Taxe si impozite. O părere

O întreagă fierbere aceste zile, în legatură directă cu creșterea taxelor si impozitelor, operată de Guvern în acest an!  Sigur, există argumente, atât în favoarea cât și împotriva deciziei cabinetului Victor Ponta. Eu vreau să accentuez un argument contra acestei măriri a taxelor, care vizează însăși fundamentul acestei decizii. S-a adus în sprijinul actului normativ emis de Guvern faptul ca inflația cumulată în ultimii trei ani nu a fost acoperită în cuantumul sumelor datorate de populație către Stat. Adevărat și fals. Da, este adevarat, daca adunăm inflația din 2010 (7,96%) cu cea din 2011 (3,14%) si cu cea din 2012 (4,95 %), suma care ne da este cea de 16,05 procente, deci, aparent Guvernul este îndrepățit să ceară mai mulți bani de la cetățeni.

În plus specialiștii guvernamentali ne spun că salariul mediu net pe economie a crescut de la 1377 lei, în 2010, la 1535 lei în 2012. Doar ca aici acești domni cam dau cu bâta-n baltă. Să mă explic. Guvernul, ca si institutie, nu are controlul asupra cuantumului salariului mediu din economie, aceasta aproximare facandu-se exclusiv pe baza datelor oferite de catre Institutul National de Statistica. Singura parghie controlabila de catre autoritatile centrale ramane salariul minim pe economie, care, intr-adevar, este stabilit prin hotărâre de guvern. Ori salariul minim garantat nu a crescut in nici un caz cu 16% in acest interval de timp, 2010-2012. Si totusi mai exista o pedala pe care Guvernul poate apasa foarte usor. Este vorba chiar de Institutul National de Statistica, care este o institutie publica, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, finantat de la bugetul de stat, dupa cum este el definit in prezentarea de pe propriul site.

Fara a pune la indoiala probitatea morala a angajatilor acestei institutii (departe de mine gandul!), nu pot sa nu observ o discrepanta majora intre datele publice prezentate de catre acesta si realitatea inconjuratoare. Ori, in timp ce acest institut ne spune ca salariul mediu a crescut in economia romaneasca, indoielnic!, mai toate companiile private - majoritare in economie - au trecut la ajustari salariale in functie de productivitatea muncii. Iar aceste ajustari s-au facut de cele mai multe ori in jos, nu in sus. Daca Guvernul dorea sa aibe in fata o imagine reala, conforma cu realitatea, atunci ar fi trebuit sa opereze cu criteriul salariului minim garantat, controlabil in totalitate prin acte normative proprii. Sa ne reamintim ca Romania este singura tara in care aproape un sfert dintre angajati sunt remunerati cu salariul minim pe economie.

Din istoria Sînandreiului. Baza de dirijabile de atac

Născuți aici, trăind în Sînandrei, ne-am obisnuit cu o anumită imagine a localitații noastre, schimbabilă, dar nu în salturi foarte accentuate. În zilele noastre totul pare foarte pasnic aici, însă situația nu a stat întotdeauna la fel. Spre exemplu sunt destul de convins de faptul că nu foarte mulți dintre noi cunoaștem un amănunt cel puțin interesant din istoria Sînandreiului: în timpul desfășurării Primului Război Mondial in localitatea noastră a funcționat una dintre cele  două baze ale dirijabilelor amplasate de germani în regiunea balcanică. Cea de a doua se regasea în localitatea Jamboli din Bulgaria. Baza de la Sînandrei a fost construită în fața cladirii gării, pe direcția Dudeștii Noi și a funcționat  intre  noiembrie 1915 - aprilie 1917, fiind dotată cu staţie radio, fabrică care producea hidrogen şi ateliere pentru reparaţii şi întreţinere.

