joi, 30 martie 2017

Sistemul "reacţionar" şi Băsescu cel neprihănit

De destul de multă vreme se discută în spaţiul public depre existenţa unei reţele formată din anumite instituţii ale Statului cu o putere formală/informală, a unor surse de putere informală adiţionale sau concurente cu cele statale şi a ambasadelor statelor aflate în relaţii de forţă cu puterea de la Bucureşti. Cu un termen generic i s-a spus sistem. Agenda zilei în România este inundată cu evenimentele care au ca sursă de inspiraţie sau de propagare tocmai acest sistem. Aceasta este o realitate, fie că ne convine sau nu. Ne putem obişnui cu ideea (cum facem cei mai mulţi dintre noi) sau o putem repudia (cum fac puţini) cu riscul de a părea ridicoli uneori.

Ultimul mare luptător apărut în lupta contra sistemului este fostul preşedinte al României, Traian Băsescu. Evenimentul în sine ar fi unul spectaculos dacă n-ar fi marcat de patina ridicolului. Acest sistem a căpătat forma finală chiar în timpul mandatelor prezidenţiale ale d-lui Băsescu, între anii 2005-2014. Fostul preşedinte şi-a datorat longevitatea în funcţie tocmai acestei încrengături ciudate de interese, cărora supravieţuirea politică a tristului personaj i-a convenit. Un om slab (Băsescu a fost un politician slab, timpul va dovedi asta) este un om controlabil. Marea greşeală a fostului matelot a fost aceea de a se considera un fel de tătuc al sistemului, iniţiatorul, controlorul  şi stăpânul său, când, în realitate, condiţia lui reală a fost aceea de preşedinte contemporan cu jocul final, cel în care puterea nu mai înseamnă votul popular ci voinţa păpuşarilor, cei corect intuiţi de către Octavian Paler în ultimii ani ai vieţii lui. Dispensabil, de înlocuit, unul dintre cei mulţi posibili idioţi utili.

Este ridicol azi să-l vezi pe fostul mascul Alfa al politicii dâmboviţene, cel care se considera făcătorul de jocuri în Europa de Sud-Est, cum vede în CEDO  singura şansă de a scăpa de o justiţie pe care, acum, o consideră incorectă. Doar că procurorii sunt aceeaşi, în frunte cu d-na Kovesi, cei care sub mandatele sale prezidenţiale i-au târât pe adversarii săi politici în malaxorul telejustiţiei. Ce mai contează că fostul primar Chiliman este achitat? Cariera sa politică este terminată. Românii nu mai aşteaptă sentinţa finala a completului de judecată; le ajung acuzaţiile iniţiale ale procurorilor grefate, poate, pe un mandat de arestare de 24 de ore. Vinovăţia este clară, mama lor de corupţi! Setea de dreptate a oamenilor este speculată în direcţia anihilării tuturor acelora care ar mai avea ceva de spus. 

Atunci când vedem neghiobi ajunşi prin funcţii şi demnităţi publice, incapabili de a articula o frază coerentă, să ne amintim şi de cei acuzaţi de diverse fapte, niciodată dovedite, dar a căror carieră s-a frânt sub imperiul dorinţei de pedepsire a celor corupţi. Traian Băsescu pare un personaj desprins dintr-o tragedie antică grecească. Autoconsideratul patron al sistemului, cel care a avut doar cuvinte de laudă la adresa instituţiilor de forţă atâta timp cât victimele erau reprezentate de către adversarii săi politici, şi-a modificat radical opinia acum, când propria familie (aici o includ şi pe Elena Udrea) este vizată de mai multe anchete anticorupţie. 

Vae victis - ar spune anticul gal Brennus.