Născuți aici, trăind în Sînandrei, ne-am obisnuit cu o anumită imagine a localitații noastre, schimbabilă, dar nu în salturi foarte accentuate. În zilele noastre totul pare foarte pasnic aici, însă situația nu a stat întotdeauna la fel. Spre exemplu sunt destul de convins de faptul că nu foarte mulți dintre noi cunoaștem un amănunt cel puțin interesant din istoria Sînandreiului: în timpul desfășurării Primului Război Mondial in localitatea noastră a funcționat una dintre cele două baze ale dirijabilelor amplasate de germani în regiunea balcanică. Cea de a doua se regasea în localitatea Jamboli din Bulgaria. Baza de la Sînandrei a fost construită în fața cladirii gării, pe direcția Dudeștii Noi și a funcționat intre noiembrie 1915 - aprilie 1917, fiind dotată cu staţie radio, fabrică care producea hidrogen şi ateliere pentru reparaţii şi întreţinere.
La 8 noiembrie 1915 de la Sînandrei a plecat un zeppelin model LZ-81, care a transportat la Sofia delegaţia condusă de prinţul de Mecklenburg, care a semnat declaraţia în urma căreia Bulgaria a intrat în război de partea Germaniei, împotriva Antantei. Când mai mergem în concediu cu mașina în Grecia, să ne oprim puțin la Salonic si să ne amintim ca acest oraș a fost bombardat, începând cu data de 31 ianuarie 1916, de dirijabile plecate din localitatea noastră. După ce trupele franceze şi engleze au debarcat la Salonic, acest oraş a fost bombardat de dirijabile plecate de la Sînandrei şi Jamboli.
Primul din cele trei raiduri conduse de Ernst Scherzer a fost în 31 ianuarie/1 februarie, când au fost aruncate 2 000 kg de bombe cu distrugeri semnificative (inclusiv un depozit al băncii), urmat fiind de cel din 17/18 martie, existând cărţi poştale ale clădirilor distruse. Primul atac a însemnat 18 ore de menţinere în aer şi parcurgerea a cca 1 500 km. În 5 mai, un LZ 85, condus de Scherzer a fost atins de lovitura pornită de la un tun antiaerian şi s-a prăbuşit, cu toate eforturile celor 12 membri ai echipajului, în mlaştina de la gurile râului Vardar, tot personalul de la bord fiind luat ostatic. Membrii echipajului au fost descoperiţi de cavaleria franceză, după ce au incendiat dirijabilul (o flacără imensă, într-o noapte fără lună), pentru ca Zeppelin-ul să nu poată fi studiat. În goana după obţinerea unei bucăţi din aparat, un ofiţer canadian s-a înecat. Epava a fost transportată cu barje la Salonic, trofeul devenind o mare atracţie turistică. Partea din faţă a scheletului se păstrează la Muzeul Războiului din Paris. Cateva detalii despre aparatul care a zburat prima dată la 12 septembrie 1915: diametru - 18,70 metri, volum - 31 900 mc, utilare - 4 motoare Maybach, viteza maximă - 27 metri/secundă. (amanunte aici)
Tot de la Sînandrei au plecat zeppelinurile tip LZ-86 care au bombardat Bucureştiul şi Ploieştiul (28 august - 4 septembrie 1916), - unele fiind atinse de loviturile tunurilor antiaeriene şi demontate la Sânandrei - iar mai apoi Chişinăul (cu LZ 97), Valona (Albania), Brindisi, Odessa şi Iaşi (cu LZ 101). Putem concluziona ca baza de dirijabile de la Sînandrei a avut un caracter strategic pentru Germania imperială, importanța ei fiind comparabilă cu cea a bazei aeriene americane de la Aviano, Italia, prin intermediul careia Statele Unite exercită controlul flancului sud-estic al NATO.
În anii '80, cînd părinții noștrii erau obligați să muncească terenurile agricole ale CAP - ului, pe sola aflată în fața clădirii Statiei CFR din Sînandrei încă se mai regaseau resturi materiale ale acestei baze. Dar aceasta este deja istorie...
