Redesenarea prin forta a frontierelor in imediata vecinatate a tarii noastre nu are cum sa nu afecteze politicile de securitate ale tarii noastre. Umbrela de securitate a NATO (SUA) - organizatie din care, din fericire, facem parte - are insa limitele ei, intuite inca de la inceputuri de oamenii de stat atenti la dinamica relatiilor internationale. Inca din anii '60 presedintele francez Charles de Gaulle, politician cu o solida pregatire militara, arata ce nu trebuie sa faca Franta. Spunea de Gaulle: Este intolerabil pentru un mare stat sa-si lase destinul in seama deciziilor si actiunilor altui stat, oricat de prieten ar fi. Tara integrata isi pierde interesul pentru apararea nationala, din moment ce nu poarta raspunderea acesteia.
Acest fapt ar trebui sa dea de gandit decidentilor romani din domeniul apararii si a sigurantei nationale. De ce? Pentru ca, in urma raptului teritorial la care a fost supusa Ucraina, singura replica decelata dinspre sferele inalte ale puterii de la Bucuresti a fost aceasta: suntem mebrii ai NATO, nu suntem afectati. Fals! Romania anului de gratie 2014 nu este nici Berlinul Occidental al anilor '50 si nici Kuweitul inceputului anilor '90. Este doar o tara de frontiera a NATO, membra a Uniunii Europene care nu a reusit o integrare de succes in nici una dintre cele doua organizatii suprastatale. Traim cu senzatia ca Statele Unite abia asteapta sa intre in lupta pentru noi, sa ne apere de rusi. Din nou, fals! Din pacate, sub administratia Obama, Stalele Unite a preferat o repliere, o dezangajare treptata din mai multe zone ale lumii. Romania ar trebui sa isi mentina si sa isi creasca capacitatea de aparare prin accederea la tehnologiile militare de varf si prin cresterea numarului de militari de sub drapel.
Din nefericire tehnica militara a Armatei a ramas blocata undeva la nivelul anilor '80. Achizitiile din ultimii douazeci de ani nu au reprezentat altceva decat alibiuri pentru comisioane de neam prost si nimic altceva. Dotarile de ultima ora au devenit exclusiv apanajul institutiilor din domeniul oridinii si linistii publice, a acelora care trebuie sa tina sub control propria populatie. Oare de ce?
Trebuie sa realizam faptul ca nimeni nu te apara daca tu insuti nu faci nimic pentru a te apara. Fostul secretar de Stat al SUA Henry Kissinger descrie in lucrarea "Diplomatia" o scena petrecuta intre presedintele american Eisenhower si presedintele De Gaulle, in timpul vizitei la Paris a primului, in 1959. Eisenhower, fost coleg cu De Gaulle in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, l-a intrebat frontal pe liderul francez: "De ce va indoiti ca America si-ar identifica destinul cu cel al Europei?". De Gaulle i-a replicat, spunandu-i ca America nu venise in ajutorul Frantei in Primul Razboi Mondial decat dupa trei ani.America intrase in cel de-al Doilea Razboi Mondial dupa ce Franta a fost deja ocupata. In era nucleara ambele interventii ar fi venit prea tarziu.
Sunt multe concluzii care pot fi desprinse din aceste frecusuri diplomatice americano-franceze. Cea mai importanta este aceea ca noi suntem principalii responsabili pentru propriul destin.Avem o tara...sa nu ne batem joc de ea.
