Prea puţini sunt cei care au luat în considerare un fapt esenţial în opinia mea, în articularea viitoarelor majorităţi electorale din anul 2016; Legea alegerilor locale a fost adoptata, luni, 20 aprilie, de senatori, principala prevedere fiind aceea ca primarii vor fi alesi intr-un tur. Legea alegerilor locale a fost adoptata cu 114 voturi pentru, 3 impotriva si 4 abtineri, iar potrivit proiectului de lege, presedintii consiilior judetene vor fi alesi indirect prin vot secret al consilierilor judeteni, cu majoritate simpla. Legea mai prevede ca toate candidaturile vor trebui sa fie insotite de liste de sustinatori de minimum 1% din numarul total al alegatorilor, iar in cazul in care consilierii parasesc partidele pe listele carora au candidat, prefectii vor fi cei care vor constata incetarea mandatului si nu prin votul consilierilor, ca pana acum.
Proiectul care modifica trei legi, si anume legea alegerilor locale, administratiei locale si statutul alesilor locali, a fost adoptat in forma stabilita de Comisia de cod electoral si urmeaza sa intre in dezbaterea Camerei Deputatilor. Cu toate că forul legislativ decizional în această speţă este camera inferioară a Parlamentului, semnalul este unul deosebit de important în vederea strategiei pe care o vor adopta cei care se vor înscrie în competiţia de anul viitor. În mod clar avem de-a face cu perpetuarea unei filosofii care vizează formarea unei rotative guvernamentale bazată pe două mari blocuri politice şi, eventual încă două formaţiuni politice marginale ca şi forţă, dintre care una este UDMR. Poziţiile PSD si PNL se contopesc atunci când vine vorba de excluderea opţiunii numărul trei din mentalul alegătorului român, fapt ce va împieta asupra imaginii de ansamblu a şchioapei democraţii participative româneşti.
Alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin contravine total pricipiilor acestui tip de democraţie, deoarece cei alesi în acest mod nu au nici măcar legitimitatea votului valabil exprimat de cei care au catadixit să se prezinte la urne. Astfel, în localităţile unde competiţia va fi una strânsă, o să avem situaţii în care primari de oraşe sau comune să se bucure efectiv de votul a 10-15% din totalul locuitorilor cu drept de vot. Ori, la anul în condiţiile umflării PNL prin efectul Iohannis, ţinând cont de ponderea deţinută actualmente de către PSD în administraţia locală şi de apariţia previzibilă a unei a treia forţe, între UDMR şi PSD/PNL (nu de forţa PSD/PNL, dar capabilă de surprize) vom avea alegeri cu rezultate foarte strânse. Este o situaţie absolut hilară într-o democraţie consolidată, precum cea pe care statul român o revendică, ca reprezentativitatea să fie ultima chestiune la care cei care au alcătuit această lege să se gândească.
Totuşi, se pare că acestea vor fi regulile jocului şi în funcţie de ele trebuiesc articulate strategiile electorale. Veţi spune că, în cea ce priveşte alegerea primarilor, nu s-a schimbat nimic vizavi de alegerile din anul 2012. Ba da, s-au schimbat multe. În primul rând nu mai există mareea numită USL. Dacă în 2012 Uniunea Social-Liberală pleca de la 45% intenţie de vot reală in condiţiile refluxului de imagine înregistrat de Traian Băsescu, anul viitor lucrurile vor fi întrucâtva mai aşezate. Chiar şi în situaţia unui joc în doi, competitorii vor trebui să aibe abordări mult mai profunde decât cele de până acum. Să nu ne amăgim, în 2012 nimeni nu prea ştia cu ce se mănâncă o campanie electorală pentru alegerea primarului dintr-un singur tur de alegeri. Fiind implicat atunci în campanie, imi aduc aminte că au existat cazuri în care oamenii ne spuneau că în primul tur îl votează pe X sau Y deoarece ii este rudă sau prieten apropiat, dar turul al doilea negreşit îl vor vota pe candidatul nostru de atunci.
Aceasta este realitatea de la care trebuie să pornească oricine se va înscrie în cursa electorală. Principiul conform căruia câştigătorul ia totul trebuie sa îi facă pe candidaţi să înţeleagă necesitatea unor construcţii politice locale reale, care la momentul votului să îl propulseze ca principal candidat la fotoliul de edil al unui oraş/comună. Avantajul este timpul. Dacă la alegerile de până în 2012 negocierile trebuiau susţinute în ritm alert, între cele două tururi de scrutin, acum, cine îşi doreşte să câştige are o perioadă mai mare pentru negocieri, poate aloca mai multă atenţie formării unei garnituri căt mai puternice de candidaţi la funcţiile de consilieri locali care să îi confere vizibiliate şi legitimitate la toate nivelurile comunităţii locale.
În rest, ca şi prevederi generale, noua lege menţine pragul electoral la 5% şi introduce obligativitatea listelor de susţinători şi pentru candidaţii de partid. Până acum doar candidaţilor independenţi li se cereau liste de semnături pentru susţinere, deoarece se considera ca partidele şi formaţiunile politice şi-au dovedit relevanţa în momentul înregistrarii la tribunal.
