Una dintre masurile gandite de catre guvernul USL in favoarea relansarii activitatiilor in economia romaneasca o reprezinta si plata de catre societatile cu o cifra de afaceri de pana in 500.000 de euro, a TVA doar dupa incasarea contravalorii facturilor emise catre clienti. Probabil ca aceasta lege vine ca o reparatie pentru marirea cuantumului acestei taxe, de la 19% la 24%, acum doi ani, de catre guvernul PDL condus de catre Emil Boc, in conditiile degradarii pronuntate a starii economiei nationale.
In fapt, desi poate ca decizia era inevitabila in conditiile date, marirea TVA - ului nu a facut altceva decat sa arunce in carca celor care inca reuseau sa se descurce in hatisurile economiei romanesti o mare parte din neincasarile la bugetul de stat. In ultimii ani nu am avut parte de nici o masura economica menita de a oferi o gura de oxigen campaniilor, care, cu toata vitregia vremurilor, s-au incapatanat sa tina steagul sus. De aceea eu vad in decizia cabinetului Ponta o masura reparatorie. Dar haideti sa trecem in revista cateva dintre ideile pro si contra desprinse pe marginea acestei chestiuni.
Un bun argument in favoarea aplicarii acestei masuri o reprezinta acela ca ea va determina o imbunatatire a cash-flow-ul companiilor mici, care astfel nu vor mai fi obligate sa se
decapitalizeze platind TVA aferenta facturilor neincasate. Iar daca stam sa ne gandim bine osatura de rezistenta a unei economii viabile nu o reprezinta mastodontii ci tocmai aceste societati mici si mijlocii, direct avantajate de aceasta decizie.
Trebuie sa ne gandim si la faptul ca, actualmente, plata TVA este prefinantata de catre agentii economici din resurse financiare proprii, resurse care, acum fiind deblocate, vor putea fi folosite in investitii in modernizare sau in plati curente catre furnizori. Pentru societatile comerciale care emit facturi cu plata la termen, acest act vine ca o bula de oxigen, in conditiile in care arieratele existente intre momentul emiterii facturii si cel al incasarii ei efective, tind sa se mareasca.
Desigur ca putem face si simulari din care poate sa reieasa ca aceasta lege nu reprezinta altceva decat o forma de incurajare a evaziunii fiscale.Bunaoara, putem avea doua societati care merg mana in mana, una care emite factura si nu mai incaseaza valoare ei insa isi deduce TVA iar cealalte nu mai colecteaza. Ipotetic, putem sa ne intalnim si cu aceasta situatie. Apoi mai putem sa dam fata si cu o discriminare in defavoarea societatilor care se vor bucura de aceasta derogare de la regimul TVA, in speta a celor cu o cifra de afaceri de sub 500.000 de euro. Este foarte posibil sa avem de-a face cu mari companii, clienti, care vor prefera sa nu lucreze cu cei care beneficiaza de noua masura. De ce? Pentru ca in propunerea Guvernului supusa dezbaterii publice, se cere ca beneficiarul sa verifice fiecare furnizor, daca cumva acesta se gaseste in situatia de a nu plati TVA decat la incasarea facturilor. Ori asta presupune deja costuri suplimentare.
Una peste alta insa, aceasta masura reprezinta un inceput. Ea poate reprezenta primul pas catre o normalizare in legislatia fiscala romaneasca. Principiul este unul corect, insa el ar trebui aplicat plenar, fara discriminari legate de cifra de afaceri, la nivelul intregii economii romanesti. Statul trebuie sa isi ia mai in serios rolul de arbitru in economie, simplificand modalitatile legate de posibilitatile de recuperare a debitelor de la datornici. Insa o parere realista in cea ce priveste modul in care masura asumata de catre cabinetul Ponta va contribui la oxigenarea economiei, nu ne vom putea face decat dupa consumarea a cel putin un exercitiu bugetar.
