Pentru ca tot sunt la moda discutiile in legatura cu directia cea mai buna de urmat in privinta stabilirii cotelor de impozitare - a cotei unice sau diferentiate, TVA unitar sau diferentiat - haideti sa facem apel la experienta altora, care au trait momente asemanatoare cu cel pe care il traversam noi in aceasta perioada. Sa ne intoarcem in perioada aniilor '80, in Statele Unite ale Americii.
Ronald Reagan a preluat mandatul de presedinte de la democratul Jimmy Carter, cel care a condus, intre 1976 si 1980, o America sovaielnica, incapabila de a iesi de sub psihoza Razboiului din Vietnam, in urma caruia fusese nevoita sa abandoneze in mainile comunistilor o buna partea a Asiei de Sud-Est. Personalitate stearsa dar un bun showman politic (ceva in genul kenyanului Obama din zilele noastre), Carter nu a reusit sa le ofere americanilor un nou orizont, palpabil si realist. Se spune despre el ca atunci cand un interlocutor ii vorbea de Uniunea Sovietica si de liderul acesteia, Brejnev, instantaneu o pleoapa incepea sa i se miste necontrolat.
Ronald Reagan a mostenit o tara cu o economie care mergea cu frana de mana trasa. Ce a facut el pentru a crea un soc in acest domeniu? Pai a umblat la taxe. Printr-o reglementare existenta in legislatia americana inca din anul 1913, impozitele erau stabilite in mod progresiv: 1% pentru veniturie care depaseau suma de 3000 de dolari si 7% pentru cele care treceau de 500.000 de dolari. In 1986 Reagan a initiat o reforma a sistemului de impozitare, reducand semnificativ taxele platite de cei cu venituri mari. Presedintele american a rationat in felul urmator: impozitele afecteaza spiritul intreprinzator al americanilor, iar persoanele cu cea mai pronuntata initiativa erau chiar cele care reusisera sa acumuleze venituri mari.
Tot in rastimpul mandatelor lui Reagan, deficitele bugetare au fost asumate de catre administratie pe considerentul ca ele incurajeaza cresterea economica. Si a avut dreptate inca o data. Alocarea de noi resurse catre zona industriei militare a determinat accentuarea cursei inarmarilor dintre SUA si URSS, sovieticii nereusind sa tina pasul cu ritmul impus de catre americani si cedand finalmente in confruntarea ideologica dintre capitalism si comunism.
Toate acestea au condus catre o expansiune economica pronuntata, apropiata ca si valori absolute de cea din anii '50. Presedintia lui Reagan a insemnat o noua epoca de aur in istoria americana. Oare de ce noi, in Romania, dorim cu tot dinadinsul sa jucam altfel acelasi tip de joc? De ce cautam raspunsurile corecte la niste intrebari care au mai fost puse si la care s-a raspuns deja corect? Mister total.
