor DNA din ţara noastră. Antonio di Pietro va deveni, in mai putin de un an, un erou national in lupta impotriva coruptiei.

Dacă se va respecta tiparul - şi dat fiind sursa comună de inspiraţie precum şi mimetismul caracteristic societăţii româneşti post-1989 faţă de fenomenele consumate deja în alte spaţii geografice, el se va respecta -  rămâne de urmărit doar care vor fi beneficiarii majori ai reaşezării placilor tectonice din politica noastră internă. Avantaje vor avea partidele şi politicienii antisistem, cei care nu trebuie să respecte reguli şi cutume, cei care vor avea posibilitatea de a se folosi de toate mijloacele pentru a accede la putere, mergând chiar până în extremele politicii tradiţionale. Şi nu este deloc bine!