In zilele trecute de la anuntarea victoriei lui Klaus Iohannis la alegerile prezidentiale am avut ocazia de a vedea, citi si auzi atat de multe motivatii aruncate pe piata incat esti tentat sa crezi ca fiecare dintre ele contine un sambure de adevar. Şi aşa şi este. Nu poate exista doar o singură explicaţie pentru tsunamiul care a lovit cu putere PSD. Ar fi prea facil.
După primul tur din 2 noiembrie, câştigat categoric de catre Victor Ponta, PSD a avut o mare problemă în a intui direcţiile corecte de urmat pentru securizarea victoriei candidatului propriu. Strategii de campanie au jucat o carte total greşită, cea a alianţei cu aşa-zişii baronii locali (termenul acesta nu imi place deloc!), bătând palma în acelaşi timp cu marea majoritate a candidaţilor ieşiţi din cursă, sub imperiul iluziei că în aritmetica politică unu adunat cu patru egal cinci. Fals, valabil probabil în toate matematicile euclidiene dar nu si în politică. Cât despre respectivii feudali ei se găsesc la momentul schimbului de generaţii, folosind un termen din sporturile de echipă. Dar iată câteva idei sintetice asupra a cea ce a condus la eşecul candidatului PSD.
1.Apariţia a două partide total noi cu un comportament greu intuibil: Partidul Facebook şi Partidul Diaspora. Într-o campanie electorală clasică - precum cea de la ultimele alegeri europarlamentare - rezultatul era deja cunoscut: PSD câştigă întotdeauna! Mobilizarea de pe Facebook şi exemplul Diasporei au fost factori determinanţi ai victoriei Neamţului. De fapt acestea au fost primele alegeri câştigate prin intermediul Internetului, social-media devenind încet-încet un instrument politic esenţial în câştigarea unor alegeri, fapt pierdut din vedere de către PSD.
2.Prospeţimea în comunicare a echipei candidatului Klaus Iohannis. Intr-un interviu recent, Vlad Tăuşance, unul dintre cei care au coordonat echipa de imagine online a Neamţului spunea: Când Ponta posta mesaje de campanie seci, noi transmiteam în timp real din Londra și Torino, înaintea agențiilor de presă. Aici s-a câştigat enorm. Dacă Ponta beneficia de aportul unui consultant obişnuit cu înfrângerile - fac referire la Bogdan Teodorescu, cel care a luat bătaie din această postură şi în cazul lui Năstase, şi în cel al lui Antonescu şi, iată, acum, în cazul lui Ponta - Iohannis a mers pe mâna cuplului sudat Vasile Blaga-Felix Tătaru, cei care au bifat a treia victorie consecutivă la preşedinţia României. Spune ceva şi aceasta despre profesionalismul unora.
3.Prostiile debitate în public de către personaje din anturajul candidatului Ponta. Campionii vorbitului în dodii s-au numit cu siguranţă Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele, Dan Şova şi Lia Olguţa Vasilescu. Victor Ponta putea da greutate invectivelor, asumându-le, sau putea foarte facil să le respingă. El nu a facut nimic iar tâmpeniile emanate dinspre aceste "genii" s-au răsfrânt asupra şanselor sale de a accede la Cotroceni.
4.Rata de participare la vot. Un excelent tânăr sociolog timisorean imi spunea saptamana trecută că PSD ca şi partid poate avea controlul asupra rezultatului votului până la un procent de participare de 55-58%. După aceea e hazard sau înfrângere sigură. În nici o simulare nimeni nu a anticipat că atât de mulţi români vor dori sa dea un vot anti-PSD. Situaţia reprobabilă înregistrată la secţiile de votare din Diaspora la primul tur a amorsat o bombă care a explodat duminică, 16 noiembrie. În lista mea de prieteni de pe Facebook am aproximativ 600 de persoane. În afară de cazul celor direct implicaţi în campania lui Ponta, nu am vazut nici o postare favorabilă candidatului PSD! Am văzut în săptămâna premergatoare celui de-al doilea tur de scrutin o siguranţă exagerată în tabăra PSD, chiar şi în Timiş. Oameni inteligenţi pe care îi apreciez, s-au grăbit să tragă concluzii fără a mai aştepta numărarea voturilor. Prea multă încredere nejustificată...
5.PSD este un partid prea mare pentru România. Ideea aceasta a fost enunţată întâia dată de catre Crin Antonescu, omul care, alaturi de Victor Ponta, a avut de pierdut cel mai mult din punct de vedere politic în acest an. Fostul viitor preşedinte al ţării spunea că românilor le este teamă să încredinţeze toată puterea unui singur partid, mai cu seamă PSD - ului. Şi are dreptate de această dată.
6.Asocierea politică a lui Victor Ponta cu personaje expirate ale politicii precum CV Tudor, CP Tariceanu, Dan Diaconescu sau Teodor Melescanu. Respectivii enumeraţi mai sus nu numai că nu au adus un plus candidatului PSD dar au actionat precum niste pietre de moara agatate de picioarele lui Ponta. Un Tariceanu - imaginea generică a trădătorului fanariot prin excelenţă - nu avea ce căuta în preajma candidatului social-democrat. Despre VC Tudor - cel care a aruncat o tonă de dejecţii pe familia premierului - ce se mai poate spune?
Va fi greu pentru PSD să reuşească să treacă cu bine, intact, peste criza determinată de eşecul din aceste alegeri. Sunt multe orgolii acolo, sunt multe poliţe de plătit iar băieţii aştia ştiu cu mare artă să işi infigă reciproc cuţite în spate. Problema cea mare este aceea că netranşarea rapidă a situaţiei interne din principalul partid de guvernare ar genera instabilitate la nivel administrativ, pentru ca PSD este partidul cu cei mai multi primari din România. Într-o altă ordine de idei am văzut zilele acestea acţionând plenar cea ce nemţii numesc schadenfreude, adică plăcerea ignobilă de a te bucura de răul altuia. Nimeni nu merită asta...
