Alegerile prezidentiale americane au aratat inca o data ca showul, expunerea mediatica, si entertainementul politic sunt vandabile si (sau mai ales)peste Ocean. Barack Hussein Obama continua la Casa Alba, cu un mandat reinnoit de catre americani. Insa cel de-al 44 – lea presedinte American si-a aratat limitele in trecutii patru ani prezidentiali. Pana la un moment-dat alegerea americanilor ne pare ilogica. Cel nascut nu se stie unde, a impus Americii o politica externa peste masura de prudenta, in umbra acestei atitudini dezvoltandu-se influenta globala a Chinei si renasterea militara a Rusiei lui Putin.
Racirea relatiilor aproape fratesti care existau pe triunghiul Washington-Londra-Tel Aviv este tot meritul lui Obama. Insistenta cu care a cultivat relatia cu Franta lui Sarkozy apare ca fiind cel putin ciudata. Nu poti trece in plan secund Marea Britanie sau Israelul in favoarea unei tari care musteste de anti-americanism. In plan intern planurile privind relansarea economiei americane raman inca bine ferecate in seifurile Administratiei democrate, toate deciziile politice in plan economic bazandu-se mai degraba pe expediente de moment. Si atunci, totusi, de ce l-au preferat americanii pe Obama in dauna lui Mitt Romney?
Cu toate stangaciile aratate in campania prezidentiala din acest an, prezumtivul vicepresedinte al lui Romney, Paul Ryan, pare sa fie adevaratul pariu al GOP pentru 2016. Probabil ca el ii va reprezenta pe republicani peste patru ani. Intre timp insa, America va mai petrece un mandat cu hawaiianul-kenyanul Hussein. S-ar putea insa ca in 2016 Statele Unite sa nu mai insemne cea ce ele ne apar ca fiind azi. O lume policentrista nu va mai garanta intaietatea Americii.
