Am mai spus-o cred, chiar şi aici - sunt un mare fan al campanilor electorale americane. Faţă de cea ce se practică pe Vechiul Continent, tot cea ce se întâmplă în Statele Unite are o patină de originalitate, grandilocvenţă , teatralism. De departe, figura centrală a alegerilor prezidenţiale din acest an este tycoonul Donald Trump. N-am crezut niciodată că un om atât de controversat, care evoluează după o partitură anti-political correctness, poate să încalece elefantul cu atâta succes.
Probabil că Trump este politicianul cu cea mai ascuţită replică, un showman adevărat, pe placul americanilor, un tip care, în limbajul nostru, n-are mamă, n-are tată. A încălcat toate cutumele posibile , a făcut tabula rasa cu toate regulile political correctnessului, s-a luat în coarne cu toţi, indiferent că a fost vorba de Papă, George W.Bush, mama lui Jeb şi a lui George W.Bush, femeile, imigranţii mexicani, Fox News, refugiaţii, musulmanii, fraţii Koch, Washingtonul, Apple. Şi nu doar că se regăseşte în continuare pe primul loc dar a reuşit să-şi consolideze foarte puternic această poziţie. Apropo de Papă, acum câteva săptămâni acesta s-a simţit obligat să-şi dea cu părerea despre Trump. "O persoană care se gândeşte doar să construiască ziduri, nu punţi, oricine ar fi, nu este creştin. Evanghelia nu spune aşa ceva", spunea acesta. Atât i-a trebuit lui Donald pentru a lua foc! Este ruşinos ca un lider religios să pună sub semnul întrebării credinţa cuiva. Sunt mândru să fiu creştin şi, în calitatea de preşedinte al SUA, nu voi permite atacarea şi slăbirea creştinismului, îi replica presbitarianul Trump. Nici un lider, cu atât mai puţin unul religios, nu ar trebui să aibă dreptul de a pune sub semnul întrebării religia sau credinţa cuiva. Acest Papă este folosit ca pion şi ar trebui să le fie ruşine că fac aşa ceva, mai ales când sunt implicate atât de multe vieţi omeneşti şi când imigraţia ilegală a luat o asemenea amploare, a continuat acesta tirada.
Totul pe fondul apariţiei pe conturile de Facebook şi Twitter arondate tycoonului a celor două imagini alăturate. Una dintre ele îl reprezintă pe Papă alături de unul dintre zidurile care înconjoară citadela Vaticanului iar cea de-a doua este o vedere Google care indică exact limitele fortificate ale cetăţii papale. O campanie care a prins teribil şi l-a făcut - încă o dată! - erou pe Trump. Din fericire pentru acesta din urmă, nici contracandidaţii săi republicani nu sunt deloc inspiraţi în alegerea temelor de atac. Rând pe rând aceştia îşi rup dinţii în Trump pentru ca mai apoi să părăsească competiţia. Singura şansă reală a mai rămas o alianţă generală anti-Trump pentru Super Tuesday, cu Marco Rubio şi Ted Cruz în prim-plan. Dar şi această opţiune este una riscantă deoarece ea ar rupe partidul, în condiţiile în care Trump a anunţat că va candida la preşedinţie în orice condiţii, sprijinit de GOP sau nu. Discutând puţin şi despre Marco Rubio - favoritul meu - acesta este singurul contracandidat real, cu greutate, capabil de ai servi replici adevărate lui Trump. Am toată deferenţa faţă de Cruz si Jeb Bush, însă aceştia par din altă ligă atunci când apar lângă Rubio şi Trump. Pentru cea ce a mai rămas din preliminariile republicane eu văd o luptă în doi între Trump şi Rubio, primul plecând cu şansa întâi, însă Rubio ar fi o oportunitate reală pentru GOP deoarece este singurul candidat capabil de a pătrunde cu mesajul său în toate mediile americane, indiferent de comunităţile etnice, religioase sau rasiale.
Trump rămâne un caz politic special, demn de a fi obiectul unui studiu de caz. Personajul are ceva ce lipseşte multora dintre contracandidaţii săi mai tineri: tinereţea spiritului, originalitatea exprimării, nu are tabuuri în discursul public şi mai ales comunică, comunică, comunică...aproape obsedant!
