joi, 25 noiembrie 2021

Republica Partidocratică România

La nivel politic apele s-au despărțit în România între Vechi (PNL, PSD și UDMR) și Nou (AUR și USR). Falia principală o constituie guvernarea. Toleranța sistemului clasicizat (în rău) românesc față de nou, de alteritate, tinde către zero. Nici o surpriză, acest domeniu este totalmente nereformabil în condițiile actuale. Generațiile de oameni politici maturizați după 1990 sunt  - într-o covârșitoare majoritate - doar niște fripturisti fără nici o pojghiță profesională: lipitori de afișe apoi o școală sau o academie de pripas (Academia SRI sau SNSPA) iar ulterior deputat, senator, ministru sau secretar de stat. 

Teoria dialecticii lui Hegel, a celor trei faze - teză, antiteză, sinteză - e neaplicabilă "omului bolnav" care este politicianismul veros românesc. Guvernările de la noi nu au un fundament ideologic ci ele sunt doar expresiile politice a spiritului de gașcă, cu privire directă și cu mâinile lung întinse către resursele statului. Sistemul rotativei guvernamentale - care a fost unul atât de iubit și de apreciat în regatul României (dar atât de păgubos până la urmă!), și care are un fan declarat în persoană lui Klaus Iohannis - este unul ermetizat în fața a tot ceea ce înseamnă noutate. Din enunțul lui Hegel avem doar primele două elemente, teza și antiteză. "Sinteza" reprezintă cel mult o revista de cultură şi gândire strategică înființată de Vasile Dincu. Și atât.

Ori acest lucru nu poate conduce decât la plafonare și, mai apoi, la regres. Karl Popper considera partidele că fiind o moștenire a totalitarismului: caută ideologii, limitează din libertatea actorilor politici și uniformizează opinii. El a emis și ideea suprimării sistemului partidist, dar dintr-o cu totul altă perspectiva decât una dictatorială.

România nu mai este de mult o democrație ci, în sensul cel mai strict, ea a devenit o partidocrație. Partidul/partidele mainstream (sau legitimatia de membru) sunt totul. Rezultatele le putem vedea zilnic.

miercuri, 17 noiembrie 2021

PSD, imaginea perfecta a disonantei cognitive

În anii '50 ai secolului trecut profesorul Leon Festinger de la Universitatea Stanford a enunțat teoria disonanței cognitive. El spunea că atunci când atitudinile intră în conflict cu acțiuni, credințe sau alte atitudini, simţim un disconfort psihologic. Astfel suntem motivați să încercăm să ne schimbăm fie atitudinea, fie semnificaţia evenimentului cu care intră în conflict.

Daca PSD îl va repune premier pe Cîțu prin voturile propriilor parlamentari atunci actuală conducere a partidului ar trebui să frecventeze o clinică de paihiatrie. Pe lângă dovadă clară de arierație, aici se mai poate discuta și de persistența sindromului pompierului piroman.

În primăvara lui 2020 băieții lui Marsel au demis prin moțiune de cenzură guvernul Orban pentru ca, după câteva săptămâni doar! - să-l repună premier. Ultima ispravă a partidului a reprezentat-o înlăturarea din funcția de premier a lui Florin Cîțu, eveniment aprobat de majoritatea românilor. Acum se discută foarte serios despre revenirea lui la Palatul Victoria. Cu voturile PSD!

PS: de la PNL nu ai la ce să te aștepți. Așa sunt ei, un PSD mai mic și mult mai prost. Dar extraordinar de hrăpăreț.

Credit foto: G4Media