O decizie inteleapta. Vechile posturi de Poliţie rurala vor fi reînfiinţate

Stire de presa: Vechile posturi de Poliţie care funcţionau în mediul rural vor fi reînfiinţate şi vor funcţiona din nou, din 1 septembrie, după ce infracţionalitatea în această zonă a crescut cu şase la sută în comparaţie cu anul trecut, au anunţat, miercuri, oficialii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Potrivi surselor citate, infracţionalitatea a crescut după ce, anul trecut, Poliţia Rurală a fost reorganizată, iar posturile au devenit aproape inexistente, în sensul în care acolo a rămas un singur lucrător, cu program între 8.00 şi 16.00. Fără poliţişti în comune, spun oficialii MAI, furturile de animale, tâlhăriile şi infracţiunile stradale au crescut cu şase la sută comparativ cu 2011.

Probabil ca aceasta este una dintre cele mai bune decizii ale actualei guvernari, cel putin din ultima luna. Desi Sinandreiul a fost oarecum avantajat prin decizia de comasare a posturilor de politie rurala, deoarece in comuna noastra a fost infiintata o asemenea sectie cu responsabilitati pe un areal destul de extins, trebuie sa privim la imaginea de ansamblu, la nivel national. Ori, situatia devenise pur si simplu ingrijoratoare; in localitatile in care au fost inchise posturile comunale de Politie, rata infractionalitatii a explodat pur si simplu. Daca pe cineva intereseaza o varianta de raspuns pentru aceasta situatie, atunci am sa o dau eu aici. Politaiul satului avea la dispozitie intotdeauna o retea de informatori locali, care ii plasau ponturi legate de cei care au comis diferite infractiuni. Insa pentru a gestiona o asemenea retea, ai nevoie de contacte interumane, nu este suficient sa patrulezi odata pe saptamana, cu masina, pe strazile localitatii.

E bine ca lucrurile se reaseaza in matca lor fireasca. Nu era normal ca o sectie de Politie sa aibe atributii la 30-40 de kilometrii de la localitatea de resedinta. Un alt aspect imbucurator il reprezinta decizia factorilor decidenti de a incadra intreaga promotie de agenti de anul acesta in randurile fortelor operative ale Politiei nationale. E nevoie si de sange proaspat intr-un organism care are ca scop primordial apararea legii. Singura mare problema o sa ramana nivelul salarizarii acestor oameni. Sa nu ne mai asteptam ca un politist, platit cu 1350 de lei pe luna, sa isi puna propria viata in pericol pentru a o apara pe cea a cetateanului contribuabil. E prea putin avand in vedera natura preocuparilor specifice acestei meserii.

Optiuni strategice reale versus nervii nostrii politici de zi cu zi

Exista voci care condamna Statele Unite pentru sprijinul aproape manifest acordat atat de nepopularului nostru presedinte. Intru-catva acesti oameni au dreptate insa nici actualul guvern nu a facut mare lucru in directia nivelarii asperitatilor care exista de ceva vreme intre reprezentanta diplomatica americana de la Bucuresti si fostele partide de opozitie, PSD si PNL.   Din pacate exista deja vectori de opinie in tara noastra care si-au facut un scop in sine din ai denigra pe americani in stransa corelatie cu actiunile lui Traian Basescu si cu declaratiile publice ale ambasadorului Gitenstein.

Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni faptul ca in perioada de dupa 1989, cu unele notabile exceptii, America a avut in tara noastra diplomati de proasta calitate, putind de la o posta a clientela politica, in general bussinesmani care doreau sa isi atarne pe cartea de vizita si demnitatea de ambasador. Gitenstein face parte exact din aceasta categorie. Nefiind vorba de o tara in care sa detina interese strategice de prim rang, administratiile americane au numit aici ca si reprezentanti oameni de slaba calitate, mai interesati de afaceri directe cu statul roman decat de reprezentarea propriu-zisa a intereselor americane.Prin urmare nu trebuie sa ne mire foarte tare cultivarea de catre acestia a relatiilor cu mai marii zilei de la Bucuresti. E vorba de bussines, e vorba de bani. Ne inflamam absolut gratuit atunci cand il condamnam pe Gitenstein pentru comparatia deloc magulitoare dintre Romania si Siria. Atat intelege el din diplomatie, atat face.

