La Multi Ani si un an 2012 fara dezamagiri

***

Dupa un an 2011 care ne-a tradat anumite asteptari dar, in acelasi timp, ne-a adus si multiple realizari, vreau sa urez celor care si-au lasat semnatura pe acest blog un 2012 cu mai multa sanatate, cu mai mult noroc, cu mai multe realizari si, in acelasi timp, cu dezamagiri cat mai putine.

La Multi Ani, Dragi Prieteni.

Evenimentul publicistic al anului 2011; Larry Watts – Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România

***

Va marturisesc ca, pana mai acum cateva zile, nu am avut prilejul de a citi articole sau carti semnate de catre Larry Watts. Pur si simplu acest autor nu se regasea in bibliografia mea obligatorie pentru cunoasterea istoriei recente a tarii noastre. Auzisem din mass-media despre socul editorial de pe piata romaneasca, determinat de aparitia ultimei lucrari a istoricului american, insa nu i-am dat foarte mare importanta, prins fiind cu alte probleme existentiale. Insa, intre cartile pe care le-am cumparat in acest an, de Craciun, s-a numarat si cea intitulata in editia romaneasca "Fereste-ma Doamne de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania". Dupa ce am aruncat ochii pe cuprinsul ei, va spun sincer ca nu am mai lasat volumul din maini pana cand nu l-am terminat de citit.

Valoarea intrinseca a lucrarii nu poate fi pusa la indoiala. Nu avem de-a face cu o lectura greoaie dar nici de una foarte facila. Larry Watts a depus un efort gigantic in a selecta din arhivele si bibliografia la care a avut acces, documentele esentiale care dovedesc fara putinta de tagada razboiul nedeclarat purtat indeosebi de catre Uniunea Sovietica si Ungaria, impotriva Romaniei. Domnul Watts ne spune, printre randuri, ca suntem destul de prost pozitionati in Europa, deoarece blocam prin prezenta noastra ca si natiune, atat aspiratiile imperiale ale Velico Rusiei cat si cele ale unei Ungarii care niciodata nu va fi multumita de Tratatul de la Trianon si de rezultatul Conferintei de Pace de la Paris din 1946. Traim intr-o mare de interese adverse si tocmai de aceea avem nevoie de o diplomatie capabila de a sustine efortul  de supravietuire a statalitatii romanesti. Interesele rusesti fata de spatiul romanesc, de exemplu, sunt constante inca din vremea lui Petru cel Mare. Nici un tratat de buna vecinatate sau de colaborare nu poate bloca interesele adverse ale Rusiei fata de tara noastra.

In ceea ce priveste Ungaria, aceasta viseaza la reocuparea Transilvaniei inca din perioada imediat urmatoare a semnarii Tratatului de la Trianon. Larry Watts ne face clar dovada continuitatii acestor aspiratii, prezentand cititorilor cazul unor personalitati din politica maghiara (Vilmos Bohm, Ede Atzel, etc), care, de dragul obiectivului recuperarii macar a unei parti a Transilvaniei, au baleiat politic de la extrema dreapta catre cea stanga, fara nici cea mai mica remuscare. Fara a prezenta complexele usor de regasit la istoricii romani, dl. Watts prezinta direct cifrele exacte ale masacrelor savarsite atat de armata regulata maghiara cat si de catre formatiunile paramilitare in Transilvania ocupata dupa Diktatul de la Viena. Ip si Traznea, Miercurea Ciuc, Muresenii, au parte de pomenirea de care ar trebui sa se bucure si in istoriografia romaneasca. Din pacate, in Romania, political corectnessul pare ca a luat mintile istoricilor, care se feresc - cu unele apreciabile exceptii - sa releveze celor interesati aceste amanunte. Istoricul american identifica un filon de continuitate in politica maghiara fata de Romania, filon care ajunge pana in zilele noastre. Cum altfel am putea interpreta stirea conform careia, in 2011 peste 10.000 de secui au devenit si cetateni ai statului maghiar, fata de care au depus juramant de credinta? Daca mai spunem ca printre cei 10.000 ii putem regasi si pe presedintii consiliilor judetene din Harghita, Covasna si Mures, avem deja tabloul aproape complet.

Pentru a adanci imaginea celor care au interese ascunse fata de Romania, sunt interesante numele celor care au luat atitudine contra cartii lui Watts. Volodea Tismaneanu are un razboi personal cu istoricul american, deoarece in carte dl. Watts prezinta si cazul lui Leonte Tisminetki, tatal prietenului d-lui Basescu, cel care beneficia de cea mai mare remuneratie din partea Kominternului la inceputul anilor '40. Sigur, in opinia d-lui Tismaneanu jr., este urat sa scrii acest lucru despre tatal autorului raportului de condamnare a comunismului, nu? O alta tribuna de la care a fost atacat dl. Watts o reprezinta saptamanalul "22", organ de presa al Grupului pentru Dialog Social. Nici nu putea fi laudat aici istoricul american, dupa ce acesta a dovedit in paginile prezentului volum filiatia directa dintre stalinism si membrii GDS. Acest ONG a fost edificat cu banii lui George Soros iar membrii sai fondatori au fost alesi de catre Silviu Brucan, un stalinist de cea mai joasa speta. 

Principalele griji ale lui Brucan dupa acel decembrie 1989 au fost reactivarea cadrelor militare trecute in rezerva de catre Ceausescu pentru apartenenta lor la organele de spionaj sovietice si formarea unei societati civile in conformitate cu cerintele Perestroikai. Ca atare nu cred ca ar trebui sa ne mai miram de spumele pe care le fac la gura gedesistii nostri atunci cand scriu sau vorbesc despre Larry Watts. Cartea aceasta ridica voalul de pe fata asa-zisei societati civile din Romania, prezentand nefardat un adevar banuit de noi de mai mult timp. Adaparea de la izvorul stalinismului, aceasta a fost cerinta de baza a lui Brucan, atunci cand a decis formarea Grupului pentru Dialog Social.

