Anii '80, Bulgaria - Todor Jivkov conducea ţara cu o mână forte , bazându-se pe preceptele sacrosancte ale comunismului biruitor. Venit la putere în martie 1954, Jivkov a fost unul dintre cei mai cameleonici lideri europeni din perioada postbelică. Întotdeauna a simţit exact tendinţele de moment de la Moscova, capitala mondială a comunismului. A fost hruşciovist în epoca lui Hruşciov, brejnevist în timpul lui Brejnev, andropovist atunci când Andropov era lider la Kremlin. Nu a reuşit să îl convingă însă pe Gorbaciov că ar fi tipul de conducător de dorit pentru Bulgaria atunci când primul dorea impunerea în lagărul socialist a politicilor de glasnost şi perestroika. Însă Jivkov nu poate fi acuzat că nu a încercat să îl convingă pe Gorbaciov. La finalul anilor '80 liderul de la Sofia părea cel mai ortodox apărător al tezelor gorbacioviste. Doar că nu a mai ţinut. O conjuraţie pro-sovietică condusă de generalul Dobri Djurov (agent sovietic) l-a adus la putere, în noiembrie 1989, pe Petar Mladenov. Perestroika şi glasnostul putea fi impus în Bulgaria de o persoană credibilă.
România, noiembrie 2014 - Victor Ponta pierde alegerile prezidenţiale de o manieră zdrobitoare. Cel care era creditat cu cele mai mari şanse de a câştiga, cel în faţa căruia toate casele de sondare a opiniei publice băteau mătănii şi îl creditau cu 60% intenţii de vot în turul al doilea, suferă o înfrângere zdrobitoare, administrată de unul dintre cei mai taciturni candidaţi prezidenţiali pe care i-a avut vreodată România. După 16 noiembrie a început operaţiunea de identificare a vinovaţilor pentru insuccesul pontist. Şi ei au fost găsiţi rapid în persoana primarilor, a preşedintilor de consilii juteţene, a consilierilor locali insuficient implicaţi, etc. Dar mai ales de vină pentru situaţia lui Ponta sunt baronii locali. Ei da, cei care până la 16 noiembrie reprezentau osatura campaniei prezidenţiale pontiste au devenit rapid ţapii ispăşitori ai greşelilor enorme comise de candidatul socialist. După această dată, sub presiunea DNA şi a noii orientări sesizabile în rândurile electoratului, Victor Ponta - precum Jivkov din paragraful de mai sus - devine un fel de Alba ca Zăpada, neprihănit precum o fată mare, un tip care nici usturoi nu a mâncat şi nici gura nu-i pute.
Noul discurs e gata, PSD să se reformeze, să se rupă de baroni, să termine cu trecutul comunist. Să plece Geoana, să dispară Vanghelie şi, de ce nu, ultima dorinţă de pe listă, nerostită cu voce tare, să moară Iliescu! Trăiască Ghiţă şi Dragnea, titanii social-democraţiei româneşti!Însă din păcate pentru el, precocele Ponta a ajuns deja la momentul la care se găsea septuagenarul Jivkov în 1989. Ponta încearcă o întoarcere de 180 de grade, încearcă să se reinventeze în contextul în care problemele sale judiciare sunt doar la început. Aici nu mai discutăm despre plagiatul său - clar ca lumina zilei pentru oricine ştie să citească - ci de afacerile de sute de milioane de euro făcute de mafia personală cu sediul în Prahova şi Teleorman. Cu siguranţă că Ponta va ieşi pe scut din viitorul congres PSD. Acest partid este prea mare şi cu un trecut prea glorios pentru a tolera în fruntea sa un cuplu de loseri, precum cel reprezentat de duetul Ponta - Dragnea. Ponta nu a fost niciodată un pesedist adevărat, el a reprezentat doar o imagine vandabilă în contextul în care partidul nu a reuşit să promoveze un lider real. Reforma în PSD va debuta odată cu plecarea lui Ponta/Dragnea din fruntea partidului. Nu cred că acest partid-pilon al construcţiei politice democratice româneşti se va lăsa încălecat la infinit de un plagiator-mitoman cu grave carenţe de caracter.