La 8 noiembrie 1915 de la Sînandrei  a plecat un zeppelin model LZ-81, care a  transportat la Sofia delegaţia condusă de prinţul de Mecklenburg, care a semnat declaraţia în urma căreia Bulgaria a intrat în război de partea Germaniei, împotriva Antantei. Când mai mergem în concediu cu mașina în Grecia, să ne oprim puțin la Salonic si să ne amintim ca acest oraș a fost bombardat, începând cu data de 31 ianuarie 1916, de dirijabile plecate din localitatea noastră. După ce trupele franceze şi engleze au debarcat la Salonic, acest oraş a fost bombardat de dirijabile plecate de la Sînandrei şi Jamboli.

Primul din cele trei raiduri conduse de Ernst Scherzer a fost în 31 ianuarie/1 februarie, când au fost aruncate 2 000 kg de bombe cu distrugeri semnificative (inclusiv un depozit al băncii), urmat fiind de cel din 17/18 martie, existând cărţi poştale ale clădirilor distruse. Primul atac a însemnat 18 ore de menţinere în aer şi parcurgerea a cca 1 500 km. În 5 mai, un LZ 85, condus de Scherzer a fost atins de lovitura pornită de la un tun antiaerian şi s-a prăbuşit, cu toate eforturile celor 12 membri ai echipajului, în mlaştina de la gurile râului Vardar, tot personalul de la bord fiind luat ostatic. Membrii echipajului au fost descoperiţi de cavaleria franceză, după ce au incendiat dirijabilul (o flacără imensă, într-o noapte fără lună), pentru ca Zeppelin-ul să nu poată fi studiat. În goana după obţinerea unei bucăţi din aparat, un ofiţer canadian s-a înecat. Epava a fost transportată cu barje la Salonic, trofeul devenind o mare atracţie turistică. Partea din faţă a scheletului se păstrează la Muzeul Războiului din Paris. Cateva detalii   despre aparatul care a zburat prima dată la 12 septembrie 1915: diametru - 18,70 metri, volum - 31 900 mc, utilare - 4 motoare Maybach, viteza maximă - 27 metri/secundă. (amanunte aici)

Tot de la Sînandrei au plecat zeppelinurile tip LZ-86 care au bombardat Bucureştiul şi Ploieştiul (28 august - 4 septembrie 1916),  - unele fiind atinse de loviturile tunurilor antiaeriene şi demontate la Sânandrei -  iar mai apoi Chişinăul (cu LZ 97), Valona (Albania), Brindisi, Odessa şi Iaşi (cu LZ 101). Putem concluziona ca baza de dirijabile de la Sînandrei a avut un caracter strategic pentru Germania imperială, importanța ei fiind comparabilă cu cea a bazei aeriene americane de la Aviano, Italia, prin intermediul careia Statele Unite exercită controlul flancului sud-estic al NATO.

În anii '80, cînd părinții noștrii erau obligați să muncească terenurile agricole ale CAP - ului, pe sola aflată în fața clădirii Statiei CFR din Sînandrei încă se mai regaseau resturi materiale ale acestei baze. Dar aceasta este deja istorie...

FMI a greșit rețeta în cazul României. Știam!

După ce multă vreme ne-a încercat un sentiment de superioritate, încercând să părem altfel fața de cum suntem în realitate în cea ce privește relațiile țării noastre cu FMI si Banca Mondială, în 2009 declinul economic a condiţionat solicitarea de către România a unui împrumut. La 4 mai, Consiliul Executiv al FMI a aprobat acordul stand-by în valoare de 17,1 miliarde dolari. Ajustările macroeconomice au determinat  o contracție a numărului de locuri de muncă din sistemul bugetar, acestea conducând la un moment-dat catre un blocaj generalizat al serviciilor oferite de catre Stat populatiei. Am avut spitale si școli închise, o creștere substanțială a valorii TVA - ului, amputări salariale și pensii micșorate.  Efectele negative s-au vazut atunci când consumul intern a scăzut cu procente ce depășesc 20%, daca luam ca an de referinta 2008.