Volumul "Fereste-ma Doamne de prieteni" se ridica la valoare lucrarii semnate de catre Scotus Viator - RW Seton-Watson intitulata "A History of the Roumanians", aparuta in 1934, care a avut un mare rol in respectarea de catre guvernul britanic a adevarului isoric legat de Transilvania. In anii '30, sub influenta presei controlate de catre lordul Rothermere, pozitia ungara parea a avea castig de cauza in Downing Street 10. A urmat opera lui Seton-Watson, care a pus lucrurile la punct, din punct de vedere istoric.Cartea domnului Larry Watts reprezinta evenimentul anului in politica editurilor din tara noastra. Cred ca o asemenea lucrare poate avea un mare merit si in renuntarea la complexele prezentate pana acum de istorigrafia romaneasca in tratarea unor subiecte din istoria noastra recenta.

Dar cu serviceurile independente ce aveti, ma?

***

Parlamentul Romaniei a devenit un fel camera de refacere unde mintile odihnite isi dau cu presupusul din cand in cand, asupra unor proiecte de lege, atunci cand acestea nu vin direct asumate de catre Guvern. Cu siguranta ca parlamentarismul romanesc nu se gaseste acum in cel mai fericit moment al existentei lui, dar, vazand amendamentele propuse de catre unele genii de aici, mai ca iti vine sa lasi dracu tara asta si sa emigrezi. Bunaoara Ordonanţa Guvernului nr.82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere,

precum şi de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz.

Asa, ordonanta cum era ea, trecuta acum ceva ani prin parlament, aceasta a avut darul de a liberaliza piata reparatiilor auto, inlaturand dictatura pe care se pregatea sa o instituie reprezentantele si serviceurile de marca.  Fiind vorba de o piata destul de importanta, interesele producatorilor nu putea sa o ocoleasca. Asa ca, probabil in urma unor presiuni lobbyste, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată, spre dezbatere şi avizare în fond, cu proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.82/2000. Bun, pana aici nimic rau. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în şedinţa din 29 septembrie 2010.Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, cu nr.419 din 13 aprilie 2010, cu observaţii şi propuneri.Guvernul României, cu actul nr.1457 din 07 iunie 2010, a comunicat că nu susţine proiectul de lege.

În conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, Camera decizională pentruacest proiect de lege este Camera Deputaţilor.Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cu avizul nr.P.L.x552/2010 din 16 noiembrie 2010.Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au reexaminat proiectul de lege în şedinţa din 19 octombrie 2011. La lucrările comisiei au fost prezenţi 21 de deputaţi din totalul de 30 de membri ai comisiei.În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, întocmirea raportului înlocuitor asupraproiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelorrutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, cu amendamente admise, prevăzute în anexă.

Unul dintre aceste amendamente sustine negru pe alb urmatoarea aberatie: Autorizarea pe marca este realizata de catre PRODUCATOR, care in mod nediscriminatoriu si pe baza unui set de cerinte riguroase, transparente si accesibile, verifica COMPONENTELE TEHNICE, DOTARILE SI EXPERTIZA PERSONALULUI TEHNIC din aceste ateliere de reparatii. Cu alte cuvinte, adio piata libera, adio liberalizarea serviciilor, jupuitii pe romani, acum cand inca mai au ceva. Ce inseamna acest lucru la modul concret? Simplist, producatorii care detin reprezentante si seriviceuri in Romania nu vor mai autoriza nici un alt agent economic, si vor incerca sa isi vanda propriile servicii si piese la preturi astronomice.

Pentru exemplificare, un filtru de motorina pentru o Dacia Logan motorizare Diesel 1.5 DCI costa, la reprezentanta, 160 lei + TVA. Producatorul de prim montaj al acestui filtru este Delphi.  In acelasi timp insa Delphi livreaza si in piata aftermarket acelasi filtru, doar ca nu are insemnele Renault. Pretul? Undeva in jurul sumei de 70 de lei + TVA. Pretul operei de manopera intr-o reprezentanta este de 95-110 lei + TVA. Intr-un service independent acelasi interval de timp este taxat cu 55-65 lei + TVA. Cat pierde cetateanul roman? Mult. Prea mult pentru o tara deja saracita.

Numele care apar in subsolul Raportului sunt: Iulian Iancu (PSD), presedintele Comisiei pentru Industrie si Servicii, Mircea Marin (PD-L), secretarul aceleiasi comisii, si cel al consilierului parlamentar Ioan Bivolaru. Daca acest proiect de lege va trece, acest fapt se va constitui intr-un gest absolut rusinos, prin care Statul scoate bani in plus din buzunarele cetatenilor pentru ai da unor producatori care vor detine monopol pe servisarea propriei marci. Unde e concurenta libera? Unde este liberalizarea pietei?

Cu cine se lupta USL?

***

Vrand-nevrand, cu toate stangaciile pe care le probeaza aproape saptamanal, Uniunea Social-Liberala ramane depozitara principala a sperantelor de inlaturare a regimului Basescu pe cale democratica, uzand exclusiv de articolele existente in Constitutia Romaniei. Insa aceasta constructie politica alternativa la cea reusita de catre Traian Basescu, cu ajutorul traseistilor din UNPR si a politicienilor de moravuri usoare din UDMR, are marea nesansa de a se confrunta nu atat cu forta electorala a lui Traian Basescu (retineti, nu vorbesc de PDL pentru ca acest partid respira exclusiv prin plamanii actualului presedinte), ci cu reticenta si chiar adversitatea romanilor fata de clasa politica de la noi.

In timpul celor doua mandate prezidentiale, Traian Basescu a tocat marunt credibilitatea publica a politicienilor din tara noastra, reusind sa indrepte furia romanilor exclusiv in directia lor, facand abstractie de faptul ca el insusi este produsul acestui tip de politicianism balcanic, lugubru si de nerespirat pentru oamenii cu o minima instructie si o cat de mica doza de moralitate. Romanii s-au saturat de acest tip de politica, lucru care iese rapid in evidenta ascultand conversatiile oamenilor de pe strada, din tramvai sau din troleibuz. Problema cea mare este reprezentata de faptul ca pe acest fond pot aparea oricand miscari politice extremiste, care sa isi insuseasca credibil un discurs visceral contra actualei stari de fapt. Si asa se pot castiga destule voturi. Sau se pot disipa din zestrea virtuala a USL. Partidul lui Dan Diaconescu este un exemplu in acest sens. Mizand pe o pozitionare antisistem, rostul acestui partid este acela de receptacul al voturilor pierdute de catre PDL. Cu alte cuvinte, voturile acestea nu trebuie sa ajunga sub nici o forma la USL.

