In vartejul unei lumi pretins a se regasi intr-o continua schimbare, cu toate neajusurile generate de o situatie economica mai putin fericita, si noi românii am adoptat obiceiuri comportamentale care se revendica de la consumerismul clasic american. "Vinovata" de aceasta redefinire a nevoilor de zi cu zi ale românilor este si asa-numita teorie a uzurii morale planificate (planned obsolescence), concept dezvoltat in Statele Unite inca din anii '30 ai secolului trecut. In anul 1932, in eseul "Ending the Depression Through Planned Obsolescence", Bernard London cerea guvernului federal sa impuna legal o limita maxima de uzura pentru bunurile de consum.in vederea prevenirii pe viitor a unei crize de supraproductie.
Departe de ideile unor teorii ale conspiratiei, propunerile lui London au stat la baza cresterii economice americane din anii '50, fara precedent in istoria natiunii. Consumerismul a devenit motorul economiei americane, modalitatea prin care autoritatile au controlat nivelul de trai al populatiei si randamentul de ansamblu al sectorului de productie. Ideea de baza a teoriei uzurii morale planificate este aceea ca orice bun de consum trebuie sa aibe o durata de viata determinata. Acest fapt se realizeaza fie prin setarea intriseca a intervalului de timp in care un bun este functional (spre exemplu un telefon mobil cu procesor integrat - smartphone - poate fi folosit doar un anumit numar de ore de convorbire efectiva) sau prin impunerea unor mode, trenduri, in randul consumatorilor. Un produs devine unfashionable atunci cand designul sau performantele sale sunt depasite de unul mai nou. Comportamentul consumatorului este unul liniar in general, el incercand sa aibe acces mai in toate cazurile la varfurile de gama sau de performante ale anumitor bunuri de consum.
Exista voci intre economistii celebrii ai zilelor noastre , care pun caderea economica (si implicit politica) a blocului comunist din Europa Centrala si de Est si pe seama neacceptarii de catre conducatorii acestor state a valabilitatii teoriei uzurii planificate. Spre deosebire de modelul impus din directia Statelor Unite (acceptat in Europa Occidentala si Japonia), spre exemplu compania est-germana Narva a produs, in anul 1981, un bec de iluminat pe baza de wolfram care avea o garantie de exploatare de 21 de ani. In acelasi an produsul a fost prezentat la targul de la Hannovra, unde nu s-a bucurat nici pe departe de succesul scontat. Ba dimpotriva, el a intrat doar intr-o productie limitata, fara piete majore de desfacere.
Nebunia zilelor noastre au devenit gadgeturile si deviceurile electronice, fie ca vorbim de smartphonuri, tablete, laptopuri, gearwatch si alte asemenea. Si acestea (sau in principal acestea!) sunt bunuri supuse uzurii morale planificate. De cate ori nu ne-am schimbat telefonul mobil doar pentru ca a aparut un alt model cu performante mai ridicate si o arhitectura mai trendy? Este semnul ca economia de consum functioneaza iar ideile lui Bernard London sunt la fel de actuale.