Acum, după trecerea a  câtorva ani de la momentul acela, Fondul Monetar Internațional - inspiratorul direct al acelor măsuri sinucigașe din punct de vedere economic - recunoaște cu jumătate de gura ca a cam dat cu oiștea-n gard, în cazul României. Dar să vedem ce se spune într-un document intern al FMI, în aceasta privință: "Măsurile de austeritate au întârziat revenirea economică a României. Aceste măsuri au dus, însă, la evoluție prociclică accentuată, ceea ce a întarziat, practic, revenirea economică. Privind în urma, s-ar putea argumenta că ajustarea ar fi putut fi graduală, mai ales având în vedere datoria publică redusă. "

Acelasi document mai arata faptul ca "s-a subestimat în mod semnificativ creşterea şomajului şi scăderea cererii interne odată cu consolidarea fiscală". Putin mai jos se recunoaste fara dubiu faptul ca "politica de promovare a austerităţii este posibil să nu fi reprezentat cea mai bună soluţie în cazul anumitor ţări pentru depăşirea dificultăţilor economice determinate de criza globală".  Tradus, cea ce se spune in documentul citat suna cam asa: baieti, ne pare rau, v-am tratat de cancer dar v-am dat SIDA. Am redus arieratele (ori macar am incercat!), am scazut deficitul, am tinut inflatia la o cota acceptabila dar am omorat intreprinzatorii mici si mijlocii, cu alte cuvinte v-am distrus osatura economiei.

Sunt foarte curios sa vad care va fi filosofia pe care se va edifica bugetul pe anul 2013, si mai ales sursele din care se va alimenta vistieria tarii. Pentru ca premierul Victor Ponta este cel putin naiv - interesat sau nu - atunci cand vine cu propuneri halucinante privind TVA - ul diferentiat pentru unele produse de stricta necesitate. Un procent fix de TVA, valabil la nivelul intregii economii, este mult mai usor de controlat de catre institutiile abilitate. O cota diferentiata de TVA nu face altceva decat sa produca un haos din care vor profita doar evazionistii.

Boboteaza 2013 la Schitul Feneș, Caraș Severin

Anul acesta slujba de Bobotează am trait-o la Schitul Feneș, schit care poartă hramul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Am întâlnit acolo o comunitate restrânsă dar extrem de implicată în bunul mers al așezământului. Schitul de la Feneș nu beneficiază încă de publicitatea altor așezări mănăstirești din țară, dar trăirea sufletească care te încearcă în acest loc este una deosebită. Vă îndemn să ajungeți aici dacă vreți să vă puneți ordine în gânduri și  să retrăiți ceva din creștinismul originar. Nu este greu de ajuns iar drumul este relativ acceptabil. (Cu Skoda Octavia nu am avut nici o problema în acest sens.) De la drumul principal Caransebeș-Orșova, în localitatea Feneș, comuna Armeniș cotești stânga aproximativ 5,5 km. Intinerariul este folosit și de catre cei care se ocupă cu exploatarea lemnului, deci nu vă așteptați la un asfalt ca-n palmă.

O descriere simplă a așezământului monahal ar suna în felul următor: Schitul Feneş a luat fiinţă la iniţiativa centrului eparhial în anul 2001 cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului la vremea respectivă fiind episcop al Caransebeşului. În clădirile dezafectate preluate de către Episcopia Caransebeşului s-a reuşit amenajarea unui paraclis, a unui corp de chilii, a unei trapeze şi a unei anexe gospodăreşti. Începând cu luna septembrie a anului 2008 schitul a fost transformat în schit de călugări, obştea monahală existentă depunând eforturi de finalizare a lucrărilor începute în această aşezare. Cadrul natural înconjurat de păduri de fag şi brad oferă un cadru prielnic pentru desfăşurarea de activităţi duhovniceşti, culturale şi sociale pentru credincioşii iubitori de spiritualitate ortodoxă.

PS: Imagini pe Facebook!