Ca romanii s-au saturat de acest mod de a face politica, este o certitudine. Ce nu este clar e cea ce doresc cetatenii acestei tari sa se intample mai departe. Pentru ca, cu toata aprehensiunea fata de politic in general, romanii au si o doza mare de simpatie fata de solutiile autoritariste. Ori, pe acest fundal, se poate intampla orice. Pot aparea partide politice noi, dupa cum pot sa si dispara altele cu o anumita istorie in spate. De curand am avut privilegiul de a urmari o emisiune in care invitat a fost actorul Dorel Visan, un om care, pe langa un talent actoricesc extraordinar, detine si un solid bagaj de cultura generala, absolut admirabil. Doua adevaruri mi-au atras atentia. "Politicienii noştri nu mai sunt politicieni, sunt nişte oameni decăzuţi şi care se îndreaptă foarte greu pentru că ei înşişi au intrat in conflict cu lumea. Nu mai conjugă verbul "a fi", nu îi mai interesează acest verb, îi interesează verbul "a avea". Politicienii noştri atât de mult s-au degradat şi din cauza atitudinii alegătorilor. Alegătorii nu au atitiudine faţă de ei şi îi votează în continuare". Visan exprima o idee adanc inradacinata in substratul mental colectiv: politicienii sunt hoti, care nu mai au nimic de-a face cu viata grea a cetateanului de rand.

Nu putem cuantifica doza de adevar cuprinsa in aceasta afirmatie deoarece eu personal sunt ferm convins ca in Romania inca mai exista si politicieni cu coloana vertebrala, dedicati ideii de baza a politicii, aceea de a face bine pentru cei pe care ii reprezinta. Ca atare, pe langa adversarul vizibil numit Traian Basescu, USL trebuie sa lupte si cu adversitatea romanilor fata de politica. Iar aceasta pare lupta cea mai grea.

Umanizarea comunismului. Qui prodest?

***

Comunismul, alaturi de nazism, reprezinta cele doua curente politice extremiste care si-au pus amprenta decisiv asupra formelor de agregare ale societatilor europene in secolul XX. Daca despre nazism putem considera ca a fost condamnat definitiv de catre Istorie, nu acelasi lucru il putem spune despre comunism. Exegetii ideiilor filosofice care au stat la baza definirii comunismului - care nu sunt putini chiar in tarile occidentale - considera acum ca exercitiul comunist impus de catre Lenin si Stalin in Centrul si Estul Europei a fost unul compromis de faptul ca corifeii sovietici s-au abatut de la perceptele imuabile ale lui Marx.

Daca Occidentul are scuza ca peste el nu a trecut hoardele rosii, situatia Romaniei este una tragi-comica. Timp de patruzeci si cinci de ani romanii au cunoscut toate "binefacerile" comunismului, in forma lui cea mai stalinista. Lagare de munca, inchisorii politice, exterminare fizica, absenta libertatii de constiinta sunt doar cateva dintre ele. Ciudat este ca, la peste douazeci de ani de la inlaturarea lui Nicolae Ceausescu, romanii inca prizeaza legendele comunismului. De la filmele lui Sergiu Nicolaescu, care faceau apologia ilegalismului, pana la searbedele productii alea anilor '50-'60, reluate acum de catre televiziunile private, pana la interviuri cu cei care au trait in apropierea cuplului dictatorial sau chiar cu membrii ai clanului Ceausescu, toate acestea concura la umanizarea unei epoci negre din istoria recenta a Romaniei. Realitatea TV, EvZ, Antena 3, toate aceste organe de presa audio-video sau scrisa prezinta pana la saturatie momente din viata de zi cu zi a familiei Ceausescu. De la amantii numarati ai Elenei si escapadele amoroase ale printisorului Nicu, pana la nefericirea Zoei , toate vin sa alunge cearsaful negru asezat peste tabloul de fanilie al Ceausestilor.

Cei care au ordonat crime isi redobandesc acum, prin intermediul presei libere, umanitatea. Coroborati acest aspect cu ideea tot mai raspandita conform careia pe vremea lui Ceausescu o duceam mai bine, inradacinata statornic in mentalul celor trecuti de 35-38 de ani. Ce vor intelege copiii nostrii despre comunism? Cum il vor recepta pe Ceausescu? Probabil ca ei, urmasii nostrii, vor concluziona ca Ceausescu a fost un om bun, care dadea de lucru la toti oamenii, le dadea case si apartamente gratuit iar cei care l-au inlaturat de la putere au fost nist oameni rai, care au dorit distrugerea Romaniei. Este logica aceasta interpretare? In virtutea a ca ce se prezinta acum in mass-media romaneasca despre acele vremuri, eu zic ca da.

Mutarea Ceausescu

***

Ce i-a mai ramas lui Traian Basescu in vederea pacalirii cetatenilor? Pai haideti sa vedem,pe scurt, care au fost mizele lui de-alungul ultimilor ani. Din punct de vedere economic a facut din Romania o tara fara productie economica, o piata de desfacere facila pentru toate cacarezele lumii.Coroborat cu o criza economica imposibil de controlat de catre un guvern inapt,am ajuns la statutul de semicolonie nedeclarata a UE si SUA.

In cea ce priveste cadrul politic, avem de-aface cu un sistem calibrat pe paradigma africana, un simulacru democratic in care presedintele isi formeaza majoritati artificiale prin incurajarea migratiei politice, dinspre partidele destinate rolului de opozitie catre cele pentru care sunt facute cartile guvernarii. Astfel avem acum in arcul guvernamental un partid pe care nu l-a votat nimeni, format exclusiv din arivisti, persoane santajabile sau fripturisti profesionisti.Ori aceasta nu este in nici un caz o democratie reala.

Ce carte nu fusese inca jucata de catre Traian Basescu la miza ei maxima? Ei da, ati ghicit, este vorba de nationalism. Precum inaintasul sau din Scornicesti, Basescu a inceput sa vada in Rusia sacul de box de care are nevoie pentru a potoli setea melteanului de razbunari istorice. Si a inceput sa ii sicaneze pe rusi cu declaratii total contraproductive, care nu inseamna nimic la scara Istoriei. Ce uita dl. Basescu este faptul ca aceste derapaje se pot usor transforma in procente in plus la pretul gazului livrat Romaniei din Rusia. Pretul il vom plati noi, cetatenii de rand, atunci cand vine iarna.

