România a beneficiat de-a lungul vremurilor de aportul unor oameni politici de calibru, capabili de a vedea interesele perene ale natiunii peste timp. Cu scaparile inerente, cu minusurile datorate unui politicianism exacerbat (ei da, aceasta nu este doar o boala a zilelor noastre!) cei care au ghidat politica românească in primele decenii ale secolului XX au reusit nu doar sa conserve realizarile generatiilor anterioare ci - in atat de vitregele conditii ale Primului Razboi Mondial - au prezervat statalitatea românească amenințată de victoriile militare ale Puterilor Centrale.
In conditiile bolsevizarii armatei ruse si a disparitiei spiritului combativ al acesteia, dupa semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk prin care comunistii rusi se inclinau in fata Puterilor Centrale, Regatul României a fost nevoit sa demareze negocierile in vederea semnarii unei paci cat mai onorabile. Unul dintre cei care au participat la aceste negocieri a fost si omul politic Constantin Argetoianu, un boier oltean din Breasta Doljului, conservator prin formatie, ulterior membru fondator al Partidului Poporului condus de maresalul Averescu, personaj inzestrat cu o extraordinara acuitate politica. Nu insist asupra negocierilor in sine, s-au scris lucrari intregi despre ele. Vreau doar ca sa scot in evidenta un aspect deosebit in cea ce priveste ancorarea politicianului Argetoianu in realitatile vremurilor.
In timpul negocierilor maresalul Mackensen, Ottokar von Czernin si Richard von Kuhlmann, ministrii de externe ai Austro-Ungariei si Germaniei, au executat presiuni extraordinare asupra delegatiei române, aducandu-i la disperare pe membrii acesteia. Cu exceptia unui singur om. Argetoianu. Boierul conservator accepta toate conditiile fara cracnire. Nelamurit, unul dintre interlocutorii germani l-a intrebat de unde provine aceasta atitudine. (Sa ne amintim ca România şi-a cumpărat supravieţuirea promiţând germanilor petrolul pe 90 de ani!). Constantin Argetoianu i-a raspuns ca victoria finala nu are cum sa apartina Puterilor Centrale, mai ales dupa intrarea Statelor Unite in conflict de partea Antantei. Prin urmare acest tratat cu conditiile lui inrobitoare nu va insemna altceva decat un petec de hartie fara nici o valoare.
"Eu rămân convins că până la urma urmelor tot Aliaţii noştri vor fi biruitori şi că nu vom da nimic, ci dimpotrivă, vom lua."
Constantin Argetoianu, Memorii, vol III-V, p. 406
Câtă anticipație, câtă viziune!
Sa ne mai aducem aminte de o replica plina de umor, rostita in fata agentilor Securitatii, sositi sa il aresteze in 1950: "Bă, dar tari mai sunteți voi, comuniștii aștia, dacă vă este frică de un moș bășinos ca mine! " Ce-ar mai fi de spus?
