La Multi Ani, prieteni!

2013 - bilanțul unui an economic greu. Ce va fi in 2014?

În ciuda împopoțonărilor triumfaliste la care au apelat mai toate guvernările postdecembriste, indiferent de coloratura lor politică, anul 2013 a fost un an extrem de greu. Și aici fac referire în primul rând la domeniul economic, cel de care depinde în mod indirect și pacea socială atât de dorită într-o societate normală. Cu toate că țintele enunțate de guvern la început de an sunt destul de apropiate de cifrele comunicate de către cei care se ocupă cu statisticile, modul în care au obținute aceste rezultate lasă loc de multă îngrijorare.

 

Piciorul așezat temeinic pe gâtul economiei românesti de catre guvernanți ar putea să facă din aceste rezultate doar o victorie a la Pyrrhus și nimic mai mult, rezultate bune doar pentru statistici. Restrângerea deducerilor de cheltuieli pentru agentii economici (în fapt avem de-a face cu o cvasianulare a lor) a facut ca marea majoritate a afacerilor să se regasească cu un picior în groapă. Funcționarea societăților comerciale doar pe linii de creditare oferite (inca) de banci nu poate sa dureze o vesnicie. Alimentarea bugetului unui stat flămând și mult prea cheltuitor, prin uciderea unor bussinesuri, multiplele expediente financiare la care se apeleaza, luarea la tinta a intreprinzatorilor mici si mijlocii - adica a acelora care asigura osatura unei economii sanatoase in orice stat normal - vor avea repercusiuni majore asupra situatiei sociale a tarii noastre.

Modalitatea în care înțelege Statul să se raporteze la contribuitorul privat este una cel putin îndoielnică. O cunoștiință. deținătorul unei societati cu profil transport persoane, a avut neșansa de a vedea instituțiile de control la treabă. Companie cu toate licențele de transport la zi, cu verificări tehnice ale mijloacelor de transport în conformitate cu normativele RAR și ale legislației în vigoare, orientat politic (în campaniile electorale din 2012 pe autovehiculele societății și-au făcut loc postere cu mesajele învingatorilor de atunci), acesta a avut parte de nu mai puțin de patru controale tematice în mai puțin de un an de zile. Bineînteles ca acestea s-au lasat si cu amenzi, este imposibil sa respecti in litera ei o legislatie care devine pe zi ce trece tot mai stufoasa. Exasperat, acesta i-a intrebat pe inspectorii institutiilor Statului de ce ii controleaza doar pe cei care respecta legislatia si au afacerile la lumina zilei, in timp ce aceia care efectueaza transporturi "la negru" sunt lasati in pace.  Raspunsul acestora a fost unul absolut siderant: dumneavostra va aflati in baza noastra de date, cei la care faceti referire nu. Măi sa fie!

 

Daca pana acum am avut de-a face cu o adevarata tornada a insolventelor, fapt devenit unul divers, la ordinea zilei in ultima vreme, anul 2014 va consemna o maree a falimentelor. Acest fapt ar trebui sa ii puna pe ganduri pe decidentii nostrii politici deoarece faliment inseamna de cele mai multe ori si inchiderea unor facilitati de productie si/sau servicii. Ori in aceasta situatie ingrata singurul procent care va creste va fi cel al numarului de someri din economie. Presiunea pe bugetul asigurarilor sociale va creste exponential, si acest fapt se va produce odata cu scaderea sumelor colectate aici datorita absentei de pe piata a unor companii care intre timp vor falimenta.

 

Un numar mare de someri determina de obicei miscari de strada care pot imbraca si aspecte violente. Conform unui studiu intocmit de catre publicatia britanica The Economist, coeficientul de risc social al României este comparabil cu cel al unor țări precum Grecia, Burkina Fasso sau Irak. Tulburarile eco-anarhiste din ultima parte a anului 2013 s-ar putea sa amorseze altele, mult mai grave, datorate conditiilor socio-economice care se vor inrautati pe fondul absentei performantei reale din economie. Majoritatea politica linistitoare dobandita de-alungul ultimului an de catre USL prin migratii politice succesive si dezonorante pentru cei in cauza, este doar una pur teoretica. S-a dovedit faptul ca un guvern nu poate sa reziste in fata unor proteste masive si continue. Emil Boc a aflat direct acest lucru.