Insa prestatia absolut lamentabila a diplomatilor americani acreditati la Bucuresti nu scuza cu nimic faptul ca liderii Opozitiei din tara noastra nu incearca sa iasa pe piata cu initiative benigne pentru promovarea relatiilor romano-americane. Interesele strategice ale Romaniei cer imperios acest lucru. Adversarul strategic al nostru in aceasta zona a lumii se numeste Rusia. Retineti, folosesc termenul de adversar si nu pe cel de dusman. In indiferent ce tip de combinatie geopolitica ar juca tara noastra, Rusia ne va fi adversar. Nu cred in minunea ca la Moscova sa vina la putere un lider care sa spuna raspicat "romani, Basarabia este parte integranta a Romaniei." E greu de conceput acest lucru in contextul in care principiile de politica externa ale Rusiei au ramas nemodificate de mai bine de doua sute de ani.

Din moment ce suntem parte a Uniunii Europene, in contextul in care integrarea politicilor externe si de aparare pare a fi blocata, este logic ca tara noastra sa caute piloni pe care sa isi construiasca propria politica de securitate. Statele Unite ale Americii raman prima optiune strategica a oricarui guvern roman cu scaun la cap. Cultivarea unei relatii speciale cu America este de natura a aduce stabilitate si securitate, in contextul in care SUA au capacitatea de a aplica de una singura principiile de drept international statuat in practica ONU. Indiferent de partidul politic despre care vorbim, indiferent de familia politica de la care se revendica, principala preocupare in politica externa trebuie sa fie relatia cu Statele Unite. In Romania avem de-a aface cu doua tipologii ale antiamericanismului: una benigna, de bonton, in care, de amorul discutiei ii condamni pe americani pentru toate relele din lume,asa, cu jumatate de voce, iar cea de-a doua maligna, directionata exclusiv in vederea culpabilizarii generale a Americii pentru incapacitatea restului Lumii de a-si gestiona propriile crize.

Al doilea pilon pe care ar trebui construita politica de securitate a Romaniei il reprezinta China. Uriasul galben resimte si el ca pe o amenintare directa vecinatatea cu Rusia. Adversitatea ruso-chineza a degenerat chiar intr-un conflict militar deschis, la sfarsitul anilor '60. Deci exista elementul strategic comun. Relatiile sino-romane au un bun istoric, in conflictul ideologic intracomunist care a generat ruptura dintre Uniunea Sovietica si China, Romania luand in mod direct apararea pozitiei exprimate de Beijing. Apoi tara noastra a avut un cuvant greu de spus in iesirea Chinei din izolare, la inceputul anilor '70, si in impunerea ei ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, in locul Taiwanului nerecunoscut. Unul dintre putinele lucruri bune mostenite de la regimul Ceausescu il constituie tocmai relatia privilegiata cu China. Regimul Iliescu - atat de legat de Moscova in anii '90 - a ocultat aceste relatii, probabil la instigarea rusilor. Administratia Constantinescu a fost cea dintai care a sesizat potentialul real al relatiilor directe cu China. Nu pot decat sa ma bucur de faptul ca intr-unul din ultimele discursuri prezidentiale, Traian Basescu a folosit sintagma "prietenii nostrii chinezi". I-o fi venit mintea la cap si o fi inceput sa vada relatiile internationale exclusiv prin prisma intereselor strategice si nu prin aceea a unei ideologii contraproductive, colportata in mediul online de catre unii comilitoni ai domniei-sale.

In incheiere un singur sfat pentru USL: numit-va un ministru de Externe capabil, cu viziune si imagine buna in Statele Unite si puneti-l la treaba. Poate acum ar fi momentul sa se faca apel la experienta diplomatica a lui Mircea Geoana. E timpul ca aceasta guvernare sa iasa din zodia neacceptabilitatii ei de catre SUA, subiect atat de drag domnilor si doamnelor care presteaza pentru Traian Basescu in mediul online.

Arsenie Boca - sfantul continuitatii credintei crestin-ortodoxe

Pana in anul 2008 nu am avut prilejul de a intra in contact cu urmele trecerii pe Pamant a marelui duhovnic si teolog, parintele Arsenie Boca. In toamna acelui an, intorcandu-ne dintr-un concediu petrecut la Rasinari, langa Sibiu, am decis sa ne abatem de la drum si sa o luam catre Silvasul de Sus, pana la Manastirea Prislop. Fire analitica, pozitivista, refractara la tot cea ce ar veni in contradictie cu sistemul propriu de valori, nu am pus niciodata credinta in centrul preocuparilor mele. Dupa ce am trecut pe la Manastirea Prislop am invatat ce inseamna rabdarea, am invatat ca nu poti castiga totul in viata mergand exclusiv pe drumul cel mai scurt. Exista incercari, care nu fac altceva decat sa te intareasca.

