Iată că am ajuns și in aceea perioadă a anului care, pe noi, cei din această zonă a țării, ne sensibilizeaza la modul cel mai profund. Începând cu data de 16 Decembrie, în fiecare an, ne aducem aminte cu pioșenie de cei care nu mai sunt printre noi datorită faptului că ei au crezut in Libertate și Democrație, au crezut în schimbarea in bine și, poate, atunci când alții erau mai lași, au considerat că este de datoria lor gestul de a nu mai da înapoi.
Dar ce s-a întâmplat atunci, în acea zi de 16 Decembrie? Iată o relatare destul de fidelă. În jurul bisericii reformate din Piaţa Maria, credincioşii reformaţi demonstrează paşnic, cu lumânări în mâini, păzindu-l pe pastorul Laszlo Tökés care urma să fie evacuat. Apare primarul Petre Moţ care, împreună cu Laszlo Tökés, încearcă să liniştească lumea din stradă. Reformaţilor li se adaugă oameni ai Timişoarei de toate vârstele, profesiile şi credinţele, adunaţi spontan într-un act generos de solidaritate şi expresie a dorinţei de libertate şi democraţie.
O parte a mulţimii se îndreaptă spre Căminele Studenţeşti spre a aduna noi demonstranţi. Se ajunge la sediul Comitetului Judeţean PCR unde au loc altercaţii cu autorităţile. Se operează primele arestări.După-amiaza se întâmplă inevitabilul: în jurul orelor 16,00 – 17,00 se adunaseră deja peste 400 de persoane. Sunt blocate două tramvaie de către un grup de tineri care strigă pentru prima dată “Jos cu Ceauşescu!”. După un moment de debusolare, mulţimea începe să strige: “Jos cu Ceauşescu!”
Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, apoi în Piaţa Operei, scandând o serie de lozinci anticomuniste.Pe drum sunt distruse pancardele de propagandă care împânzeau oraşul. Acum se naşte drapelul revoluţiei, steagul din care a fost decupată stema comunistă. Manifestanţii sunt din nou întâmpinaţi de forţele de ordine, miliţieni, militari sau civili înarmaţi. Cu toată rezistenţa, sunt nevoiţi să se retragă. O mare parte sunt arestaţi, bătuţi şi duşi în arestul Miliţiei. Alarmat de ceea ce se întâmpla la Timişoara, Ceauşescu organizează de urgentă o teleconferinţă cu factorii de decizie de acolo. Va da ordin să se deschidă foc fără somaţie împotriva civililor. Ordinul va fi dus la îndeplinire şi la Timişoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiaşi zile.Conform declaraţiilor victimelor, cei care au deschis foc asupra mulţimii au fost cadre ale M.A.P.N., ale Ministerului de Interne şi ale Securităţii.
Centrul oraşului este acoperit de sute de demonstranţi. Se înmulţeşte şi numărul securiştilor în civil. Semnele bătăliei pluteau în aer.Pe treptele Catedralei se adună un grup de copii şi tineri civili care încep să scandeze: “Jos Ceauşescu!, Libertate! Vrem o ţară liberă!” Dintr-un transportor blindat se trag rafale care seceră mulţimea. Actul crud şi absurd care a avut loc sub privirile timişorenilor a întărâtat şi mai mult. În diverse zone începe o luptă deschisă cu cei care au decis să susţină în continuare un regim compromis. Se aruncă cu pietre şi cu sticle incendiare înspre maşinile şi transportoarele din care se trăgea.
Aceasta este o relatare comprimată a primelor zile ale revoltei anticomuniste de la Timișoara. După cunoștiințele mele, comuna noastră, Sînandrei, a adus și ea o jertfă pe altarul libertații, în acel decembrie însângerat. Este vorba de doamna Steliana Flueran, erou-martir, decedată în data de 25 decembrie 1989 la Spitalul Victor Babeș, după ce fusese împușcată în curtea Uzinei Textile Timișoara (UTT). Ajunsese la spital cu diagnosticul plagă toraco-abdominală datorată patrunderii unui glonț de mitralieră.
Istoria acelor zile încă nu a primit o formă finală. Considerate de către unii autori o veritabilă lovitură de stat si nimic mai mult, evenimentele din Decembrie 1989 - cel putin partea care a avut ca si actori principali pe locuitorii din Timișoara și împrejurimi - s-au evidențiat printr-un puternic caracter anticomunist. Atunci timisorenii nu au cerut o schimbare la vârful PCR ci abandonarea totală a organizării pe baze comuniste a societații românești.