 

Interesant de urmarit va fi si sprijinul parlamentar real de care se va bucura cabinetul Ponta, in conditiile adancirii diferendelor dintre PSD si PNL. Acestea pot lasa loc la regrupari, transferuri si migratii parlamentare dintre cele mai ciudate. Insa totul depinde de performanta economiei. Daca aceasta va reusi sa respire, sa primeasca un balon de oxigen binemeritat (altul decat o recolta agricola foarte buna), atunci lucrurile se vor aseza. In absenta ei insa regimentele dezamagitilor sociali vor face legea in politica anului 2014.

Crăciun Fericit!

22 Decembrie 1989 - sfârșit de Revoluție, început de contrarevoluție

Romancierul catolic francez Paul Bourget scria cu aproximativ un secol în urmă că o revoluţie e întotdeauna începută de naivi, continuată de intriganţi şi exploatată de escroci. Trimiterea directă era facută către Revoluția Franceză din 1789 - un eveniment care, scrutând timpul, ne apare acum ca un regicid infam urmat de o exacerbare europeană a unei națiuni care și-a redescoperit spiritul războinic și nimic mai mult. Definiția lui Bourget se aplica plenar și evenimentelor care au caracterizat țara noastră în acel Decembrie 1989 de neuitat.

Desigur, există încă destule voci care contestă caracterul revoluționar al acelor zile, mizând mai mult pe cel de lovitură de stat. Și nu fără o bază reală. Doar că, revenind în registrul caracterizărilor generaliste și apelând la maestrul dialecticii Friedrich Hegel, acesta scria că orice revoluţie este o lovitură de stat reuşită. Deci, nimic nou sub Soare! Că a existat și interes extern în înlaturarea regimului personal al lui Nicolae Ceaușescu, nimeni nu mai poate contesta în lumina ultimelor informații. De la Est (Uniunea Sovietica) pana la Vest (Statele Unite si Occidentul european), cam toti se saturasera de politica dusă de către dictatorul de la București si au încercat să influențeze și să amorseze o situație revoluționară anticeaușistă în măsura posibilităților pe care le aveau la dispoziție.

Însă o asemenea turnură a evenimentelor nu putea avea loc in absenta unui climat propice. Ori Ceausescu  - inconstient -  a facut exact jocul acestor interese. Un popor înfometat poate fi foarte lesne îndreptat împotriva celui asociat momentan cu ideea de Putere. Clanizarea puterii politice a oferit pretextul exploziei mămăligii autohtone. În momentul în care toate pârghiile reale ale deciziei politice sunt concentrate în mâinile unei singure familii te poți aștepta doar la izbucniri violente. Exact aceasta a fost imaginea oferita de România acelor zile.

Se cuvine însă a se face câteva disocieri bazate exclusiv pe fapte și cifre. Astfel, avem următoarea situatie statistică, bazată pe o periodizare destul de strictă. (sursa)

1. Perioada 17-22 Decembrie 1989 -

Adică de la intervenţia forţelor de represiune la Timişoara, până la fuga dictatorului, perioadă în care s-au produs 306 de victime (74 din rândul civililor, respectiv, 61 din rândul militarilor). În această perioadă, cele mai sângeoase zile ale Revoluţiei au fost zilele de 22 decembrie 1989 - cu 129 de morţi (74 civili şi 55 militari); 21 decembrie 1989 - cu 86 de morţi (80 civili şi 6 militari), respectiv 17 decembrie 1989 cu 76 de morţi, la Timişoara, numai din rândul civililor; cel de-al 77-lea decedat, este Corneliu Babeş de la Braşov, care s-a sinucis din cauza regimului, pe pârtia de la Poiana Braşov, înainte de izbucnirea Revoluţiei Române, dar care a fost introdus în această situaţie în calitatea care i-a fost acordată de statul român, de Erou martir al Revoluţiei Române;