Unde greseste totusi Basescu? Pai in primul rand el nu se gaseste in situatia lui Ceausescu, de maverick al Occidentului in coasta Uniunii Sovietice. A ajus sa fie flituit de catre mai toate cancelariile occidentale, unde personalitatea lui grotesca a ajus sa deranjeze. Fara nici un punct de sprijin real in politica externa, fara nici cea mai neinsemnata concretizare a celebrei lui axe Washington - Londra - Bucuresti, Traian Basescu isi supraliciteaza pozitia in speranta obtinerii unui iluzorii majoritati interne antiruse. Insa problema reala a lui Traian Basescu este faptul ca deja suntem in 1989. Asa, prin martie. 11 martie.

Overeem vs Werdum. Fedor,cui ne-ai lasat?

***

Aseara, in cadrul turneului Strikeforce, la Dallas a avut loc meciul dintre Alistair Overeem si Fabricio Werdum. Anost, fara pic de vana, previzibil. De ce spun ca a fost previzibil? Pentru ca in perioada antemergatoare meciului ambii combatanti si-au dezvaluit strategia; Werdum dorea sa il termine pe Overeem la sol printr-un triangle armbar sau printr-o priza la picior iar Overeem visa la un knock-out din pumni spunand ca el nu are de gand sa lupte la sol.

Am avut parte de momente absolut hilare,in care Werdum se aseza pe spate precum o cocota si il implora pe Overeem sa vina peste el. Olandezul, cunoscand superioritatea brazilianului in lupta de la sol,a refuzat lupta, impingandu-l pe arbitru sa il ridice in picioare de fiecare data pe Werdum. A rezultat o frustrare si o precipitare tot mai vizibila in stilul lui Fabricio, abia in ultima runda acesta reusind sa il aduca pe Alistair la sol. Degeaba, Overeem era pus in garda de intamplarea nefericita a lui Emelianenko, care a fost invins de brazilian tocmai printr-un triangle armbar. Fara lovituri spectaculoase, fara proiectari adevarate pe saltea, am avut parte de un meci pe care eu personal doresc sa il uit cat mai repede. Nimic din sufletul unui luptator adevarat, precum Fedor de exemplu, la cei doi oponenti. Lupta (ma rog, daca poate fi numita lupta) o puteti urmari aici, dar va recomand sa beti o cafea mare si neagra inainte, deoarece riscati sa adormiti.

Personal inca refuz sa cred ca acesta poate fi considerat un meci intre doi campioni mondiali. Eu am vazut doar un munte incarcat de steroizi si un practicant de Jiu-Jitsu brazilian care statea intins pe spate si isi deschidea picioarele precum Ciocciolina. Putin, foarte putin pentru un sport de contact atat de dinamic,in esenta.

Protectia inocentei varstei copilariei

***

O initiativa legislativa excelenta vine sa puna in ordine exceele sexuale ale romanilor.Pacat doar ca este supusa plenului de catre un deputat cunoscut cetatenilor mai ales de pe urma conflictului avut cu magicienii si vrajitoarele din Romania, in urma propunerii de fiscalizare a muncii acestora. Cu alte cuvinte aruncat in derizoriu. La ce fac referire? Pai la asta.

Alin Popoviciu, deputat PDL de Timis, propune castrarea chimica a pedofililor recidivisti. O initiativa buna, conservatoare, in spiritul apararii normalitatii si a inocentei copilariei, dar insuficienta. Eu as merge mai departe, adancind sensul acestui proiect de lege, prin aplicarea directa a acestei pedepse chiar dupa prima infractiune de acest gen. In Romania ultimilor ani agresiunile sexuale asupra minorilor au crescut atat ca si numar cat si ca gravitate. Cei care comit acest tip de infractiune nu mai sunt doar exponentii unui mediu promiscuu, insuficient controlat de catre autoritati ci indivizi care, formal cel putin, apar in societate ca oameni normali. Sa ne aducem aminte doar de recentul caz de la Bacau, unde un cadru militar de 45 de ani si-a violat propriul nepotel in varsta de 4 anisori. Sa mai spunem ca individul nu a fost nici macar arestat, desi medicii au confirmat leziunile suferite de catre micut? Nu are rost, deoarece traim in Romania si acest lucru se subintelege.

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Romania ar putea limita acest flagel care face ravagii pana si in scolile in care invata copii nostrii. Nu am inventa noi gaura la macaroana, deoarece acest tip de masuri au inceput sa fie adoptate chiar si in alte tari, membre a UE. Polonia este doar primul exemplu care imi vine in minte. Din punctul meu de vedere nu exista foarte multe motive pentru care Alin Popoviciu ar trebui laudat. Dar prin promovarea acestei initiative legislative, omul si-a spalat multe pacate. Un asemenea tip de proiect legislativ ar trebui sa treaca cu unanimitate de voturi prin Parlament. Dar, daca ne aducem aminte de etnobotanice si de regimul lor in tara noastra, parca nu mai sunt atat de sigur.

Despre congresul democrat-liberalilor

***

Iata ca s-a intrat in linie dreapta in cea ce priveste congresul PDL, cel menit pentru a lamuri odata pentru totdeauna care este greutatea reala a centrelor de putere din cadrul PDL. Doi candidati si jumatate si-au anuntat intentia de a candida pentru functia suprema din partid: Emil Boc, Vasile Blaga si Theodor Paleologu. Candidaturi complete, valabile, pot fi considerate doar cele ale actualului premier si cea a fostului ministru de interne. Micul Paleologu, in dulcele lui stil clasic, se gaseste pe lista de candidati in postura de iepure pentru Emil Boc. In ciuda extraordinarei mobilizari mass-media, a unor suculente analize pro si contra PDL, acest congres nu va modifica in nici un caz perceptia generala conform careia acest partid este doar o extensie politica institutionalizata a personalitatii actualului presedinte Traian Basescu.

