2015 - a fi sau a nu fi pentru Victor Ponta

Vă salut cu drag şi în noul an 2015, dragi cititori ai acestui blog. Vă urez să aveţi parte de un an măcar mai bun decât precedentul. Ar fi un progres. Cele douăsprezece luni ce vor să vie vor da răspunsul la întrebarea momentului: va reuşi sau nu PSD să îşi conserve guvernarea în condiţiile coabitării cu un preşedinte care provine din segmentul diametral opus al politicii mioritice? S-a scris mult, s-a discutat şi mai mult pe marginea acestui subiect şi nu fără temei; anul 2015 va fi unul decisiv în creionarea tendinţelor pentru cea ce va urma anul viitor, la alegerile locale şi parlamentare.

 

Eu cred ca problema rămânerii PSD la butoanele guvernării este una mult mai personalizată dar şi mai pragmatică de cât s-ar crede. Ea se rezumă oarecum la persoana lui Victor Ponta; cu fostul candidat prezidenţial în fruntea partidului şi a guvernului şansele sunt unele destul de scăzute. Cu alt pesedist, neimplicat direct in campania de atacuri la adresa lui Iohannis din perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale, se poate discuta. A spus-o voalat chiar şi actualul preşedinte al României. Cred că până şi Ponta banuieşte acest adevăr.

 

Partea pragmatică a încheierii ciclului electoral de patru ani pentru PSD ţine de accesul la resurse. Sunt convins că nu mai este un secret pentru nimeni că activitatea de partid costă iar un partid în timpul unei campanii electorale consumă mulţi bani. Cu atât mai mult într-o campanie prezidenţială care se desfăşoară la nivel naţional. Banii aceştia vin în prea mică masură din contribuţiile membrilor de partid (cotizaţia); cea mai mare parte a sumelor provin din sponsorizări din partea unor companii sau oameni de afaceri, bani care nu se dau pe ochi frumoşi ci în schimbul unor promisiuni. Ce li se promite? În principal contracte cu Statul, directe sau indirecte, în cazul accederii la putere. De aici intervine arta de a negocia a PSD şi aici acest partid va resimţi cel mai tare absenţa unui negociator de calibrul lui Viorel Hrebenciuc. (nu discut calitatea penală a actualului arestat - justiţia îl va condamna dacă va fi cazul -  ci capacitatea lui reală de negociere!).

 

Dacă interesele oamenilor de afaceri care au mizat pe Klaus Iohannis si PNL vor fi armonizate cu programele de investiţii ale guvernului PSD, cu siguranţă că vom avea parte de un ciclu de guvernare complet, până în 2016.  În caz contrar, cabinetul actual va fi amintire mai repede decât ne-am aştepta. Până la urmă aceasta cuplare la resurse este o realitate cvasiacceptată în toate statele lumii. Ea reprezintă singura formă cuantificabilă prin care sponsorizăriile de campanie îşi capătă corespondenţă în beneficiile post-victorie.  Un rol imortant îl va deţine şi modalitatea prin care guvernul PSD înţelege să se raporteze la comunităţile conduse de primari de altă culoare politică, mai cu seamă cei din PNL. Alocarea resurselor investiţionale guvernamentale prin intermediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi a Companiei Naţionale de Investiţii exclusiv către primăriile PSD nu va netezi în nici un caz asperităţiile certe dintre Preşedinţie si Guvern. Revin la cazul Timişoarei care este unul flagrant, oraşul condus de către un primar liberal fiind total absent din schemele investiţionale pontiste.

 

Un fapt care m-a frapat în ultima vreme îl reprezintă şi opţiunile de moment ale lui Victor Ponta, corecte, realiste dar defazate vizavi de evenimentul numit alegerile prezidenţiale. Da, Sebastian Ghiţă, intimul domnului Ponta,  are perfectă dreptate atunci când cere ca Ion Iliescu să nu mai fie asociat cu imaginea unui PSD european, socialist în accepţiunea modernă a termenului. Fostul preşedinte al României este deja un balast pentru social-democraţi. Un prieten mai hârşâit în ale politicii imi atrăgea candva atenţia asupra caracterului biologic al  electoratului personalizat. Votanţii lui Ion Iliescu au murit sau sunt pe cale de a ieşi din scenă iar acesta este un fapt real. Din păcate pentru Ponta,  strategii PSD au înţeles târziu această realitate. Revăzând această situaţie îmi este greu să înţeleg cum ar putea un emul al domnului Iliescu, Cătălin Ivan, să reprezinte alternativa la Ponta.

 

Victor Ponta păcătuieşte teribil şi atunci când işi alege purtătorii de mesaje. După arhicelebrii Dan Şova şi Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele, acum, iată, îl alege pe Sebastian Ghiţă să enunţe public nişte adevăruri, de această dată. Se putea găsi şi alţii, mai puţin compromişi. O idee excelentă în schimb este aceea a atragerii unor personalităţi publice care profesează idei reale de stânga. Costi Rogozanu, Mihai Goţiu sau Dan Ungureanu ar putea oricând să insufle PSD - ului mai multă prestanţă în susţinerea dezideratelor păturii sărace a societăţii româneşti şi ar readuce partidul acolo unde îi este locul, în stânga eşicherului politic. Baletul ideologic executat cu atâta graţie de catre social-democraţi în ultimii ani va ajunge sa dea idei celor care visează la o formaţiune politică care să se situeze la stânga PSD. În acest scenariu, de aici va începe şi fărâmiţarea Stângii. Dar toate acestea ţin de bucătăria internă de partid.

PS: O veste excelentă pentru Banat la început de an; se pare că Timişoara va avea totuşi parte de un nou Spital Regional, care să înlocuiască treptat Judeţeanul. Deocamdată totul se găseşte doar la stadiul de intenţie, dar şi aceasta contează.