2. Perioada 23- 25 Decembrie 1989 -

Aici discutăm despre zilele trecute de la fuga lui Nicolae Ceaușescu, până la executarea acestuia, în care s-au produs cele mai multe victime – 743 (489 din rândul civililor, respectiv, 254 din rândul militarilor), cea mai sângeroasă zi a perioadei ca de altfel a întregii Revoluţii Române, fiind data de 23 decembrie cu 428 de victime (289 din rândul civililor, respectiv, 139 din rândul militarilor);

3. Perioada 26 - 31 Decembrie 1989 -

In acest interval de timp s-au înregistrat un număr de 85 de victime (57 din rândul civililor, respectiv, 28 din rândul militarilor), cea mai sângeroasă zi fiind ziua de 26 decembrie, cu 36 de victime (23 din rândul civililor, respectiv, 13 din rândul militarilor).

O minimă problemă de logică ar trebui să-i frământe pe toți românii; de ce a mai fost nevoie sa se moară dupa data de 22 decembrie 1989? Ceaușescu fugise, nu se mai afla la butoane.  Dacă cele 306 victime înregistrate în intervalul 17-22 Decembrie 1989 pot fi puse relativ în dreptul ideii de Revoluție, de ce oare au mai murit încă cel puțin 828 de oameni? În contul cui îi trecem pe aceștia? Nu cumva se poate discuta despre o contrarevoluție in țara noastă?  Vă recomand o carte scrisă de catre generalul Aurel I. Rogojan, cel care în acel decembrie 1989 deținea funcția de sef al cancelariei lui Iulian Vlad, ultimul sef al Securității. "Fereastra serviciilor secrete - România în jocul strategiilor globale" se numeste cartea si ea are meritul de a pune in valoare noi ipoteze - sustinute factual prin argumente peremptorii - despre cea ce s-a intamplat in Romania dupa data de 22 Decembrie 1989. Merita.

 

 

Invitaţie

Marţi, 17 Decembrie începând cu orele 17, Filiala Timişoara a Academiei Române (Bv. Mihai Viteazu nr.24) va gazdui lansarea volumului România cu pistolul la tâmplă al cunoscutului scriitor, publicist si om de cultura banatean Ion Marin-Almajan. Prezentarea acestei carti va fi facuta de catre prof. univ. Nicolae Țăran, analist economic, prof.univ. Cornel Ungureanu, istoric si critic literar, prof.univ. Adrian Dinu Rachieru, sociolog, istoric si critic literar. Cunoscutul și apreciatul actor Vladimir Jurăscu va rosti o poemă a autorului cărții.

 

L-am cunoscut pe Ion Marin-Almajan in anul 2003, atunci cand, ocupandu-ma de organizarea unei sesiuni de comunicari stiintifice studentesti si fiind in criza de fonduri, am apelat si la dansul, in calitatea pe care o detinea la acel moment, aceea de director al Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural National a judetului Timis. Am intalnit o extraordinara disponibilitate de a contribui la reusita unui eveniment care, poate, in agenda acelei institutii publice nu avea o foarte mare insemnatate. In prealabil parcursesem ca si multi alti cititori din zona, articolele semnate de catre acesta in cel mai mare cotidian regional, Renasterea Banateana. 

Puteai intui destul de lesne contributiile lui Ion Marin Almajan din paginile Renasterii, chiar si in cazul in care acestea nu ar fi fost semnate deorece acestea purtau o patina speciala, personala, de suflet. Departe de caricaturile actuale din presa romaneasca, ziaristi-tonomat capabili de a scrie despre orice si despre oricine, de bine sau de rau, in functie de provenienta banilor, perioada aceea chiar a insemnat Presa cu majuscula.

