Deputatul de Timis al Partidului Poporului, Adrian Diaconu a sustinut, in data de 26 martie, o declaratie politica in sedinta Camerei Deputatilor. In cadrul acesteia vorbitorul a relevat ideea România a devenit o ţintă în războiul pieţei produselor agricole din Uniunea Europeană. Declaratia in sine reprezinta o interpretare realista a ultimelor evenimente legate de exporturile românești de produse agro-alimentare si a scandalurilor in care au fost târâte companiile din țara noastră. ( a se revedea intreg lantul evenimential, de la carnea de cal până la aflatoxina din laptele românesc). Reamintesc faptul ca Adrian Diaconu este deputat de Timis, ales in Colegiul 8 Camera Deputatilor, din care face parte si comuna noastra, Sinandrei.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Nu trebuie să fii un geniu ca să realizezi faptul că România a devenit o ţintă în războiul pieţei produselor agricole din Uniunea Europeană, lucru care, până la un punct, în capitalism poate părea firesc. Ce nu e firească e lipsa de reacţie, incoerenţa şi bâlbâiala complice a autorităţilor noastre în a-şi apăra propriii cetăţeni şi, până la urmă, propriile interese.
Pentru a traduce în termeni corecţi ce se întâmplă acum cu România trebuie să ştim care e potenţialul nostru din punct de vedere agricol şi de ce suntem un pericol pentru producătorii din statele mari ale Uniunii Europene, care dictează politica agrară a acesteia:
- la ovine avem peste 11 milioane capete;
- la caprine: peste 1,4 milioane capete.
Suntem o forţă în ceea ce priveşte producţia de lapte de capră şi de oaie, dar mai ales în producţia de miei şi de iezi. Veţi vedea, fiind în proximitatea Paştelui catolic şi mai apoi a celui ortodox, că va apărea "boala mielului turbat", pentru ca nu cumva producătorii autohtoni să-şi vândă producţia. Şi veţi vedea, de asemenea, cum autorităţile noastre vor invoca cu voioşie reguli de comercializare şi taxe ce nu se regăsesc nicăieri în lume.
La bovine avem peste 2,3 milioane capete, din care peste 1,5 milioane capete vaci de lapte. Nici până azi cota de lapte pentru piaţa Uniunii Europene nu a fost repartizată României care, prin producţia şi potenţialul său, a devenit un pericol pentru producătorii europeni. De aici şi până la găsirea "vinovatului de serviciu" a fost un pas, făcut, după cum spuneam mai sus, cu larga complicitate a autorităţilor noastre.
La păsări avem peste 81 milioane capete (vă aduceţi aminte cât de uşor şi cu ce pierderi uriaşe am căzut în capcana "gripei aviare").
La porcine avem peste 5,5 milioane capete. să nu ne bucurăm, pentru că acestea nu sunt ale producătorilor români, ci ale unor multinaţionale, singurele, de altfel, care pot exporta carne şi produse de porc, în timp ce producătorii români sunt aproape de faliment (vezi "gripa porcină", "pesta" şi aşa mai departe).
Avem însămânţate 2,3 milioane ha cu grâu, ceea ce creează premisele unei producţii de cca 8-9 milioane tone de grâu. De aici rezultă încă un mare pericol, deoarece, chiar şi la o producţie de 6 milioane tone, noi ne-am asigurat piaţa proprie şi am acaparat piaţa de export. 800 mii ha cu orz. Anul trecut aproape 90% din producţie a mers la export, în detrimentul altor producători europeni consacraţi.
Deci agricultura a început să se mişte şi pe baza ei existau condiţii reale de redresare a economiei ţării, şi asta nu datorită măsurilor luate de guvernanţi, ci prin priceperea şi hărnicia ţăranilor români, cumulate cu rodnicia pământului nostru.
Ce a făcut Guvernul? Subvenţia din bani europeni, negociată de actualul ministru împreună cu 36 de organizaţii profesionale a fost de 185 euro/ha. Ulterior s-a renegociat, ajungându-se la 175 euro, pentru ca, la ora actuală, să se achite pe alocuri 82 euro/ha şi nu se ştie dacă, când şi câţi bani se vor mai primi.
Tot în "sprijinul" agricultorilor s-au găsit acele soluţii miraculoase de taxare, ajungându-se ca, total incorect, un producător agricol să fie taxat de trei ori:
-pe proprietate;
-pentru că produce;
-dacă îşi vinde producţia.
O altă aberaţie birocratică este "carnetul de producător". Pentru omul simplu, care nu ştie decât să lucreze pământul, este un calvar birocratic să obţină acel document, în timp ce reţelele infracţionale de samsari, prin eludarea legii şi cu complicitatea autorităţilor, reuşesc mult mai facil să obţină documentele şi să blocheze accesul adevăraţilor producători la desfacerea pe piaţă a produselor proprii.
Tot drept incoerenţe şi bâlbâieli legislative putem menţiona şi:
-amânarea clarificării regimului pajiştilor şi păşunilor;
-legea camerelor agricole. acestea trebuie făcute cu şi pentru agricultori. Toate partidele şi guvernările anterioare au dorit să transforme aceste camere în trambuline politice.
-problema desecărilor şi irigaţiilor etc.
Nu am pretenţia - neavând nici pregătirea de specialitate şi nici acces la alte informaţii decât cele publice - că am epuizat subiectul sau că materialul redactat are alte valenţe decât de a trage un semnal de alarmă, până nu e prea târziu, asupra răului pe care-l facem acestui domeniu strategic al economiei româneşti.
Aici se lucrează în chei de credibilitate şi încredere, care, o dată pierdute, e foarte greu, dacă nu imposibil să fie recâştigate. Acum pare foarte greu ca o iniţiativă a PP-DD să aibă sorţi de izbândă, pare o luptă cu "morile de vânt", dar devine din ce în ce mai evident că lumea începe să devină conştientă de politica antiromânească făcută azi în România şi, dacă este o linişte socială aparentă (fiind greu de acceptat faptul că au votat "pe vorbe"), nu va trece mult până se vor convinge că singurul partid consecvent cu nevoile poporului suntem noi, Partidul Poporului.
Deputat Adrian Diaconu, Circumscripţia nr. 37, Timiş. Mulţumesc.