Va prezint un documentar foarte interesant despre viata celui care a fost denumit de catre oamenii cu credinta drept Sfantul Ardealului.  Si, in final, o rugaciune, foarte buna pentru suflet, atunci cand o spui de dimineata: Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Sinandrei. Licitatie publica cu strigare pentru concesionarea a 41 de terenuri pentru construit

Dupa cum se cunoaste, in ultima sedinta, Consiliu Local al comunei Sinandrei a luat in dezbatere organizarea unei licitatii publice deschise cu strigare in vederea concesionarii a 41 de parcele destinate constructiei de locuinte precum si a unei parcele preconizata pentru servicii. Am convenit ca pretul de prima strigare al licitatiei sa fie de 2 euro pe metrul patrat, suma minima prevazuta de catre legislatia in vigoare.

Licitatia propriu-zisa se va desfasura in data de 12 septembrie 2012, incepand cu ora 10, la sediul Primariei Sinandrei. Ultima zi in vederea depunerii scrisoriilor de intentie si a platii taxelor aferente este vineri, 7 septembrie 2012, ora 15.

Caietul de sarcini al licitatiei, care costa 50 de lei, se poate achizitiona de la sediul Primariei Sinandrei in fiecare zi, de luni pana vineri, intre orele 09-12.

Taxa de participare la licitatie este in valoare de 300 de lei iar garantia de participare este de 2% din pretul total al parcelei/an calculata la pretul de pornire la licitatie a parcelei/metru patrat. Scrisoarea de intentia va trebui sa contina numarul de lot al parcelei pentru care se liciteaza si va fi depusa/inregistrata la comisia de licitatie care se va constitui in cadrul Primariei Sinandrei. In acelasi timp, pana la termenul limita de 07.09.2012, licitantul trebuie sa faca dovada  achitarii caietului de sarcini, a taxei de participare, a garantiei de participare precum si certificatul de atestare fiscala la zi. In cazul neadjudecarii terenurilor concesionabile, licitatia se va repeta in fiecare vineri, incepand cu data de 21 septembrie.

Concesionarul are obligatia de a achita taxa locala de viabilizare in valoare de 2500 de euro/lot, suma necesara in vederea introducerii utilitatilor in aceasta zona (drum acces, retea electrica, retea alimentare cu apa). Cuantumul acestei sume este deductibil in momentul in care se va dori achizitionarea definitiva a terenului concesionat.

Ca si ordin de marime, suprafata parcelelor scoase la licitatie variaza intre 488 mp si 1155 mp, cele mai multe avand 544 mp. Mai multe informatii despre asezare, lotizare si alte particularitati ale zonei respective puteti obtine achizionand caietul de sarcini disponibil la sediul primariei sau sunand la numarul de telefon 0256/383500.

Dupa invalidarea Referendumului din 29 Iulie

Telegrafic, lucrurile se prezinta in felul urmator; PNL iese cel mai sifonat, spera la foarte multe de la functia de presedinte al Romaniei, pe care si-o arvunise prin protocolul USL. PSD iese cel mai intarit deoarece continua guvernarea cu Victor Ponta sef la Executiv, cu un Traian Basescu care gafaie rau de tot si cu un Crin Antonescu care va avea nevoie de o perioada rezonabila de timp ca sa digere cea ce i s-a intamplat in ultimele luni. PDL este in refacere, PP-DD profita de pe urma acestei confruntari a gigantilor. Cu siguranta ca vor avea loc multe reevaluari in cadrul USL, deoarece prima impresie dupa ziua de azi este aceea ca PSD a refuzat PNL functia de presedinte al Romaniei.

USL se gaseste intr-o disolutie de facto, care va complica si mai mult ecuatia politica de dupa alegerile parlamentare. In destule locuri din tara alianta aceasta este nefunctionala, fiecare dintre partidele componente incercand sa forteze majoritati cu partide considerate adversari politici la nivel central. Fara a face deloc partizanat pro-Basescu, trebuie sa spun ca USL merita din plin acest dus rece. Un referendum la care doresti sa iti impui punctul de vedere nu se organizeaza pe genunchi. Este nevoie de munca de organizare si de oameni potriviti in functiile de comanda. In 2003, cand guvernul Nastase a dorit sa treaca modificarile constitutionale necesare aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cvorumul a fost smuls de o echipa de strategi guvernamentali adevarati, in frunte cu Cozmanca si Hrebenciuc. In 2012 cei chemati sa vegheze la buna organizare a referendumului si la obtinerea rezultatelor scontate, Ioan Rus si Victor Paul Dobre, se pare ca au jucat pe blat in favoarea adversarului.

