sursa foto: http://nelucraciun.wordpress.com/2011/01/30/chipuri-peste-vremuri-paorii-3/
Uită c-o dat Dumniedzău
Ca să facă plopu piară
Sî dân fiecare sat
Colectivu să dispară.
Paurilor li s-o dat
Tot pământu înăpoi,
Ăla care li-o fost loat,
Numa fără car sî boi.
Să niși nu-ț vină să credz :
Dă atunsi dân el răsar
Bruscălani, urdzâși, buiedz,
D-ale dă nișicând nu pier.
Nu o măi crescut un spic
Dă ordz, grâu, ovăs, săcară,
Să aibă pauru nostru
Șie să ducă-n sac la moară.
Niși un fir dă cucurudz
Dân pământ n-o răsărit,
N-o măi mers nime la sapă,
La rărit, la sâruit.
Asta dzâc sî io viață –
Toată lumea-i ferișită.
Nărocu-n privațî ășcia
Care nie măi țân cu pită.
Că pământu s-oginieșce,
Nu-i un ban dă arătură.
Ungi-i discuitu, grapa
Șî sămânța dă cultură ?
Nu-i pră se loa azotu,
Ierbicidu, plăci sapa.
Prețurili-s cât grămada
Dă să-ntoarșie cu lopata.
Ai d-ar trăbui să lucrie
Dă la stat primesc pomană
Cât să-ș ia, pră lună-o dată,
Un ou, doauă, d-o găigană.
Or ajiuns toț ca orbețî,
Șierșători la primărie.
Uici-asa nie giece Domnu,
La români, dămocrațâie.