Emil Boc este marele favorit la functia de presedinte al PDL. Din postura de sef al Executivului, a avut posibilitatea in aceste luni, sa croiasca bugetul in functie de voturile anumitor filiale. Fostul primar al Clujului beneficiaza de sustinerea a mai multor centre de putere din PDL sau formal exterioare partidului. Unii dintre lideri grei ai partidului, printre care Gheorghe Falca, Elena Udrea, Gheorghe Flutur, banda din jurul lui Theodor Stolojan, banda penticostalilor din Cluj dar si presedintele Traian Basescu, si-au declarat deschis sustinerea pentru Emil Boc. Solutia reprezentata de catre actualul premier este convenabila pentru acesti factori de putere deoarece ea nu este una definitiva ci creaza impresia unui provizorat. Cu alte cuvinte, dupa consumarea alegerilor din 2012 sabiile se pot scoate din teaca. De ce este utilEmil Boc pentru Traian Basescu? Pai imi aduc aminte de o replica a lui Gheorghiu-Dej, atunci cand a fost intrebat de ce il tine ca prim-ministru pe Chivu Stoica. "Vezi zidul ala? Daca ii dau ordin lui Chivu sa il darame, o sa intre cu capul in el precum un bou.". Cam la asta se reduce si relatia Basescu-Boc. O sluga umila care nu pune intrebari.

Vasile Blaga este privit ca o speranta de catre toti cei care inca au credinta ca binomul Basescu-PDL trebuie sa functioneze ca un parteneriat si nu pe principiul unei ierarhii feudale de tip vasal-stapan. Din pacate in ultimul timp fostul ministru de interne se gaseste intr-o vizibila scadere de audienta in randurile membrilor cu greutate ai partidului, fenomen cauzat si de mita cvasi-oficiala cu care a miluit contracandidatul sau Emil Boc filialele inca nehotarate. Vasile Blaga se revendica si el de la Traian Basescu,propunand un parteneriat perpetuu cu acesta. Ce nu intelege Blaga (sau se face ca nu intelege) este amanuntul esential ca Basescu nu are nevoie de parteneri ci de supusi. Totusi fostul ministru de interne este portavocea fostilor democrati, ai vechilor baroni ai partidului, in frunte cu Berceanu si Frunzaverde. Multi ii dau in tabara lui Blaga si pe Videanu si Ioan Oltean, insa eu prefer sa vad intai votul deoarece aceste doua fapturi politice au excelat de-alungul vremii printr-o adaptabilitate usor asimilabila tradarii.

Despre Theodor Paleologu nu o sa scriu pe acest blog deoarece penibilitatea lui ma scuteste de comentarii care ar putea fi interpretate ca rezultat al afinitatilor mele liberale. Acest congres va confirma instituirea unui status-quo care va trece partidul de anul electoral 2012. Emil Boc va ramane atat premier cat si presedinte al principalului partid de guvernare. Candidatura lui Vasile Blaga s-a nascut precum un prunc de 5 kilograme dar, pe parcurs, a fost atins de boala rahitismului. Cu toate acestea insa, balanta va fi inclinata de vointa Cotrocenilor. Traian Basescu are nevoie de un partid care sa il ajute sa se perpetueze in viata politica, atat el cat si familia lui, si dupa 2014 si nu isi poate permite sa piarda PDL.

Wikileaks sau despre conjurația țațelor

***

Inca de la inceputul marilor dezvaluiri marca WikiLeaks marturisesc ca am fost reticent in fata avalansei de cablograme diplomatice americane deversate pe diferite canale in mass-media internationala. Multi au considerat ca prin aportul organizatiei nonguvernamentale condusa de catre Julian Assange, s-a ajuns la o reflectare mult mai realista a evenimentelor care au avut loc deja in lume, a mecanismelor, a cauzelor, a pozitiilor clare sau voalate,exprimate deschis sau ascunse marelui public de catre principalii actori ai lumii in care traim.

Parerea mea este ca WikiLeaks este doar o iluzie abil intretinuta de catre forte guvernamentale nu doar din Statele Unite ci din mai multe tari. Este atat un instrument de presiune cat si un mijloc de comunicare cu cei interesati de mersul afacerilor globale. Iata ca dupa mai multe amenintari, a venit si randul tarii noastre sa isi ia portia de Wikileaks. Numai ca, pe langa confirmarile unor teorii deja expuse in fata cititorilor acestui blog (complicitatea Basescu - Geoana, formalismul conflictului dintre PSD si Traian Basescu, etc), cablogramele diplomatice americane expediate de la Bucuresti, ne arata ca si americanii sunt predispusi aceluiasi tip de țațism, de barfa de cancelarie exact precum politicienii nostrii. Nu vad nici cea mai mica diferenta dintre iesirile publice ale unui presedinte precum Traian Basescu si continutul telegramelor facute publice de catre WikiLeaks.

Informatiile care transpar din cuprinsul lor sunt culese fie din presa avida de senzational, fie simple zvonuri cu ceva aroma de posibil adevar. Ori cei care practica acest gen de culegere de informatii sunt totusi cetateni americani, reprezentantii celei mai puternice democratii din lume. Singurul aspect interesant reliefat de publicarea acestui set de cablograme il reprezinta tragicul spectacol al preumblarii marimilor publice romanesti pe la ambasada americana, ca sa se de-a in gat unul pe altul la stapanirea de la Washington. Penibil spectacol, tragici actorii! De la politicieni pana la ziaristi cu staif, toti au dat cu subsemnatul in fata reprezentantilor din Romania ai Unchiului Sam.

Care mai este deosebirea dintre Serghei Kavtaradze si Nicholas Taubman? Poate doar epoca, generatiile care ii despart si faptul ca reprezinta imperii diferite. In rest, aceeasi Marie cu alta palarie.Acum vreo trei saptamani am terminat de citit o carte interesanta, semnata de catre un laureat al Premiului Pulitzer, Tim Weiner.Titlul ei? CIA - o istorie secreta. Concluzia autorului? CIA este o organizatie costisitoare, periculoasă, profund disfuncţională şi depăşită strategic. Si mai practica cu mult succes țațismul, ca mijloc de comunicare oficiala, am adauga noi.

