De multe ori luăm în derâdere însuşirile fundamentale pe care ar trebui să le probeze personalităţile publice cu putere de influenţare a propriilor noastre vieţi însă exemplele ne arată că schimbările în bine sunt apanajul oamenilor puternici şi generoşi. Curajul şi determinarea sunt doar două dintre aceste caracteristici la care fac referire. Nu poate exista schimbare în bine într-o ţară în care minciuna, arivismul, fundluntrismul (da, e vorba de cei care îşi ţin poponeţul în două luntrii, imparţiali ca tot românul!), sau teama de a face lucruri bune sunt însuşirile dominante.
În exercitarea unei funcţii publice contează mult imaginea pe care o impui despre propria persoană, modul în care eşti perceput de cei asupra cărora se presupune că exerciţi o formă de influenţă, formală sau informală. Determinarea se poate citi atât în gestică cât şi în formulele de adresare. Să vă dau un exemplu, simplu, de duminică. Cel de-al şaptelea preşedinte american Andrew Jackson (mandate între anii 1829–1837) a fost unul dintre locatarii de la Casa Albă care şi-a pus amprenta personală pe dezvoltarea ulterioară a uniunii americane. Om integru, îl regăsim în anul 1798 în postura de judecător de pace într-un târguşor din Tennesee, Jonesboro. În timpul unei audieri, atenţia îi este distrasă de zgomote venite din stradă. Un oarecare Russel Bean făcea scandal în faţa tribunalului, înjurând lumea şi ameninţând cu pistolul. Judecătorul Jackson îl cheamă pe şerif şi îi pune în vedere să îl liniştească pe recalcitrant. Acesta iese pe uşa după care revine şi îi comunică judecătorului că Bean este mult prea nervos şi că el nu vrea să moară. Dacă nu reuşeşti singur, atunci mai ia câţiva oameni cu tine, îi spune Jackson. Dar nici unul dintre ajutoarele de serif nu doreşte să se pună cu nebunul din stradă.
Şerifule, pentru că nu poţi să dai ascultare ordinelor mele, predă-mi mie funcţia ta, îi cere Jackson. După ce a încercat să îl facă să se răzgândească, şeriful a acceptat în final să-i încredinţeze viitorului preşedinte sarcina de a restabili ordinea. În strada Bean ameninţa că va omorâ pe oricine îi va sta în cale. În acest moment apare Jackson care îşi scoate şi el pistolul, urlând la Bean: Acum, neam de traistă, te predai sau îţi zbor creierii pe loc! În engleză replica suna aşa: Surrender you infernal villain, this very instant, or I'll blow you through! Certăreţul violent l-a privit lung pe Jackson, a cântărit situaţia şi ...s-a predat! Mai târziu Russel Bean a fost întrebat de a cedat în faţa judecătorului din moment ce nu îi fusese teamă de şerif şi de ajutoarele sale. E simplu, a răspuns el. Atunci când l-am văzut pe Jackson îndreptându-se către mine şi l-am privit în ochi mi-am dat seama că va trage. Nimeni din mulţime nu avea această privire. Şi atunci mi-am spus: Tăicuţă, e timpul să o laşi mai moale că ăsta te împuşcă!
Tăria de caracter, determinarea, curajul, toate aceste însuşiri înăscute sau dobândite, au un rol deosebit în modelarea unei personalităţi demne a exercita un mandat public. Din nefericire trăim timpurile în care până şi Principele lui Machiavelli este doar un biet depăşit.
Sursă foto: www.picturehistory.com
