Justiţie peste timp. Noul IICCMER şi vechii torţionari

In primavara anului 2004, student fiind, am participat, in calitate de coordonator al Cercului de Istorie Contemporana a Romaniei din cadrul Facultatii de Istorie a Universitatii de Vest din Timisoara, la o sesiune de comunicari stiintifice la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu. Printre participantii contemporanisti din intreaga tara se numara si un student al Universităţii „Cuza” din Iaşi pe numele sau Andrei Muraru. Da, acel Andrei Muraru, cel care incearca in aceste zile, din fruntea Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), o adevarata operatiune de exorcizare a Romaniei, o tentativa  de pedepsire a acelora care in vremurile negre ale comunismului din Romania, s-au dedat la crime imprescriptibile impotriva umanitatii. 

Nu mai retin tema comunicarii sustinute de catre domnia-sa ci doar pasiunea pusa in prezentarea ei. Un om mic la stat dar foarte pasional si convingator in expozeul sau. Timpul a trecut si iata, la zece ani dupa acea primavara din 2004, il intalnim pe dl. Muraru in fruntea IICCMER, institutie care si-a propus sa recupereze tot cea ce se mai poate recupera din memoria martirilor inchisorilor comuniste, incercand totodata sa ii traga la raspundere pe cei responsabili de faptele abdominabile petrecute acolo. Pe cei care se mai gasesc in viata desigur, pentru ca marea majoritate a acestor slujbasi ai Raului a parasit aceasta lume, urmand a da socoteala doar in fata lui Dumnezeu. A fost intai cazul Visinescu, despre care personal am crezut ca este doar un foc de paie. Nu a fost asa, noul IICCMER de sub conducerea lui Andrei Muraru a mers pana la capat, fostul comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat fiind pus sub acuzare pentru infractiunea de genocid. Astazi am citit ca un alt batranel pensionar, si el fost comandant de penitenciar la Periprava, pe numele sau Ioan Ficior, a impartasit soarta lui Visinescu, fiind si el acuzat cu probe solide, de genocid. Deci se poate!

Din nefericire s-a pierdut un timp important prin non-activitatea acestui institut, in timpul mandatului predecesorului sau, Vladimir Tismaneanu, un personaj ciudat al tranzitiei noastre post-comuniste. Zis pe sleau, in rastimpul in care politologul nostru national se gasea in fruntea IICCMER, pe acolo s-a cam frecat menta. Printre altele Andrei Muraru este specializat si in istoria Holocaustului, de aici poate acribia si insistenta pusa in dovedirea actelor inumane care au avut loc in penitenciarele comuniste din tara noastra. Evreii si-au urmarit si inca isi urmaresc persecutorii de decenii intregi. De ce ar fi deplasat ca si romanii sa faca acelasi lucru? Nu este vorba de razbunare ci doar de pedepsirea Raului. 

Sursa foto: Academia Catavencu.

Olimpiada de isterie - faza nationala

Cu siguranta ca atunci cand s-a impartit Ratiunea, poporul roman se gasea la alta coada. Numai prin prisma acestui fapt putem privi cele doua teme care au inflamat societatea noastra in ultimele doua saptamani. Nici eutanasierea cainilor fara stapani si nici demararea exploatarii aurului de la Rosia Montana nu ar trebui sa tina capul de afis. Insa un inceput de toamna atat de frumos parca te imbie sa faci putin pe rebelul, atunci cand nu o faci interesat.

Citind postarile prietenilor de pe Facebook, nu pot sa nu remarc setea de sange de caine maidanez pe care o etaleaza unii. Zilele acestea este trendy sa pui o poza sau un indemn prin care, intr-un mod absolut cinic (culmea, radacina cuvantului cinic vine din grecul kynikos, care inseamna cainesc!) esti pus sa alegi intre un copil si un caine. Nimeni nu pune la indoiala faptul ca cea ce s-a intamplat la Bucuresti, cu copilul mort in urma unui atac al unui caine maidanez, a fost o tragedie. Asa este! Dar toti cei care viseaza la caini morti pe pereti ar trebui sa priveasca problema mai in profunzime. Nu cumva cineva s-a imbogatit de pe urma fondurilor alocate ONG - urilor de catre autoritatile publice, in vederea gestionarii situatiei cainilor fara stapani? 

Dupa cum s-a dovedit ulterior locul acelui patruped trebuia sa fie intr-un adapost, nu liber prin parcurile Bucurestiului. Cineva a incasat niste bani pentru hrana si intretinerea acelui caine. Cati dintre maidanezii de pe strada nu se regasesc in aceeasi situatie? Poate ca ar fi bine sa nu ne mai isterizam in fata acestui subiect, nu de alta dar o facem absolut gratuit. Vina principala nu apartine nici macar asociatiei oengiste care avea in grija cainele. Nu. De vina este Statul care intretine o armata de functionari fara atributii  de control pe aceasta linie.

Al doilea subiect isterizant il reprezinta Rosia Montana. Fel de fel de ONG uri si-au trecut in program ca scop principal al existentei lor tocmai blocarea acestui proiect minier. Mie mi s-a parut ciudat modul de organizare de tip batalion pe care par ca l-au adoptat ecologistii nostrii conjuncturali. Si apoi citesc asta. Deci omul care a pus in genunchi lira sterlina a Majestatii Sale, cel care detine actiuni si influenteaza direct vreo 20 de companii miniere, sponsorizeaza ONG- urile care organizeaza mitingurile de protest de pe intreg cuprinsul tarii. Pai nu e cam ciudat? Tot acest circ pare sa semene tot mai mult cu o rafuiala intre doua grupuri de interese care nu si-au impartit corect cota. Cineva se simte tradat si obligat in acelasi timp  sa ia masuri de retorsiune. 

Si totusi, daca tot stam continuu in gura cu descentralizarea, de ce nu ii lasam pe locuitorii din zona sa isi spuna punctul de vedere? Isi doresc o exploatare aurifera acolo sau nu? Ei sunt (sau ar trebui) sa fie direct interesati de cea ce se intampla acolo. Ar fi solutia cea mai eleganta si totodata cea mai democratica. Fara istericalele si crizele unor flacai tomnatici si fete batrane, scene tot mai des prezente pe televiziunile noastre de stiri. Fara ingerintele RMGC sau Soros. 

PS: Nu pot sa nu remarc repriza de plans de saptamana trecuta, propusa electoratului de catre Sorin Oprescu, primarul Bucurestiului. Nimic original, total fals. Descalificant...