In curtea Parohiei noastre din Sanandrei, chiar pe cladirea bisericii, in partea dreapta a intrarii, exista o placa comemorativa pusa acolo in memoria celor disparuti in Primul Razboi Mondial. Mi-a atras atentia al doilea nume de pe coloana din stanga, cel al preotului Atanasie Conciatu, care nu imi este deloc necunoscut. Intamplator, acum vreo cincisprezece ani, l-am cunoscut pe nepotul sau, un domn care fusese in trecut lider de sindicat la intreprinderea Electromotor din Timisoara.
Povestea lui Atanasie Conciatu este una foarte interesanta. De loc nu era din Sanandrei, el fiind nascut in 1885, in satul Tolvadia, actuala localitate Livezile din sudul judetului Timis. Dupa absolvirea scolii primare si gimnaziale, a urmat studii de pedagogie la Preparandia din Arad si teologice la Caransebes. Functioneaza o perioada ca si dascal prin mai multe sate din Banat.
Legatura lui Conciatu cu Sanandreiul a reprezentat-o femeia care i-a devenit sotie,in anul 1915, Elena Giuchici, a carei familie era din parohia noastra. Dupa casatorie, a fost hirotonit preot in parohia Banloc. In acei tulburi ani, mai ales dupa momentul intrarii Regatului Romaniei in razboi contra Austro-Ungariei, impulsul afirmarii dorintei de unire cu ceilalti romani l-a animat profund pe proaspatul preot. De aici deriva si martirajul sau, motivul pentru care este trecut numele lui pe monumentul comemorativ amintit mai sus.
Regretatul istoric banatean Ionel Cionchin
descrie astfel evenimentele premergatoare executiei preotului Conciatu, care a avut loc in localitatea Denta:
Simţind pulsul aspiraţiilor maselor populare, în ziua de 22 octombrie/3 noiembrie 1918, notarul din Denta, Ungér Pál, a adunat populaţia comunei, prin baterea tobei, spre a o determina să voteze o declaraţie prin care locuitorii Dentei vor să rămână mai departe sub dualismul austro-ungar.
Aflat în fruntea populaţiei locale, preotul Atanasie Conciatu a determinat hotărârea unanimă a românilor care au respins cu fermitate alternativa propusă. Din mijlocul mulţimii, s-a auzit glasul preotului ortodox român care scanda: „Trăiască România Mare, pân’ la Tisa-i România”! Preotul Atanasie Conciatu i-a organizat pe români într-o formă primară de „gardă naţională”, care a preluat destinele comunei, înlăturând administraţia locală.
Masele răzvrătite au pătruns la postul de jandarmi, au preluat puştile, înarmându-se. Ţăranii au luat cu asalt primăria, au scos registrele impozitelor şi alte documente cărora le-au dat foc pe „drumul mare”. Seara, ţăranii au pătruns în moara „Carolina” unde au împărţit făina şi grânele depozitate. Mişcarea s-a răspândit şi la „odăile” din jurul Dentei, ţăranii prădând magaziile. Indignarea poporului contra notarului a fost atât de mare, încât acesta a fugit din comună în timpul nopţii. Armata a trecut la înăbuşirea răscoalei. În ziua de 24 octombrie, după masă, s-a apropiat de Denta un tren cu două detaşamente, format din 30 de soldaţi unguri comandate de 3 ofiţeri. La ora 16, trenul s-a oprit între Deta şi Denta. Unul din detaşamente a înconjurat aşezarea, blocând ieşirile. Al doilea detaşament a pătruns în comună . Au căzut primele victime: Spasoie Tot şi Pantilimon Cocea au fost împuşcaţi .
„Multă lume” a fost adunată pe podul de peste Bârzava, unde ţăranii stăteau temperaţi de conducătorul lor Atanasie Conciatu. A fost un moment de maximă încordare, de intensitate dramatică: faţă în faţă se aflau cei urgisiţi de veacuri şi stăpânitorii, cu aparatul lor represiv, refuzând să părăsească scena istoriei. Orice înduplecare, orice promisiuni nu mai erau posibile. Înfuriaţi că se împotriveau stăpânirii, ostaşii unguri au trecut la arestarea fruntaşilor mişcării româneşti din Denta: Atanasie Conciatu, Ştefan Avram, Nicolae Şoşdean, Simion Trifu şi Antonie Jurca. Aşa-zisul „consiliu de judecată”, format în pripă din ofiţerii batalionului, i-a condamnat la moarte prin împuşcare pe conducătorii ţăranilor.
Sentinţa a fost executată în timpul nopţii, preotul Atanasie Conciatu fiind împuşcat prin gură – amănunt păstrat în tradiţia locală.
A doua zi era o dimineaţă plăcută de toamnă. Aşezarea era cufundată în linişte. Cei care erau nevoiţi să treacă peste podul de peste Bârzava au fost cuprinşi de groază şi ură. În faţa primăriei erau cinci trupuri neînsufleţite, îmbibate în sânge. Să fie văzute de răsculaţi, să fie exemplu! Aşa credeau stăpânii criminali.
Represaliile au continuat şi în zilele următoare când au fost împuşcaţi încă şapte ţărani, printre care Vasile Drăgoi şi Matei Velciov. În octombrie/noiembrie 1918, în Denta au fost împuşcaşi 14 ţărani, dintre care opt au fost consemnaţi de preotul Silviu Colojoară în „Registrul decedaţi”, menţionând ca au fost „împuşcaţi de jandarmi cu ocaziunea revoluţiei din Denta”.''
Probabil ca prezenta numelui preotului Atanasie Conciatu pe lista victimelor din Sanandrei ale primei conflagratii mondiale se datoreaza demersurilor familiei Giuchici.