Despre gravitatea limbajului in Romania noastra

***

Dupa anul 2004,in urma castigarii alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu, tara noastra a devenit taramul afirmatiilor bombastice, aiuristice, dar pretins axiomatice. Pentru ca in Romania poti sa spui despre oricine absolut orice, fara teama ca vei fi candva tras la raspundere. De ce se intampla acest lucru? Cel mai corect raspuns ar fi acela ca aceasta modalitate de atac la persoana este incurajata de la cel mai inalt nivel politic. Traian Basescu a promovat el insusi acest mod de raportare la adversarii politici. Cel mai recent exemplu care imi vine acum in minte este cel legat de colportarea de catre seful statului al zvonului privind pretinsa apartenenta a liderului Opozitiei, Crin Antonescu, la structurile fostei Securitati sub numele de cod "Porumbacu".Nu a contat faptul ca nu exista nici cea mai mica dovada peremptorie in acest sens, seful statului s-a injosit, in disperare de cauza, acceptand sa promoveze ca adevar un simplu zvon lansat in campania electortala prezidentiala din 2009.

Limbajul politic in tara noastra este unul denaturat de campaniile murdare duse la comanda impotriva anumitor personalitati. Totala lipsa de responsabilitate, afirmatiile fara nici cel mai mic temei, absenta unei Justitii capabile de a introduce in culpa pe cei care colporteaza afirmatii mincinoase, ambalate sub forma unor declaratii politice, ne arunca in urma cu cel putin douazeci de ani, atunci cand Coposu si Ratiu doreau sa vanda tara strainilor si imparteau droguri tinerilor adunati in Piata Universitatii. Si din acest punct de vedere, mandatele prezidentiale ale lui Traian Basescu reprezinta un grav regres, dupa cum se poate lesne vedea in aceste zile.

Iresponsabilitatea pare sa ii ghideze pe toti actorii sociali din Romania. Basescu, fara nici cea mai mica dovada, spune ca, in cazul traficului cu tigari, regina se gaseste in randurile sindicalistilor,prin aceasta afirmatie vizandu-l in mod direct pe liderul sindicatului Sed Lex, Vasile Marica. La randul lui acesta din urma afirma cu nonsalanta ca planul de acuzare publica a lui, in calitate de lider sindical, a fost gandit la Cotroceni si il acuza pe presedinte de implicare directa in instrumentarea cazului sau. Grav, grav, grav. Vin si intreb,oare pe ce se bazeaza acesti domni cand afirma,cu atata siguranta, lucruri atat de grave unul despre celalalt? Oare organele statului de drept, cele indrituite cu administrarea actului de justitie, nu ar trebui sa se autosesizeze? Unde vom ajunge in acest ritm?

Datorita exacerbarii discursului justitiar nesustinut de probatoriu, a continuei promovari de nonvalori in politica noastra, cu siguranta ca injuraturile de mama vor deveni curente in disputele sterile din acest domeniu. Multi isi vor ridica poalele in cap de dragul unui minut de efemera glorie. Si Romania? Unde va fi?

USL, cu stangul in dreptul

                                                                            ***

Stiti ce face o maimuta atunci cand se plictiseste de traiul bun? Rupe o creanga din copac si se scarpina cu ea la fund pana face buba. Cam asa s-ar traduce cea ce face in aceste zile jumatatea din USL numita PSD. In loc sa puna umarul la consolidarea constructiei politice realizate impreuna cu PNL, pontacii nostrii se aseaza la masa cu PRM si se pun pe semnat protocoale de colaborare in toate judetele mioritice. Care este logica pentru care pesedeii doresc sa lege de gatul Uniunii aceasta piatra de moara, probabil ca nici Ponta nu ar putea explica. Avem o alianta care tinde spre 70% din simpatiile votantilor iar PSD - ul nu are nimic mai bun de facut decat sa resusciteze un personaj politic total insalubru, cu un rol deloc de neglijat in perpetuarea postdecembrista a fostelor structuri si mentalitati comuniste.

Corneliu Vadim Tudor este un personaj politic care s-a aflat mai tot timpul in relatii foarte reci cu principiile democratice. In cadrul partidului nu a tolerat niciodata vocile independente, dovada zecile de exluderi individuale din partid. Practica inca un discurs justitiar care se revendica mai degraba de la Adolf Hitler decat de la orice conducator politic democratic. Totusi, vorbim de omul care mai acum un deceniu, dorea executii pe stadioane, cu public, lautari si fanfara militara. Acestea sunt amanunte pe care multi dintre romani nu le vor uita niciodata. Printre ei ma numar si eu. Probabil ca aceasta este cea mai dura lovitura de imagine, in sens negativ, pe care o primeste Uniunea Social-Liberala, de la infiintarea ei. Imi este greu sa patrund ratiunea care a stat la baza actualei apropieri dintre PSD si PRM. Sigur, mai exista inca oameni care isi aduc aminte de atat de nocivul patrulater rosu, dar au trecut totusi vreo cincisprezece ani de la acea cumpana a istoriei noastre postdecembriste si credeam ca subiectul este consumat.

Stelian Tanase are perfecta dreptate atunci cand afirma ca acest parteneriat atat de ciudat, dintre PSD si PRM aduce grave prejudicii de imagine pentru USL. Nu poti sa le vorbesti romanilor despre democratie si regulile ei, avandu-l in dreapta ta pe Corneliu Vadim Tudor. Sper ca dl.Antonescu inca mai stie care sunt valorile politice acceptabile pentru electoratul PNL si sa denunte in mod public aceasta ciudata poveste de amor dintre jumatatea social-democrata a USL si partidul fostului simbrias al dictatorului Nicolae Ceausescu. In conditiile in care tendintele sinucigase ale PSD - ului nu pot fi infranate, PNL - ul ar fi total indreptatit sa faca un pas lateral si sa ii lase pe pontaci sa mearga linistiti spre prapastie, de brat cu Vadim.

Comportamentul social-democratilor din ultima vreme lasa impresia unei adunaturi fara nici un orizont politic, resemnata ab initio vizavi de orice s-ar intampla in tara aceasta. Insa lipsa de logica in abordarea aliantelor extra-USL poate lasa in offside PNL - ul. In aceste momente PSD - ul are nevoie de o conducere puternica, capabila de a deveni un partener serios, care sa isi asume si obigatiile care ii revin in urma formarii Uniunii Social-Liberale. In absenta acesteia,social-democratii tind sa devina ei insisi un balast pentru aceasta alianta.

Concediu Austria 2010-2011

***



 Austria...Wattens...Zillertall...Insbruck...Tirol...Italia...Merano...cam acestea au fost coordonatele concediului nostru de Sarbatori. Cateva fotografii:

Muzeul Swarowski...Dincia odihnindu-se!