De Curtea Constitutionala ce sa mai spunem? Sa o lasam pe judecatoarea PSD Aspazia Cojocaru sa zica tot: "Ce înseamnă înclinarea balanţei? E total nejuridic. Dacă s-a stabilit un prag electoral şi acesta nu s-a întrunit, ce să facem acum? Să încălcăm legea? Eu nu pot să fac aşa ceva. (...) Dacă nu s-a atins pragul care-i problema? Eu nu vreau să fac puşcărie, să încalc legea nu pot!" Va suna cunoscut textul? :) Rus...? Dobre...?

Aaaaa, si o declaratie a altui judecator al CCR, Ion Predescu: "Aşa a ieşit. Ea, cea de la PSD, a hotărât lucrurile." Curat constitutional, traiasca USL! :))

Din ciclul "Cine ridica primul piatra?"

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:

- Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

- Să-mi fie iertat - zise ţăranul - dar sunt nevinovat.

- Cum îndrăzneşti să minţi? - sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!

- Aşa este, omule? - spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?

- Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.

Confesiunile unui asasin economic

Sîntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci. Asemenea echivalenţilor noştri din Mafie, şi noi, asasinii economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma împrumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor - centrale electrice, autostrăzi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale.

O condiţie a acordării acestor împrumuturi este ca numai companiile de construcţii şi inginerie tehnologică din ţara noastră să se ocupe de respectivele proiecte. In esenţă, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată Statele Unite, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. În ciuda faptului că banii sînt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care le primeşte este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobînda. Dacă un AE (asasin economic) dobîndeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sînt atît de mari încît, după cîţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti.

În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani — şi, uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează interesele comerciale ale SUA.

Într-un final, liderii respectivi sînt prinşi în capcana unei reţele de datorii care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi. Deţinătorii companiilor de inginerie tehnologică\construcţii din Statele Unite au devenit fabulos de bogaţi.

Meseria mea avea doua obiective principale. Primul era sa justific imprumuturi internationale uriase care erau directionate inapoi catre Main (firma paravan) sau alte companii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster si Brown&Root) prin proiecte gigantice de inginerie tehnologica si constructii. In al doilea rand, trebuia sa lucrez pentru a falimenta tarile care obtineau imprumuturile (bineinteles, dupa ce ar fi achitat sumele pentru Main si alti contractori din SUA), astfel incat sa fie obligate pentru totdeauna la creditorii lor si sa devina tinte usoare, in cazul in care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi in ONU sau accesul la titei sau alte resurse naturale.

Concluziile misiunii de evaluare a  FMI in Romania, condusa  de catre Erik de Vrijer (14 august 2012): Aprobarea celei de-a şasea evaluări a acordului preventiv în board-ul director al FMI este strict condiţionată de implementarea a patru măsuri, care cuprind majorarea preţului la gaze, plata arieratelor de la autorităţilor locale, privatizarea Oltchim, Tarom si CFR Marfa precum şi vânzarea a 5% din Transgaz. 

Festivalul de Muzică Populară „Am o fată ca o zână”

Seria festivalurilor initiate de catre cei de la Anette Resort in localitatea Covaci continua la acest sfarsit de saptamana cu acela intitulat „Am o fată ca o zână”. Desi se afla la editia inaugurala, organizatorii se gandesc deja la perpetuarea acestei initiative. Incurajarea traditiilor populare, atat a celor locale cat si a celor din alte zone ale Romaniei, nu poate decat sa ne bucure. Intrarea este libera.

dar iata si anuntul oficial al evenimentului:

Duminică, 12 august, de la ora 12, Pensiunea Anette va organiza prima ediție a Festivalului Muzicii Populare ”Am o fată ca o zână”.

Festivalul va include folclor din aproape toate zonele țării. Printre alții, vor interpreta Florica Faur (Bihor), Constanța Simu Drăguț (Mehedinți), Ioana Luguzan Roxin (Șiria), Ghiță Berinde, Cristian Popescu și mulți alții. De asemenea, va fi prezent Ansamblul Timișul. Va prezenta Dolores Dongea.

Evenimentul este cofinanțat de Consiliul Județean Timiș, prin Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, și este inclus în ”Agenda cultural-sportivă și de tineret” 2012.

Intrarea este liberă.