Ca unul dintre cei care au apucat deja sa parcurga aceasta noua carte a scriitorului banatean (fapt pentru care ii multumesc autorului) pot spune ca Ion Marin-Almajan nu este un scriitor comod, nu scrie dupa indreptarul corectitudinii politice. Dimpotriva, este genul de om care scrie exact dupa cum gandeste, fapt care nu il face foarte prizabil in mediile in care făţărnicia este ridicată la rang de profesie. Personaj quijotesc  - dupa cum se autodefineste - Almajan biciuieste acest blestemat exceptionalism romanesc care ne face sa ne excludem singuri din randul natiunilor normale. Amintirile personale evocate in paginile acestui volum au un farmec aparte; de la "colonelul" Almajan pana la crizele Elenei Ceausescu, toate sunt prezente acolo.Tara Almajului, atat de draga sufletului Maestrului (dar si mie, in egala masura), este prezenta in mai multe pagini.

Ion Marin-Almajan va da intalnire marti, 17 Decembrie, ora 17, Filiala Timis a Academiei Române.

Să nu uităm să fim români. La mulți ani, România!

Somnul unei natiuni s-a incheiat in acel magic an 1918, odata cu ziua de 1 Decembrie, moment de la care putem discuta despre o tara care reflecta cea mai fidela distributie geografica a elementului etnic românesc. Putem vorbi de o natiune română moderna abia dupa consumarea actului Marii Uniri de la Alba Iulia, sintetizat in rezolutia citita de catre episcopul unit Iuliu Hossu: Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”.

Din pacate Banatul a fost feliat in trei părti, cea mai mare revenind Regatului României după îndelungi avataruri, o mica parte mergand catre Ungaria iar o alta catre Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. România moderna, cea de dupa anul 1918, a reprezentat incununarea eforturilor patriotice a unui establishment politic ajuns la o anumita maturitate, capabil de a vedea viitorul aproape exclusiv prin prisma idealului national. Dintre acestia s-au remarcat in mod deosebit Regele Ferdinand, Regina Maria dar mai ales prim-ministrul Ionel Bratianu, un om politic de anvergura mondiala, capabil de a schimba statutul României din acela de obiect al negocierilor dintre Marile Puteri in acela de subiect cu drepturi depline.

 

Din pacate scrierea istoriei acelor timpuri a suferit datorita straveziilor interese politice ale epocilor. Recuperarea istoriei nationale in ultimele decenii de comunism, ca reactie la tezele rolleriene de sorgine sovietica din anii 40' - 50' s-a facut si cu unele excese. Insa nu se putea raspunde fantezistelor scrieri ale lui Mihai Roller & co. fara mici exagerari. Din nefericire, dupa evenimentele din decembrie 1989, unii istorici si-au facut o profesiune in sine din atacarea continua a miturilor fondatoare ale României moderne. Pentru ca mai toate natiunile lumii beneficiaza de mituri fondatoare. Ce a insemnat oare asa numita Partida de ceai de la Boston din 16 decembrie 1773, eveniment precursor al Razboiului de Independenta,  daca nu un act al unor tineri  mai zvapaiati, unii chiar inveseliti de anumite licori, altele decat ceaiul, care, deghizați în indieni, au aruncat în apele oceanului încărcătura de pe trei vase englezești. Despre care Revolutie Franceza vorbim? Cea a drepturilor omului sau cea a domniei Terorii in starea ei cea mai pura?

 

Relativizarea, bagatelizarea sau atacul direct asupra surselor de legitimitate ale unei natiuni ar trebui privite cu mai multa circumspectie. Nu ar trebui ca generatiile care actualmente au in grija lor destinele natiunii române sa fie cele care sa compromita un ideal de dragul unor marote, precum cele ale asa-zisei "Europe Unite", sau  a cetateniei comunitare. Poate ca n-ar strica daca am fi mai intai români și abia apoi europeni. Tara aceasta, asa cum este ea croita, merita o sansa. Mostenirea generatiei Marii Uniri nu trebuie compromisa. Fiecare dintre noi avem misiunea de a incerca macar sa aducem Romania mai aproape de idealul preconizat de cei care au fondat aceasta natiune.

 

La mulți ani, dragi români, La multi ani, România!