Muzeul Swarowski...cu mana pe urechea omului.

Ne-am cam saturat de Austria...Sanandrei, venim!

Gata! La drum!

Wattens...Swarowski...Intrare muzeu



Hmmmm.Ceva interesant,cu multe cristale.



Dincia ochelarista



Pe strazi...in Merano



Cu prietenul Emil la un pahar...de vorba!





Acum inseamna ACUM!

***

Daca cineva mai avea indoieli in privinta faptului ca nu este deloc rentabil sa fi dictator (nu importa tara) de partea Statelor Unite ale Obamei, pardon, Americii, purtatorul de cuvant al Casei Albe, Robert Gibbs vine sa le ucida si ultimele convingeri. In ultima conferinta de presa acesta a marsat pe doua expresii pline de sens in cea ce il priveste pe detestatatul autocrat al Egiptului, Hosni Mubarak: el ar trebui sa arate "exactly who he is" si, mult mai biciuitoarea pentru urmasul faraonilor "now means now".

Daca americanii nu stiau inca cine este Hosni Mubarak, aceste ultime doua saptamani au avut darul sa le limpezeasca vederea, cu siguranta. Sau, poate ca era mult mai simplu sa intrebe in tara piramidelor, in stanga si in dreapta, despre perceptia populara asupra octogenarului lider egiptean. Din declaratiile domnului Gibbs reiese nerabdarea Statelor Unite de a scapa de dictator devenit o piatra de moara agatata de gatul administratiei Obama. Declaratia televizata de acum doua seri, a presedintelui Mubarak nu a avut darul de a linisti spiritele in tara. Dimpotriva,amanarea deznodamantului acestei crize a facut ca tot mai multi egipteni sa traiesca o stare de angoasa galopanta. Recentele confruntari dintre sustinatorii si adversarii lui Mubarak , care s-au soldat cu victime, poate sa indice si o ruptura in cadrul societatii egiptene.

In acest cadru nu trebuie sa ne mai mire acceptabilitatea de care pare sa se bucure in acest moment pana si o organizatie islamista integrista, precum Fratia Musulmana, in cadrul Departamentului de Stat. Purtatorul de cuvant al acestei institutii, P.J. Crowley a afirmat ca "the hardline Muslim Brotherhood is a fact of life in Egypt and might play a role in the nation's transition." Interesant! Cu alte cuvinte americanii sunt gata sa inchida ochii in favoarea Fratiei Musulmane, doar sa vina dracului tranzitia aia de la regimul Mubarak catre...catre ce? Din pacate nici in acest din urma ceas, Statele Unite nu au nici o strategie clara pentru Egipt. Aud atatia analisti care o tot dau cu legatura indisolubila dintre armata egipteana si Statele Unite. Oare chiar asa stau lucrurile?

In anii '90 Egiptul a luat hotararea de a inlocui treptat tancurile de productie sovietica T-55 si T-62, invechite si imposibil de upgradat, cu modernele M1A1 Abrams. Americanii s-au grabit sa le vanda egiptenilor aproape 1000 de bucati, dar, atentie, fara kitul de blindaj din uraniu saracit, asa numitul depleted uranium armor. Pai unicitatea acestui tanc, avantajul lui strategic consta tocmai in aceasta armura. Atat in primul razboi din Golf cat si in cel de-al doilea, nici un proiectil tras de catre irakieni nu a reusit sa strapunga acest blindaj neortodox. Oare sa nu aibe incredere americanii in armata egipteana?

PNL, pe calea cea dreapta

                                                                          ***

Judecand strict dupa disperarea mandolinelor prezidentiale, care acum se dau cu capul de pereti de grija PNL si a puritatii sale doctrinare, trebuie sa spunem ca DA, Crin Antonescu a reusit sa dinamizeze viata politica romaneasca, acum, la inceput de an 2011. In masura in care Opozitia va reusi sa dicteze temele de dezbatere, daca se va reusi racolarea de noi parlamentari pentru grupurile parlamentare ale partidelor non-guvernamentale, dar mai ales daca UDMR - ul va parasi corabia guvernamentala, atunci, DA, s-ar putea ca anul acesta sa avem parte de prefaceri importante in campul politic romanesc.

L-am auzit pe Crin parand cu eleganta asertiunile privind trecutul de colaborator al Securitatii, deloc onorant pentru Dan Voiculescu. "Trecutul lui Voiculescu e o problemă mult mai mică faţă de prezentul puterii PDL-Băsescu." Oh Crin, de ce dracu nu ai jucat tu finala cu Basescu in 2009? Sau macar de ce nu l-ai invatat si pe Geoana cum trebuiesc parate atacurile basesciene? Incerc sa imi imaginez cum ar fi raspuns presedintele PNL la acuzele lui Basescu in legatura cu intalnirea cu Vantu. Cu siguranta ca actualul sef al statului ar fi avut parte de un contraatac fulgerator, plin de spirit, care l-ar fi lasat iarasi in offside, precum a fost si in cadrul intalnirii de la Cluj.

Si acum o veste proasta; personal nu cred ca UDMR - ul se va rupe de actuala coalitie. De ce? Pentru ca, pentru intaia data maghiarii au posibilitatea de a negocia de pe pozitii de forta cu partenerii din guvern. Ori acceptati cererile noastre, ori treceti in opozitie, pare sa le transmita continuu Marko Bela pedeleilor. Iar interesul de jaf, tipic pentru un partid-lacusta precum este PD-L, ii vor face pe acestia sa cedeze continuu cererilor maghiarilor.



Insa opozitia se va structura, va deveni tot mai puternica, iar in 2012 ecuatia va fi mult mai simpla. Tinand cont de actualele evolutii politice, este foarte posibil ca ACD si PSD sa poata forma foarte lesne guvernul fara aportul UDMR. Ba mai mult, exista posibilitatea ca maghiarii sa nu mai intre in parlament. Pentru ca, din calculele maghiarilor lipseste componenta sociala. Ori, si etnicii maghiari au fost direct afectati de masurile aberante promovate de catre actuala guvernare. Desigur, ciorba nationala poate fi oricand reincalzita. Insa exista cineva care sa fie sigur de faptul ca o victorie pe plan etno-comunitar va tine de foame maghiarilor din Romania?