Pseudo-Romania

Cu siguranta ca fiecare dintre noi si-a pus candva intrebari referitoare la devenenirea acestei tari, la directiile demne de urmat pentru a arde diferentele pregnant sesizabile dintre Romania si celelalte tari europene. De cele mai multe ori sictirul, lehamitea, ne fac sa ne spunem ca asta este blestemul nostru, specificul nostru national,sa ne regasim intotdeauna la cea mai mare distanta de premiantii clasei. Insa de-alungul Istoriei noastre recente au existat tentative de a racorda Romania la realitatea europeana. Dar, in dulcele nostru stil clasic, noi am preferat heirupismul in dauna unei dezvoltari asezate, organice, a unei societati care, inca, cauta sa se desprinda de Feudalism. Pentru ca, precum Mongolia care a fost comunizata fara a mai cunoaste stadiul capitalismului putred, asa si mare parte a romanilor a ars etapa acumularilor de capital, ajungand direct, dupa 1945, in comunismul cel mai profund.

Junimistii sfrasitului de secol XIX au pus exact diagnosticul societatii romanesti, atunci cand Titu Maiorescu a enuntat pentru intaia data teoria formelor fara fond. Un alt conservator al acelor vremuri, marele nostru dramaturg I.L. Caragiale ne spunea verde-n fata ca Romania este tara lui Pseudo, locul unde seriozitatea este o pasare rara, totul rezumandu-se la fatada, la imagine. A avansat Romania de la acel punct? Ma indoiesc de acest fapt, mai ales atunci cand ma uit si vad ce se intampla in jurul meu. Proiectul social romanesc este unul prizonier finalului de secol XIX. Democratizarea in Romania postdecembrista nu a insemnat altceva decat reinvierea personajelor lui Caragiale.

Avem parte de democratia, de parlamentarism, de separatia puterilor in stat, de independenta Justitiei, de responsabilitate ministeriala? Teoretic da. Practic, totul se desfasoara sub semnul lui Pseudo. Avem o pseudo-democratie, pseudo-parlamentarism, pseudo-independenta a Justitiei. Iar omul de rand a inceput sa perceapa aceasta realitate. Ultimul barometru de opinie realizat de catre CCSB la comanda Pro Democratia vine sa reitereze acest aspect. Romanii, in proportie de 80%, cred ca alegerile sunt fraudate. Intr-o tara membra a Uniunii Europene, atentie! Spoiala aceasta de democratie nu mai reuseste sa insele foarte multa lume.

Romanii au inceput sa il vada pe Pseudo si, cu siguranta, vor reactiona. Intai mai plapand, iar mai apoi din ce in ce mai viguros. Pentru ca, in douazeci de ani scursi de la evenimentele din decembrie 1989, clasa politica nou-edificata a avut tot timpul din lume pentru a le demonstra romanilor ca se ridica la nivelul asteptarilor lor. Nu este mai putin adevarat ca indobitocirea cetatenilor acestei tari a reusit plenar. Poporul roman, intr-o sesizabila majoritate, este format din indivizi incapabili de a-si folosi satisfacator propriul organ al gandirii. Este o realitate cruda. Rolul celor care se exprima public, este si acela de a modela niste constiinte pervertite. Va fi o munca de Sisif, insa personal, as prefera sa  fiu injurat de catre un om care imi vede greselile reale decat sa primesc acelasi tratament din partea unui nevertebrat care doar reproduce ce aude.

Tara lui Pseudo este o realitate. Romania noastra este chiar tara aceasta. Noi suntem doar niste pseudo-cetateni, condusi de catre pseudo-lideri in baza unor pseudo-legi aplicate de catre o pseudo-Justitie.

PS: Comentariu acesta a fost scris in 12 Octombrie 2010.  Cu toate acestea, o mare parte din continutul sau ramane de actualitate. Din pacate!

Festivalul Papanasilor, Covaci, editia a doua

Dupa succesul repurtat la prima editie a festivalului, iata, de azi, 4 august, demareaza la Covaci editia a doua a acestei manifestari gastronomico-artistice, care tinde sa devina o traditie locala. Sufletul organizatoric ramane acelasi inimos domn Octavian Stancioiu, cel care coordoneaza o suita intreaga de evenimente anuale in mica localitate de la nord de Timisoara.

Locatia acestui festival o reprezinta aceeasi Pensiune Anette, locul unde, de-a lungul ultimilor ani, s-au desfasurat evenimente care au pus Covaciul pe harta judetului. Si cum un desert de papanasi adevarati trebuie uns cu o muzica pe masura,  la editia din acest an buna-dispozitie va fi asigurata de catre solistul Ghita Berinde si ansamblul sau.

Nu pot decat sa salut acest gen de manifestare deoarece, pe langa componenta gastronomica, ea este si un bun prilej de socializare intr-o lume in care tendinta principala este aceea de a ne autonomiza, de a comunica impersonal, prin intermediul mijloacelor electronice care tind sa inlocuiasca dialogul direct.

Pofta buna si distractie pe masura!