Neincrederea in sistem. Cazul Sanatatii

***

Fara sa par animat de un spirit comunist, imi pun si eu intrebarea de ce exista in tara noastra o atat de mare lipsa de incredere in sistemul public de sanatate. Incepand de la capul tarii, mai toate VIP - urile vietii publice romanesti prefera tratamentele in strainatate. Sa ne aducem aminte; in 2006 seful statului Traian Basescu, a ales o clinica din Viena pentru a se opera de o banala hernie de disc. In noiembrie acelasi an, Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministru in exercitiu, a plecat in Franta pentru a se opera la genunchiul ranit intr-un accident de motocicleta. Omul de afaceri Cristian Tantareanu s-a operat de cancer tot in Franta. Fosta realizatoare TV si actual deputat PDL Teo Trandafir, a ales Viena pentru a-si reface sanatatea zdruncinata de un regim alimentar neadecvat in timpul sarbatorilor de iarna. Pana si o fata de doi bani precum Andreea Spataru a ales sa aduca pe lume un copil intr-o clinica din SUA. Mai zilele trecute mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania a fost transferat tot la Viena unde, se pare, va fi operat.

Acestea sunt doar cateva cazuri pomenite in presa romaneasca. Buuun. Se naste acum intrebarea legitima; de ce doar ei au acces la asemenea servicii medicale? De ce omul de rand, cel care cotizeaza la bugetul Sanatatii luna de luna din venitul lui modest, trebuie sa suporte conditii de spitalizare precum cele din fotografia de mai sus? Suntem cu totii constienti de faptul ca in Romania, in spitalele noastre, se moare cu zile. Oameni care ajung pe propriile picioare in clinicile noastre insalubre, ajung acasa intre patre scanduri din cauza infectiilor blestemate si a bolilor contactate in unitatile spitalicesti.

Zilele trecute, pe email am primit recent o oferta destul de interesanta; ingrijirea sanatatii la Spitalul Universitar din Viena, celebrul AKH. Ce presupune asta? Pai acolo vorbim de o asistenta la maxim trei pacienti, dieta personalizata, traducerea rapoartelor medicale, obținerea prețului optim al operației, transportul la clinică, escortarea familiei, asigurarea cazării si repatrierea. Vorbim deja de turism medical. Din pacate acest nou tip de turism se adreseaza in exclusivitate celor cu bani, adica unei minoritati din societatea romaneasca. Restul cetatenilor sunt abandonati in bratele unui sistem de sanatate bolnav, incapabil de a face fata provocarilor actuale.

Vazand insa acest exod al VIP - urilor catre clinicile straine, ma intreb si eu, ce m-ar motiva pe mine si pe altii ca mine, sa aleg sa ma tratez in Romania? Si daca aceasta intrebare pare fara sens, revin si ii interoghez pe mai marii zilei, de ce sa mai platim contributiile pentru Sanatate? Ce face Statul cu acesti bani? Se duc ei in sistem sau direct in buzunarele clientelei de partid?

Schengen NEIN!

***

Un lucru intuit de mai multi observatori atenti ai fenomenului socio-politic romanesc s-a intamplat ieri. Germania si Franta, principalele motoare ale Uniunii Europene, si-au declarat oficial opozitia fata de integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen. Bocitoarele nationale si-au intrat in rol, in prim plan avandu-l pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Acesta din urma, in dulcele stil clasic impamantenit pe malurile Dambovitei, s-a rasti la cele doua state europene afirmand ca "statul român nu va accepta o discriminare fie şi din partea celor mai puternice state ale UE, un precedent de încălcare a Tratatului poate duce la alte abuzuri." Buuun. Asta este in mod clar un discurs pentru uz intern in care al nostru el presidente refuleaza foarte multe frustrari, de la izolarea pronuntata in care se regaseste pe plan extern pana la gesturile de respingere facute catre el de catre Sarkozy.

Problema cea mai mare pentru seful politicii externe romanesti o reprezinta faptul ca Romania la aceasta ora nu are o strategie adevarata in acest sector. S-a mizat pe Statele Unite pentru rezolvarea problemelor noastre care tin de Uniunea Europeana. Am cultivat unilateral o relatie cu America, pe care noi am considerat-o privilegiata in timp ce lor li s-a rupt de aceasta tara, considerandu-ne un popor de mana a doua. Pentru ca oare cum am putea judeca nefericita intamplare a raposatului Teo Peter? Vinovatul principal, puscasul marin american a fost absolvit de orice vina de catre o instanta americana dupa un proces care a avut loc sub jurisdictie americana.

De fapt Basescu incearca sa joace, in cadrul clubului european, rolul de maverick politic pe care l-a jucat Ceausescu in cadrul Pactului de la Varsovia, luand ca punct de sprijin exterior pentru jocul sau tocmai Statele Unite. Ori actualmente situatia este cu totul alta fata ade anii '60-'70. Bruxelles-ul nu este Moscova si nici Uniunea Europeana nu este Uniunea Sovietica. Nu se poate ca pentru nevoile tarii sa te adresezi unei puteri non-europene, daca acele nevoi pot fi satisfacute in interiorul Uniunii. Nu poti sa fi frate cu Sarkozy si Merkel in timp ce, pentru dotarea fortelor aeriene romane, preferi un invechit F16 in dauna modernelor Eurofighter Typhoon sau Saab Grippen. Nu se poate sa dai afara din tara un concern de talia lui Vinci si, in acelasi timp, americana Bechtel sa sifoneze din saracia noastra, miliarde de euro. Nu se poate ca, in cadrul lucrarilor Adunarii Generale a ONU sa ignori intotdeauna consemnele de la Bruxelles si sa te pozitionezi mai tot timpul de partea optiunii americane.Poti cel mult sa speri ca, candva, in viitorul foarte apropiat, sa devii al 51 - lea stat al federatiei americane. Numai ca, in teorie cel putin, nu asta ne-am propus noi.

Pai atunci de ce sa te mai astepti la sprijin din partea celor doua mari state europene? Unde am putea identifica motivatia necesara pentru ca Germania si Franta sa accepte ca niste desculti sa se joace pe covoarele de la Bruxelles? Intrebarea este una retorica, desigur dar problema este una reala.